Pe dealurile Tiliscai – 15 febr. 2015

A fost intr-o buna zi de duminica dimineata, cand a trebuit sa dau un test la un posdru (d-ala cu fonduri europene minune), dar dupa aceea m-am mobilizat la iesit macar undeva pe dealuri, ca nu se mai putea. Cum unii erau plecati deja pe munte de sambata, am ramas eu cu Dana sa mergem agale pe dealurile Tiliscai. Nu mai fusesem de ceva vreme pe acolo si mi-era dor, este o zona superba si cu niste catune rasfirate pe toate culmile de dealuri, o minunatie !

Lasam masina in capatul satului Tilisca si purcedem spre vaile din zona. Ajungem numaidecat la troita care marcheaza confluenta celor doua vai – valea Tiliscai si valea Tiliscutei.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

La troita cu pricina vom vira la dreapta pentru a urca abrupt spre culmile dealurilor. Drumul forestier castiga foarte repede diferenta de nivel, astfel incat dupa cateva serpentine deja vedem valea jos. In acelasi timp lepadam si ceva straturi de haine de pe noi, odihnindu-ne din cand in cand, pentru a vedea … caprioare cu fund alb !

Ajunse sus in culmea dealului incepem a admira zarile printr-un binemeritat picnic la plaja. Mai si ce picnic, mi-a dat Danutza “pita prin ou“, nu mancasem in viata mea asa ceva, dar era atat de buna, incat mai ca i-am mancat-o pe toata ! Mi-era si foame, clar, sa dai un test duminica dimineata face tare foame ! Apoi incepem o superba plimbare alene pe drum, cu ochii la salasele care inca nu sunt functionale, fiind inca zapada multa pe sus.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA  OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Intr-un singur loc am auzit latraturi de caini, semn ca cineva ne simtise prezenta, dar cainii erau pe dealul vecin si nu pareau sa ne bage foarte tare in seama, asa ca nici noi nu i-am bagat in seama. Mergand cat au fost urmele batute pe drum am identificat de fapt de unde veneau si cainii, de la singura stana care era cu oile la acea data calendaristica acolo. Pasteau saracele oi pe fetele sudice ale dealurilor unde daduse deja iarba ! Strasnic sa stai si sa auzi sunetul talangii ! Asta da transhumanta frate !

OLYMPUS DIGITAL CAMERASi drumul de culme, intr-o stramtoare care mie imi aduce aminte de sintagma “Iarna pe ulita !

Ne-am intors pe acelasi drum inapoi, pentru ca nu vroiam sa cobor pe valea umbrita, vroiam sa profitam de soare cat mai mult, si am mai profitat si de inca un picnic la plaja, cu ochii la drumul de Crint de pe dealul de vis-a-vis ! La intoarcere am fermecat doi catei care dadeau din coada ca din matura pana m-am bagat eu in masina, atat de mieros vorbeam cu ei ! Numai afectiune si bale imi puneau pe mine scumpetele de catei !

Posted in Cindrel | Leave a comment

Tura de bicla cu bicla imprumutata – 8 noi. 2014

Mi-au furat bicla’ ! Mi-au furat bicla’ de pe scara blocului, desi era legata de grilaj cu niste mega-hiper-super ultra lanturi. Ma intorceam de la Bucuresti dupa sustinerea doctoratului si drept motiv de sarbatoare, m-am trezit cu bicla’ furata ! Daca imi puneau una mai buna in loc nu ma suparam, dar asa … Off, aflu ca peste tot prin lume se fura biciclete, nu masini, biciclete ! Bineeeee, fie asta este, nu mi se mai furase demult nimic, trebuia sa-mi reimprospatez memoria cu sentimentul pierderii, al inselaciunii si al tradarii ! Asta ca un fel de anrenament pentru ce, pentru viata sau pentru viitor … ?!

Deci am bicla furata ! Adica nu mai am bicla’, dar Marius imi propune sa imi dea el bicicleta nevestei ca sa putem merge impreuna intr-o tura de bicla, poate ca ultima de pe anul acesta. De data asta ne gandim sa plecam de la Apos, stiam eu ca o prietena comuna luase pamant acolo si avea si o biserica pe terenul respectiv inclusa in pret, urmand sa caute finantare pentru restaurarea bisericii. Asa ca trebuia sa vad biserica, nu ?!

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAnsamblul bisericii fortificate din Apos

Parcam masina in centru, apoi plecam la drum prin stanga bisericii, initial un drum serpuitor si sinuos, apoi un drum de caruta cat se poate de drept care urca spre saua dealului vecin.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAjungem destul de repede in varful dealului si de acolo ne dam drumul la vale. Baietii in viteza nevoie mare, eu catinel ca deja ma doare spatele de numa’. Ajungem la o intersectie de drumuri, unde Marius se gandeste sa rateze directia cu vreo 120 de grade. O ia pe drumul din dreapta cu ochii atintiti la muntii Fagarasi din fundal, noroc ca GPS-ul il atentioneaza destul de repede ca merge in directie total opusa.

OLYMPUS DIGITAL CAMERANe intoarcem din drum, trecem iar pe langa troita care marcheaza intersectia de drumuri si o luam de data aceasta pe drumul cel bun, dar luuuuung, spre satul Stejarisu. Drumul este in usoara urcare, pana cand se va termina detot si va urma un deal cu o urma de drum destul de abrupt de urcat.

OLYMPUS DIGITAL CAMERABaietii ma alearga de-mi sar capacele ! Sunt prea in forma pentru mine, iar eu sunt destul de lesinata si fara vlaga in mine, am muncit prea mult in ultima vreme, dar incerc sa ma tin dupa ei facand pauzele lungi si dese, cheia marilor succese.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPauza la defrisatura de copaci de pe marginea drumului

Urmeaza sfarsitul neasteptat al drumului, intr-un fel de capatul vaii, apoi urcarea pe niste urme destul de vagi spre varful dealului.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUrc cat pot pe bicicleta, apoi ma las pagubasa ca imi sparge inima pieptul, nu mai am deloc antrenament cardio si nu reusesc sa tin pasul cu miscarea sustinuta.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn varful dealului avem marcaj banda rosie si niste frunze galbene de toamna superbe. Drumul nu va mai urca atat de mult acuma, ci va merge usor spre culme, spre alt drum la fel de presarat de frunze ruginii.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAlta imbarligatura de drumuri, ma cam doare pe mine spatele, dar incerc sa rezist, as avea nevoie de o pauza mai lunga de la pozitia asta apelcata peste ghidonul bicicletei, asa ca ma gandesc deja cu mare interes la pauza de masa. Da’ noi nu mancam nimica ?!

OLYMPUS DIGITAL CAMERALa un moment dat insa ajungem pe culmea unui deal, pe unde de fapt cica nu trebuia sa ajungem, ca trebuia sa coboram cumva la vale, dar daca tot ajungem gresit acolo panorama este prea superba ca sa nu punem si de pauza de masa mult dorita de mine.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPicnic cu peisaje spre vai prea putin atinse de mana omului

Plecam spre … mah, noi unde mergem ?! Cica trebuie sa coboram cumva in Stejarisu, dar nici GPS-ul ala nu stie prea bine pe unde, am ratat drumul pe care il avea Marius marcat, asa ca acuma coboram la plesneala prin padure, ceea ce mie nu imi place, ca mi-e frica de toate cracile alea pe care trebuie sa le ocolesc sau sa le sar cu bicicleta.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACum necum reusim sa coboram si ajungem si in satul Stejarisu, unde ne indreptam spre biserica fortificata.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACase colorate ne insotesc parcursul, iar Laurentiu tanjeste la o bere

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn centrul satului ne oprim sa cautam cheia de la biserica fortificata. Ma doare atat de tare spatele ca nici nu ma mai agit de cheie sau ceva, ii las pe baieti sa trebaluiasca si se descurca atat de bine, incat fac rost si de cheie si vine o tanti sa ne deschida. Ansamblul bisericii a fost de curand restaurat si arata ca noua, ca scoasa din cutiuta.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAnsamblul bisericii fortificate din satul Stejarisu

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMostrele de slanina imi fac pofta inca de la primul nivel al turnului clopotnita

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere din turnul clopotnita al bisericii fortificate din Stejarisu

OLYMPUS DIGITAL CAMERABiserica din Stejarisu – partea interioara

Dupa o pauza destul de lunga plecam si din Stejarisu, trebuia sa suim dealul si sa mergem spre Ruja, apoi sa suim alt deal si sa mergem spre Apos din nou, dar pe un drum mai lung. Plecam din Stejarisu peste deal, pe un drum mai mult invizibil decat vizibil, noroc ca pe la liziera padurii intalnim si ceva mai consistent de urmat pentru deplasarea pe doua roti.

OLYMPUS DIGITAL CAMERALasam satul Stejarisu in urma si trecand pe la liziera padurii ajungem intr-o sa de unde trebuie sa ne dam drumul spre satul Ruja.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADirectia de coborare spre satul Ruja este data de dara lasata in iarba de urme de caruta, foarte clare, dar foarte controversate intre timp pentru mine, ca trec peste nush cate galme pe care trebuie sau este bine sa le abordezi prieteneste.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAInainte de coborarea spre satul Ruja mai facem o pauza ca sa aprofundam zarile.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAcolo jos in vale se vede fumegand satul Ruja spre care ne indreptam noi

OLYMPUS DIGITAL CAMERACoborarea binenteles ca este pe niste drumuri abrupte si in gat, dar ma rog, ma mai dau jos de pe bicla spre disperarea lui Laurentiu, care tot ma critica sa stau pe bicla, ce daca prind viteza ?! Io si viteza, nope, asta este maximul de scor de incompatibilitate

OLYMPUS DIGITAL CAMERA In satul Ruja nu prea mai avem timp de multe, se va intuneca curand, iar noi mai avem vreo 10 km de orbecait pe forestiere prin paduri necunoscute, dupa gps ce-i drept, dar totusi pe intuneric cu bicla prin padure fara drum nu suna tocmai a distractie.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAnsamblul bisericii fortificate din satul Ruja

Plecam val vartej mai departe pe drumul de intoarcere, vorba vine de intoarcere ca totul era in circuit, deci nu ne intoarceam pe acelasi drum, ci pe alte drumuri din alta directie ca sa inchidem circuitul. Urcam ce urcam pe un drum care pare-se ca merge in directia buna, dar la un moment dat se termina drumul brusc, subit si instantaneu. Mai sa fie, chiar asa ?! Se duce Laurentiu peste coclauri sa caute drumuri, Marius ia bicla in spate si i-o da la deal, apoi vine dupa bicla mea, dar degeaba, nu mai reusim sa gasim nici un drum concret si seara se lasa cu repeziciune.

OLYMPUS DIGITAL CAMERALaurentiu propune sa ne intoarcem pe sosea pana la Agnita, de acolo urmand sa ii astept sa vina cu masina, altfel ar mai fi fost inca 25 de km de mers pe sosea pana la Apos, iar durerile mele de spate deveneau deja mult mai puternice decat facerile creatoare, asa ca am zis pas.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACu vacile in drum de la Ruja spre Agnita

In Agnita raman prin centru cu gand sa gasesc eu ceva o bodega unde sa ma afund pana vin baietii sa ma recupereze cu masina. Dar cautand si eu un restaurant ceva in mijlocul oraselului sa mananc o ciorba, constat cu stupoare ca nu exista deloc asa ceva. Mai sa fie, si eu ce fac, stau asa si inghet ?! Pe bicla nu mai pot sa merg, ca ma doare spatele de mor, sa stau pe loc inghet de tot mor, inauntru nu am unde merge decat intr-o bomba cu jocuri de noroc, nah, ma tot fatai prin centru pana vin baietii sa ma recupereze si sa mergem acasa.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADa, dar am facut poza de noapte la ansamblul bisericii fortificate din Agnita

Posted in bicicleta, Podisul Hartibaciului | Leave a comment

Cum sa luam cina la refugiul de sub Iezere – 2 noi. 2014

Nu mai fusesem de vreun an de zile prin Cindrel in zona varfului, iar la refugiul de sub Iezere nu mai fusesem de vreo 2 ani, deci puteam sa mai imi reimprospatez memoria, ca nu strica la batranete. Asadar, ii fac cadou lui fii’miu de ziua lui excursia asta, pentru ca nu fusese niciodata in Cindrel si pentru ca de 2 ani de zile ma ameninta sa dormim la refugiul din Cozia, dar eu am tot dat-o cotita. Dar acuma, las’ ca-l duc eu la refugiu in Cindrel, ca daca-i cadou, apai cadoul ca lumea sa fie, sa fie ceva fain rau detot, sa nu fie spre uitare, ci spre vesnica amintire vorba aia ! :))

OLYMPUS DIGITAL CAMERACu Mihaita la plecarea de la telescaunul din Paltinis

Mergem spre poteca care ne duce domol in poiana Gaujoara, ba pe curba de nivel, ba in coborare, apoi teoretic in urcare dupa ce traversam un parau.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMihaita la bifurcatia dinspre Paltinis spre poiana Gaujoara

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPe curbe de nivel cu raze de soare spre Poiana Gaujoara

Ajungem destul de repede in poiana Gaujoara, eu credeam ca o sa imi ia mai mult dat fiind lipsa conditiei mele fizice din ultima perioada, dar totusi am facut clasic 2 h. Am eu vaga senzatie ca ma cam alearga Mihaita, ca el doar alearga la maratoane, dar nu ma stresez prea tare, ca oricum mai mult nu pot sa dau din mine si apai daca ne apuca noaptea, tot una-i.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere din poiana Gaujoara spre vf. Oncesti (in fundal m-tii Fagarasi)

In poiana Gaujoara stam la taclale la soare, mmmmmmmmmmm, e asa de bine, ca nu am mai pleca de aici, dar mai avem inca destul de mers pana la refugiul nostru care ne va fi gazda pentru o noapte.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAEu la stana din proximitate de poiana Gaujoara

Inca o curba de nivel destul de lunga ne scoate din poiana Gaujoara in saua Batrana, unde intalnim doi straini cu rucsaci mari, dar care ne par cam ne-echipati pentru a dormi pe la refugii. Oare unde s-or duce, ne tot intrebam ?!

OLYMPUS DIGITAL CAMERASaua Batrana, bifurcatia, intrarea in creasta, vederea spre m-tii Fagarasi si Lotrului

Cum plecam din saua Batrana spre vf. Cindrel ne intalnim si cu 3 biciclisti care veneau inspre noi, ma gandeam ca este Mircea cu prietenii lui si speram sa ne intalnim pe creste, dar nu a fost sa fie. Erau 3 sibieni care se intorceau din calea namolului si a zapezii, coborau si se gandeau daca sa vina la refugiu la iarna cu schiurile de tura. Ahamz, iarna, schiuri, partea cu alunecarea pe zapada ma atrage inca, dar partea cu frigul nu ! 🙂

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere de undeva de langa “sufragerie” spre saua Batrana (“sufrageria” este un punct de belvedere inconjurat de niste stanci putin mai inalte, te fereste de vant, si pe creasta Cindrelului e vant de obicei frate, si in acelasi timp vezi o groaza de chestii superbe de acolo, ca din sufragerie …)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere din “sufragerie” spre muntii Fagarasi si Lotrului

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere din “sufragerie” spre muntii Lotrului

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere din “sufragerie” spre valea Raului Mare si Cheile Cibinului

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAsta sunt je in minunatia aia de peisaj, cu Fagarasii in fundal

OLYMPUS DIGITAL CAMERACei mai fericiti, eu cu Mihaita, cu marea de nori la picioarele noastre

Mai stam in sufragerie, mai mancam, bai ce-am sta, nu am mai pleca de aici, dar mai avem de mers in sus si in jos pe creasta Cindrelului pana in saua Cindrel, asa ca trebuie sa ne punem pe cale.

OLYMPUS DIGITAL CAMERATrecem agale de mai multe varfuri si varfulete, ma rog mai mult injurand greutatea rucsacului, dar ele se scurg pe sub picioarele noastre: saua si vf. Rozdesti, saua Serbanei si vf. Niculesti, apoi urcam si pe vf. Canaia sa vedem apusul de soare inainte de coborarea noastra la refugiul Cindrel.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMare de nori pe la apus inspre muntii Fagarasi (Mihaita este mare actor, da la fix in poza asta)

OLYMPUS DIGITAL CAMERACam asa arata doi oameni fericiti si imbatati de farmecul creat de marea de nori

OLYMPUS DIGITAL CAMERAApoi incepem sa coboram de pe varful cu minunatiiile spre refugiul cu alte minunatii

OLYMPUS DIGITAL CAMERACoborarea de pe vf. Canaia spre saua Cindrel, cu vf. omonim in fundal

OLYMPUS DIGITAL CAMERASaua Cindrel, bifurcatia dintre traseul de creasta si cel spre refugiul omonim de sub Iezerul Mare

Incepem coborarea spre refugiul Cindrel. Traseul evident eu nu mi-l mai aminteam, aveam creierul atat de spalat de o groaza de chestii, ca nu mai imi aminteam nici daca aveam apa la refugiu … mdap, in conditiile in care pe langa refugiu nu trece numai un mare rau, ci dita’ mai fluviul bolborosind, …. ei bine, eu de fluviul asta nu imi mai aminteam si cum vad un firisor de apa il stresez pe Mihaita la cap sa luam apa ca sa avem cu noi la refugiu pana maine. Dusa cu sorcova frate, unde mi-e capul ?! M-a palit rau detot amnezia, e clar !

OLYMPUS DIGITAL CAMERACoboram pe poteca spre refugiu care abia se mai vede, e intuneric, aprindem frontalele, e si un pic de zapezica si ratacim poteca, logic, doar era prin marea de jnepeni, deci loc berechet sa te pierzi. Revenim la marcaje, eu stiu directia in principiu, dar asa cum am amnezie cu sursa de apa de langa refugiu, probabil mai am multe alte amnezii, deci e clara situatia psihica din creierul meu. Reusim sa tinem marcajul si fix cand se face intuneric bezna, ajungem si noi la refugiul Cindrel. Refugiul cu o mare cruce pe el luminata puternic la lumina frontalei, deci il vedeai fara probleme si noaptea din avion daca aveai lumina.

Noaptea plina de stele afara ! Stau inca pe banca din fata refugiului, intinsa, cu ochii la stele ! Oh da, senzatia asta la care visam atata ! Atata visam sa ma uit ca matza-n calendar la stele, ca acuma nici nu mai reusesc sa ma bucur, atata liniste, si pace, si frig si totul este inghetat in cristale de gheata ! Dar totusi, ne chioraie matzele, asa ca punem de-o masa in veranda, unde facem si focul, ca daca-i bal, bal sa fie, cum adica sa nu avema foc ?! Adevarul este ca mi-ar fi inghetat creierul de frig daca nu faceam focul in soba din veranda.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPastele chinezesti amestecate cu o conserva de ton, nu-s tocmai marea delicatesse, dar este cald si bun pentru noi acuma

OLYMPUS DIGITAL CAMERADar focul din soba, doamne cum trosneste focul in soba, si cat de cald si bine este cand deschizi usita, asa te mangaie caldura pe fata ca nu iti vine sa crezi ce mangaiere suava si plapanda te binecuvanteaza. Da, sunt ca pisica pe soba !

Noaptea nu este foarte frig. Adica, ma rog, la sacii nostrii de dormit, nu este foarte frig, chiar transpir si nu stiu sau mi-e lene sa mai dau ceva jos de pe mine. Mihaita face bancuri despre soricelul pe care l-a vazut jos intr-o cutie (dar eu nu l-am vazut, deci nici macar nu stiu daca exista !?): cica a venit soricelul la mine in sac. Da, da, bine ! :)) Soricelul este poreclit generic Chiti-chit, si ii punem cutia afara din refugiu (de’ parca ala micu’ era prost sa stea unde il puneam noi ?!), dar noi il punem afara din refugiu ca sa nu ne manance mancarea din refugiu. Basme ! Nu ne-a mancat nimic, dar am si bagat mancarea in fundul rucsacului, unde soarecele logic nu avea cum sa ajunga !

OLYMPUS DIGITAL CAMERALa plaja dimineata in fata refugiului Cindrel

OLYMPUS DIGITAL CAMERAEchipa Iuliana si Mihai care au supravietuit frigului nasprasnic de circa zero grade de peste noapte din refugiu, a fost cald rau, ma asteptam la ceva mai groaznic, dar asta nu a fost frig, nici nu mi-am folosit toate hainele

Pe la ora 9.00 a.m. reusim si noi se ne miscam de la refugiu spre Iezerul Mare. Traseul nu era marcat acum cativa ani (sau am eu iarasi amnezie ?!), dar acuma nu numai ca este remarcat, dar are si bulina de la maraton, asa ca poteca este mai mult decat clara, mare, larga, spatioasa si enervant de lunga cu rucsacul mare in spate.

OLYMPUS DIGITAL CAMERARauri rauri rauri de jneapan se petrec in calea noastra si depasim pas cu pas toate intinderile masive dedicate ca oda acestei vegetatii montane

Ajungem si la Iezerul Mare, unde amintirile ma napadesc de cand am fost cu Cezar pe aici si incep sa ma gandesc ca totusi ar fi bine daca nu am lua-o noi pe traseul banal, ci sa gasim tot un horn de iesire sub varful Cindrel. Mah, tot e bine ca am gasit un horn si nu un perete, ca vorba aia, hornuri erau mai putine, de pereti erau la alegere pentru fiecare !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAImi fac poza de “io la Iezerul Mare” al Cindrelului, adica cum fara poza, nu se poate, tre’ sa am poza

Si pe masura ce ma indreptam eu spre poteca banala, aia care avea si punctul de la maraton, deci era banal clar, se putea si alerga pe acolo, se iese pe hornul pe care iesisem cu Cezar in urma cu doi ani sus sub vf. Cindrel …. mah, tot stateam eu asa si ma gandeam ca ma rodea de o provocare, vad un alt horn, ba nu, vad alte doua hornuri. Dar deocamdata doar urcam !

OLYMPUS DIGITAL CAMERABai si incep sa ma indrept spre alea doua hornuri, si ma uit la ele si le studiez, bine le studiasem eu si mai de departe si vazusem ca ala din stanga avea continuitate pana sus in platou. Da, clar, ma duc ca hipnotizata la el, incep sa urc, praguri mari si abrupte de iarba, pare banal la inceput, dar eu am bocanci cu o talpa dubioasa de trekking asa usurel, deci nici o sansa sa am aderenta sau ceva de genul asta, doamne fereste !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUrc usurel pe horn si cand incep sa ma uit mai bine in jos imi dau seama ca nu as mai cobora de acolo decat rostogolindu-ma la vale, mai ales cu namila asta in spate, deci nici o sansa sa ne intoarcem. Il rog pe Mihai sa ma ajute cu rucsacul, caci la fiecare pas simteam cum ma balanganeam si ma dezechilibrez in toate directiile. La ce mi-a trebuit mie hornul secolului ?! Mihai ma ajuta, caci fara ajutorul lui eram coapta si acuma blocata pe hornul masii, dar incepand sa urc si in sus imi dau seama ca nici fara rucsac nu este prea usor. Hornul are unele pasaje verticale de iarba de 2-3 m inaltime, unde nu am nici o sansa decat sa ma tin de iarba si sa ma rog sa gasesc o priza de pamant pe undeva pe la picioare. Adresand cele mai intinse rugaciuni la firele de iarba ca sa nu se rupa naibii, reusesc cu greu sa ajung sus in platou unde Mihai deja isi lasase rucsacul lui si se pregatea sa coboare dupa rucsacul meu. Mie imi faceau picioarele ca grisinele, cu talpa mea idioata de la bocanci eram ca pisica pe tabla, si lui Mihai ii ardea sa coboare pe acolo dupa rucascul meu, tinandu-se de firele de iarba !?! Wtf ?! E drept ca a facut el scoala salvamont, dar parca totusi … si totusi coboara dupa rucsacul meu blocat pe undeva, mai bine zis parasit prin mijlocul hornului, si se mai intoarce si cu el intreg sus.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACatararea pe firele de iarba a fost insa asezonata si de singura fulguiala a zilei, fulguiala de jumatate de ora, dar cat sa se mai astearna putina zapezica pe horn cat cobora Mihai dupa rucsacul meu

OLYMPUS DIGITAL CAMERACam asta era panta reala a hornului pe care am urcat si pe care Mihai a coborat iarasi pana la mijloc si s-a mai intors cu rucsacul meu cu tot

Iesim in platoul Diavolului si incepem sa mergem spre vf. Cindrel, numai ca nu ne mai ducem pe varf, ca am pierdut destul de mult timp cu hornul secolului si vrem neaparat sa ajungem si la vot astazi.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAParcurgem platoul Diavolului in diagonala, cumva pe sub vf. Cindrel si avand in permanenta vedere spre Iezerul Mare al Cindrelului. Frumos lac, ce pot sa spun, pana la urma face toti banii de a te cocota pe hornul ala numai ca sa il vezi din alt unghi ! :))

OLYMPUS DIGITAL CAMERADepasind Iezerul Cindrelului incepem coborarea spre saua Cindrel, unde pe mine ma macina o foame crunta. Si culmea fix de data asta nu prea aveam mancare la mine, ci doar ceva de pregatit la primus, asa ca ma infig in mancarica lui Mihaita.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADin saua Cindrel decidem sa coboram spre refugiul Canaia, una la mana ca nu ma tine psihic sa mai urc iarasi toate mogaldetele si varfuletele pe acelasi drum de ieri, doi la mana ca e mai frumos mai variat si mai diferit, trei la mana ca poate este cineva la refugiu (mi se pare mie asa ca vad miscare) ! 🙂

OLYMPUS DIGITAL CAMERACum ne apropiem de refugiul Canaia vedem si un jeep care urca, mmmmmm, m-as duce cu jeep-ul inapoi acasa, asa ca ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se intample.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACoboram la refugiul Canaia si descoperim ca mai sunt vreo doua jeep-uri pe acolo si lume, foscaiala, gratar, soare, plaja, mmmm perfect, hai sa gasim un loc intr-o masina. Aflu ca de fapt este chiar cabanierul de la refugiu (care se va transforma in curand in cabana) si imediat facem rost de doua locuri de intoarcere in Sibiu intr-un jeep, a.i. vom ajunge la timp si la vot, nu ma mai doare spatele de la carat enormitatea aia de rucsac, putem sa stam mai mult la plaja in loc sa alergam dupa autobuzul de Paltinis de ora 17.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIuliana si Mihaita la refugiul Canaia, altitudine 1775 m

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPlimbarea va avea loc cu viitorul jeep, pe care il adulmec multumindu-i ca-mi va scuti spatele de durerile rucsacului pana la Paltinis

OLYMPUS DIGITAL CAMERASi plajaaaaaaaaaaaaaaa binemeritata, o ciocolata calda si niste chec si stafide de la Mihaita, ca eu nu mai aveam mancare, logic !

Plimbarea cu jeep-ul nu a fost atat de traumatizanta pe cat imi inchipuiam, credeam ca o sa ne zdruncine rau detot, dar la cat de incet a mers a fost ok, ba am facut si doua pauze la punctele de belvedere cele mai frumoase !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPauza de jeep in saua Rozdesti, de unde poti aduna cateva pungi de gunoaie dintre jnepeni

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPauza de jeep dupa saua Batrana, de la un anumit punct de belvedere spre muntii Fagarasi si Lotrului

Ajungem cu jeep-ul cat ai zice peste in Sibiu, mergem si votam, orice ar fi numai sa nu iasa Ponta (eram inca la turul I), si apoi mergem sa mancam un kebap care sa ne astampere foamea ce urla in noi. Ca eu, logic, nu mai aveam mancare la mine ! :))

OLYMPUS DIGITAL CAMERAKebapul incriminat ! La multi ani Mihaita !

Posted in Cindrel | Leave a comment

Prima tura de speologie din viata mea – 11-12 oct. 2014

Nu am fost niciodata intr-o pestera cu ghid specializat, dar intotdeauna m-am intrebat cum este ?! Auzeam pe unul, pe altul ca se duc, dar pur si simplu nu se potrivise sa merg si eu si adevarul este ca nici nu imi dorisem pana acuma sa merg sa fac speologie. Dar pe principiul toate la timpul lor, acuma vedeam pe pagina urecheatului numai poze faine din pesteri si de la canioning. “Bai, nu se poate, vreau si eu !” Adica sa stiu ca exista asa minunatii pe lumea asta si eu sa nu le explorez, sa nu dau deloc cu nasul ?! Nu, nu, asta nu se poate, musai sa ajung si eu. Il tot aman o vara intreaga pe motiv ca nu am timp si sunt la Brasov, dar acuma proaspat intoarsa la Sibiu, nu numai ca nu mai am nici o scuza, dar abia astept sa merg. Deci, da, era momentul ideal sa fac prima mea tura de speologie, … desi trebuie sa recunosc ca din tura asta, parca momentul cel mai fain a fost cina ! :))

Am ajuns destul de greu in Casa de Piatra, eu fiind transportata din fata blocului si pana la destinatie, si chiar si asa mi s-a parut foarte complicat, obositor si interminabil drumul pana acolo. Cu alte cuvinte am ajuns abia spre pranz acolo, desi trebuia sa ajungem pe la 11 a.m., dar nah, socoteala de acasa e una, aia din targ cu totul alta. Echiparea a durat mai putin decat drumul, dar avea potential sa dureze la fel, si pe dupa pranz plecam spre o pestera usurica cica de explorat. Taramul este de basm, toamna la ea acasa, niste peisaje sa stai in cap, nu alta !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERADe la unica pensiune din acest sat, dar frumos rau sat, o luam in sus pe drum si apoi la o intersectie facem la stanga, tinem drumul in continuare si ne topim in arsita zilei, ca doar d-aia am plecat la pranz.

OLYMPUS DIGITAL CAMERATeoretic mergem pe un marcaj trecem si pe langa afine, mmmm afine, un izvor de unde luam apa sa ne ajunga, mai zacem la soare apoi da-i spre pestera, ca nu mai ajungem odata la pestera aia.

OLYMPUS DIGITAL CAMERATotusi, inainte sa ne pravalim spre pestera, organizatorii au grija sa ne pozeze ca sa le dea la numar la plecare, ca la intoarcere nu se mai stie !

(14) Casa de Piatra - poza de grupPoza de grup la prima mea tura de speologie (sunt si eu mic si cu albastru acolo in poza !)

Apoi intram in pestera ! Adica, mai intai ne echipam pana in dinti (unii dintre noi) la intrarea in pestera. Eu cu colanti si bluza merinos, ca nah, stiam ca in pestera este frig si ca vom sta mult si pe loc. “De ce te imbraci atata ?“, primesc intrebarea, “O sa mori de cald !” :)) “Eu sa mor de cald ? Hai sa fim seriosi. Cand s-o intampla asta sa mi-aratati si mie cum mor de cald ca tare-s curioasa, mai ales intr-o pestera cu temperatura sub 10 grade !“. Deci, cu alte cuvinte, ma pregatesc pana in dinti sa mor de cald dupa parerea unora, dar dupa parerea mea doar sa imi fie bine si confortabil.

Intram in pestera, prima mea pestera cica mai serioasa. Cam intuneric, nu prea vad nimic, cu marea frontala cu tot, mi se pare cam naspa, eu trebuie sa vad, bucuria ochiului este primordiala pentru mine in tot ceea ce fac, si apai daca nu vad, eu ce caut aici !? Hai ca parca se mai vede ceva la orizont, iau contact cu primele tentative de noroi, mazga, mocirla, fie ea cum s-o numi, oricum ceva cleios si lipicios cu care eu nu sunt obisnuita. Tot am tendinta sa ma duc sa ma spal pe maini in apa care curge prin pestera, dar sunt avertizata ca imi vor inghetat manutele, ceea ce se si intampla, dar parca nu as pune noroi pe aparatul meu foto, vreau sa fac poze la marile stalactite si stalagmite.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAO prima catarare pe niste mazga si noroi, da’ pe aici nu sunt prize, nu am de ce sa ma agat (in noroi ?!), cizmele nu am incredere in ele sa pun piciorul ca lumea pe alunecarea asta continua, cineva ma tine de mana, altul de fund si trec hopul. Din seria “Ce bine e sa fii gagica ! Macar se bucura omul cand te ajuta ! :))

Pfuaaaaaaaaaaaaaaaaa, si urmeaza cea mai tare portiune din pestera, desi noi suntem pe o zona laterala, taratura prin namolul asta albicios, printr-un tunelas ingust ingust, de’ nu am alta sansa decat sa ma tarasc efectiv pe burta cu tot ce am (si cu ce nu am) prin mocirla asta. Este ceva atat de nou pentru mine, ca nu imi dau seama daca imi place sau nu, tot am tendinta de a ma curata. Ce sa te cureti frate, ca te faci ca porcul in urmatoarele 3 secunde, nu minute ! Acum ca scriu din amintiri imi dau seama cat stres poti elibera prin taratura asta prin namol, data viitoare cred ca o sa chiui mai mult ca sa eliberez toate acumularile de energie negativa din mine. La capatul tunelului se deschide insa o mica salita in care abia incapem vreo cateva persoane si mici luminite sclipitoare ni se arata pe pereti. Mda, cam misto, asta vroiam sa aflu, de ce ar putea sa imi placa sau nu sa vin in pesteri. Bine, ca alea misto ….. sunt si cele mai grele …. nu cred sa ajung eu acolo vreodata, dar cine stie …

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Dupa balaceala prin namol pe burta si intr-o completa taratura urmeaza reintoarcerea la firul principal al pesterii. Cica avem de coborat o cascada ! Ce ?! Io sa cobor pe sfoara aia pe cascada, pe ud, pe alunecos, no way, io fac rapel in gandul meu. Se amenajeaza insa o coarda pe care cica trebuie sa ne dam jos tinandu-ne asa de ea ….. unu sta sus, altul jos, no hai, ca macar ma prinde in brate, cat de rau poa’ sa fie !? Apa insa ma streseaza, am eu fixul meu de la catarare ca unde e ud, e alunecos, periculos si te duci ca pe coaja de banana. Am constatat insa la speologie ca daca iti echilibrezi corpul bine, poti sa stai si pe mazga asta umeda si alunecoasa.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPrima coborare nu a fost asa de speritoare pe cat mi-o imaginam de sus. Experienta rapelurilor m-a ajutat imediat sa ma pun in pozitie (aia de ginecolog evident !), si am coborat cat ei zice peste jos. “Bravoooooo“, primesc incurajari, “ai coborat cel mai bine dintre toti pana acuma !”, ….. “Hmmmmm, je, moi, chiar eu ?! Mai sa fie !? Chiar ma ajuta experianta catararii“.

Urmeaza inca o saritoare cu apa ! Ah, fleac, chiar daca este din doua trepte, am inceput sa capat incredere in aderenta cizmelor de cauciuc pe apa, pe namol, in echilibrarea corpului la ramonaj, in sfoara aia am mai putina incredere, dar am incredere ca pot cobora si fara ajutor eventual ! Eh, la mana contrarie pe fundul meu ! Ajuta la echilibru, nu de alta !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPrima treapta din a doua saritoare vazuta de sus (am uitat cum il chema pe baiatul ghid)

Apoi avem loc plat si un fel de bifurcatie, atat cat pot eu intelege momentan din speologia asta. Apa merge inainte, noi la dreapta spre un mare horn cu alt ramonaj. Bleah, mi s-a cam luat deja, ramonaj, ud, rece, parca as bea un suc de portocale cu umbrelute. Sunt obosita si tracasata, in fond si la urma urmei peste o saptamana trebuie sa imi sustin doctoratul, cum naiba vine chestia asta cu relaxarea nu prea vad eu, nu am auzit de nimeni relaxat la sustinerea doctoratului, dar incerc eu acuma sa fac asta tarandu-ma prin namol ca sa imi las acolo stresul, oboseala si tracasarea.

Urmeaza deci inca un horn cu alta catarare, ramonaj, la liber teoretic, ca cica e simplu, dar eu ma uit foarte mirata de ce o chestie uda ar putea fi simpla ?! :)) Ne imbraca baietii cu hamuri pe noi ca sa invatam cum sa mergem si cu sculele alea pe coarda. Ah, asa mai merge, daca am scule pe mine, ma simt bengoasa, am o incredere nebuna in fierotaniile astea, chiar daca nu stiu sa le folosesc pe toate. Dar stiu baietii, asta e bine, fac asta mereu, asa ca ma incred si fac ce mi se spune. Taras grabis in sus, bah, da e complicat rau, daca nu te echilibrezi ca lumea, te-ai dus ca pe coaja de banana, noroc ca stau atarnata in sculele alea.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERAUrmeaza o imbarligatura de hornulete mai mici, o sala in care nu prea pot face poze ca nu am lumina adecvata, apoi intoarcerea si coborarea pe acelasi horn in ramonaj la liber ! Ce, ai innebunit ?! Cum sa cobor la liber pe unde am urcat cu scule ?! Toata lumea coboara, nah, pai atunci incerc si eu ce sa fac. Mmmmm, merge, ma mai tin de coarda cu a treia mana si ajung jos. Apoi din nou la cascadele cu apa, de data asta in urcare si afara din pestera. Toata lumea moare de foameeeeeeeeeee, mama visez la cina aia ca la hotelul de 5 * care ma asteapta in cort.

OLYMPUS DIGITAL CAMERABunataturi la Casa de Piatra, cina tipic romaneasca

(07) Casa de Piatra - la cinaLumea a mai stat la bere, dar cum eu nu am venit pentru bauta, ma tirez la somn, ca am tras destul azi la mersul pe coate si pe burta. Mi se tot infunda nasul noaptea, mama ei de rinita alergica, dar noroc ca nu mai trebuie sa ma trezesc cu noaptea in cap. A doua zi de dimineata ne asteapta o duminica perfecta intr-un catun superb: Casa de Piatra.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn drum spre tiroliana vizitam vacile care pasc alene pe un fel de ulita, in lungul unui paraias

OLYMPUS DIGITAL CAMERASi peste tot pe dealuri toamna a imbracat copacii si straluceste de jur imprejur

OLYMPUS DIGITAL CAMERARelaxare in asteptarea la tiroliana, mmmm, dragut la tiroliana, nu am insa suficienta adrenalina, desi nici nu imi doresc acuma asa ceva in viata mea, imi doresc numai calm si relaxare. Revenim la pensiune si vizitam muzeul satului din zona, o casuta mica amenajata cochet cu toate cele ale zonei.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn balansoarul pensiunii de la Casa de Piatra stau si ma legan vreo ora pana suntem toti gata de plecare

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

In micutul muzeu etnografic de la Casa de Piatra

Apoi ne suim in masini si plecam spre Izbucul Tauz, care m-a impresionat mai ales prin limpezimea apei.

(02) Zona Izbucul Tauz - poza de grup (01) Zona Izbucul Tauz - poza de grup

Poze de grup frumos incolonati pe podetele care duc la izbuc, si apoi apa limpede, stravezie, fascinanta care izvoraste din izbuc …. bine, mai bine zis care vine din pestera si apare sub forma de izbuc

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERAPietre prin apa izbucului Tauz, culori si unduiri

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIzbucul Tauz vazut de sus de pe o brana foarte alunecoasa si friabila

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPoza de “Io la Izbucul Tauz“, ca sa am dovada

Apoi ne suim in masini si mergem spre pestera ghetarul de la Scarisoara, unde am mai fost eu acum vreo 10 ani, dar pe atunci nu era drum asfaltat pana aici si imi aminteam drumuri anevoioase pe care am urcat cu rucsacul mare in spate, caci urma sa traversez Apusenii in vreo 10 zile pana pe partea cealalta a Vladesei, inspre Huedin.

In Scarisoara insa dezvoltarea turismului kitchios tipic romanesc este in plin apogeu, una casa traditionala, una bucata vila scarboasa si hidoasa.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Asta este varianta traditionala cu specific romanesc pe care au pastrat-o, dar numai pentru centru de informare turistica

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Si asta este varianta de colaps cultural in peisajul cultural romanesc ! Bai frate, cat de bou, cretin si handicapat poti sa fii ca sa construiesti asemenea enormitate in maiestria asta si splendoarea care te inconjoara ?!

Si probabil, desi este chiar sigur, asta este motivul pentru care construim scarboseniile de mai sus, pentru ca …

OLYMPUS DIGITAL CAMERA… facem BANI si banii au pus stapanire pe tot, inclusiv pe bunul simt estetic

Dar pestera ghetarul de la Scarisoara acuma are bare de fier ca sa intri inauntru, este baricadata cu tot ce trebuie, este frig ca naiba jos (evident, doar e ghetar !), si lumea vine ca la pelerinaj …. si astfel se declanseaza fenomenul mai sus mentionat ! FACEM BANI si construim orbeste si prosteste si ne distrugem valorile romanesti, alea cate or mai fi.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACoborarea abrupta spre pestera ghetarului de la Scarisoara

OLYMPUS DIGITAL CAMERASi ghetarul inca adormit care vegheaza in sanul pesterii

OLYMPUS DIGITAL CAMERAInfulecam niste gogosi sau branzoaice sau cum le-o mai zice si pornim spre casa. Nu avem decat 4 h pana in Sibiu, saracii mei camarazi de tura merg pana in Brasov, asa ca ii compatimesc, foarte lung drumul, frumoasa rau zona, dar drumul dom’le, ala este o problema.

CONCLUZIA: mai vreu la speologie, nu prea des, dar mai vreau, … asa, cat sa-mi mentina sufletul tanar ! 🙂

Posted in Apuseni, speologie | Leave a comment

Revenire cu biclele in Podisul Transilvaniei – 5 oct. 2014

Proaspat intoarsa la Sibiu, nici nu apuc bine sa vin acasa, ca Marius ma buzz-uieste sa facem o tura de biciclete. Bine mah, nah, ce sa zic, si mie imi era dor de o tura de bicicleta, mai ales ca nu avusesem bicla cu mine la Brasov si macar la vale rotile merg singure. Zis si facut, concep zona de vizitat, pasez la Marius sa faca traseul pe gps, il infiem si pe Laurentiu si de acum inainte suntem echipa de 3. Am incercat eu inutil sa mai infiez pe careva, dar cum iarasi nu s-au aliniat astrele si care mai de care era ba pe colo, ba pe dincolo, tot cei 3 veterani au ramas pana la urma.

Parcam masinile in centru centrului lu’ satu’ Blajel, in fata la Primarie. Nu, ca cica “vine nush ce delegatie oficiala (duminica ?!)” si ca au nevoie de loc de parcare. “Nah, sa-si caute“, Laurentiu nu-si lasa jeepanul lui decat in fata la primarie ! 🙂 Ne pregatim biclele in compania primilor tigani care se strang in jurul nostru cersind. Ce bine ca suntem in fata la primarie, in alta parte poate ne si linsau !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPlecam din satul Blajel, pe un drum de caruta ce urca spre movilele de la Paucea, iar in fundal vedem biserica evanghelica din Blajel, sat pe care tocmai ce il lasam in urma

Mergand spre Paucea avem deocamdata de urcat un drum de caruta, care ne trece pe langa sfintele si crestinele noastre troite, apoi ne ofera o panorama superba spre satul Blajel

OLYMPUS DIGITAL CAMERATroita inzorzonata cu tone-jde coronite si coronele

Apoi la o curba a drumul spre stanga, un alt drum firav o coteste la dreapta prin padure. Stiam eu ca nu ma duce Marius pe drumuri usoare, aveam incredere ca ma baga pe niste sleauri dupa o pauza de bicicleta, sa imi amintesc care era treaba cu dictionarul de injuraturi. Pana una alta, foloseste Marius dictionarul mai sus mentionat gratie penei pe care o face la bicicleta !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPauza poetica de injuraturi cu tema :”pana mea de bicicleta in padure … pana inca de la inceputul turei

Ne imbarligam apoi pe niste drumuri prin padure si urcusul ma face sa imi sara inima din piept. Lipsa antrenamentelor de cardio isi face simtita prezenta prin hiper-activitatea bronsica pe care o dezvolt aproape instant pana mi se obisnuiesc plamanii cu efortul si aportul crescut de oxigen. Stau cu Laurentiu la povesti, tusind pana ma linistesc si il asteptam pe Marius. Apoi o luam pe un drum la stanga, apoi acesta coteste brusc la dreapta, urmand un semn mare cu o biserica pe copaci. O fi traseu tematic ?!

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIesim in mijlocul unor dealuri, de unde un drum clar ne duce inspre Paucea. Inca o curba la stanga si suntem in lanurile de porumb ale satului si copacii livezilor ne imbie la umbra lor plina de mireasma toamnei.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMarius si Laurentiu asteptandu-ma in drum spre Paucea

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIntram in plina glorie si viteza (baietii, eu nu !) in Paucea, mare sat, romanesc de altfel, unde un nene are grija de casuta lui de langa un iaz dragut in care are si pesti si pescuieste. Mah, nu e rau, sa stii, si cu vacuta langa, pare destul de mioritic.

Ajungem in centru unde locul este dominat de multe biserici, prea multe frate, nu-s-or inteles crestinii astia deloc: unii evanghelici, unii protestanti, altii unitarieni, altii ortodocsi, numai ultimii mai practica, restul s-au cam carat prin alte tari spre traiuri mai bune.

OLYMPUS DIGITAL CAMERABiserica anti-ortodoxa, pare cam parasita, dar pare sa fi fost o biserica mare

OLYMPUS DIGITAL CAMERABiserica ortodoxa: cohorte de babe imbracate in negru se pravalesc pe poarta bisericii, afara de la slujba ! Le-o fi spus popa sa voteze cu Ponta sau inca nu a inceput campania electorala

OLYMPUS DIGITAL CAMERADe la biserica ortodoxa care se gaseste logic la mare intersectie de drumuri, o cotim la dreapta spre a ne afunda in dealurile salbatice ale podisului. Prin sat inca ne cotcodacesc gainile cand trecem pe langa casa lor, cainii ne latra si usor usor vedem o fantana cu cumpana care marcheaza discret ca aici satul s-a terminat. Drumurile se pierd, sleaurile devin tot mai mari si poti merge cu bicicleta pe oriunde ! Pe oriunde ?! Practic da, teoretic nu, sau daca esti femeie mai bine te dai jos de pe toacla si o impingi usor la deal ! Eu una fac tot atata si pe bicicleta si pe langa ea, deci prefer s-o imping, nu s-o car, ala este un sport extrem pe care nu il practic, decat daca te ia pe neasteptate si atunci iei si tu pe neasteptate colegii de tura si ii rogi frumos sa il practice ei pentru tine, ca-s barbati si vanjosi si puternici si alte epitete inaltatoare. Deci avem dealuri cu sleauri acuma !

OLYMPUS DIGITAL CAMERADealuri, sleauri, hopuri, hartoape, gropi, gropite, gropulete, gropisoare … imping deci bicicleta !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAApoi drumul prin padure urca incet si constant spre o sa (de unde vom cobora, daaaaaaaaaaa), avand din loc in loc insemnul pe copaci cu o biserica mare si galbena. Astia sigur au facut traseu turistic pe aici si eu nu stiu !?

OLYMPUS DIGITAL CAMERALa taifas, la o apa de baut si o ciocolata de mancat, … ah, si multe biciclete !

Din acest punct, iesim insa din padure, intr-un superb peisaj al podisului transilvan, un peisaj atat de tipic locurilor, incat nu imi vine sa cred: dealuri domoale (nu mai sunt sleaurile de pana acum), o turma de oi care paste la fel de domol (nu tu caine, nu tu latrat nimic), drumuri line si care coboara discret spre urmatoarea vale, cerul cu nori difuzi si pufosi, bai, o minunatie !

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERADoi biciclisti si multe oi ! 🙂 In timp ce i-o dam la vale, niste super-biciclisti vin puternic din urma noastra. Imbracati numai cu tricouri si pantaloni mulati colorati si cu tot felul de numere pe ei, ne spun pe dinafara toate drumurile din zona, semn ca ei nu merg cu gps-ul sau semn ca ei merg foarte des pe aici si numai pe aici. Dar calatorului ii sade bine cu drumul, ei fug mai departe, iar noi ne intrebam inca pe care drum sa coboram mai repede sau mai frumos spre Curciu (care se pronunta mai degraba Curci’). Dar nu are curci, eu nu am vazut niciuna !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUrmeaza o coborare frumoasa spre Curciu, cu panorame variate asupra satului.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIntrarea in satul Curciu se face de pe deal, in curba puternic stanga, in coborare, in viteza. Franaaaaaaaaa, pentru a face poze la silueta dominanta a bisericii care marcheaza vederea asupra satului.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIntrati pe prima ultita a satului, baietii intreaba cine are cheia de la biserica: toata lumea ne spune un singur lucru, ca e X care acuma este plecat la targ in oras. Nah, mah, fix duminica si fix la targ si fix cand venim noi cu chef de culturalizare !? Mare pacat si biserica era foarte frumoasa, cel putin atat cat se putea vedea din exterior.

OLYMPUS DIGITAL CAMERALa taifas cu tanti localnica sasoaica (nu stiu daca era sasoaica, dar arata, asa ca eu ii zic sasoaica)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAnsamblul bisericii fortificate din Curciu, atat de fortificat, incat nu am putut patrunde inauntru fara cheie

OLYMPUS DIGITAL CAMERALa picnic in centrul satului, cu ochii atintiti la biserica, ne-a povestit Laurentiu tot felul de procese de-ale lui de avocat

Apoi ne punem pe biciclete si plecam mai departe spre ceea ce trebuia sa fie urmatoarea noastra destinatie, alt sat, alta biserica fortificata.

OLYMPUS DIGITAL CAMERALasam in urma satul Curciu, fara curci de data aceasta si ne indreptam spre Bagaciu, unde insa nu ne-a bagat nimeni in seama. La o intersectie de drumuri, dupa ce urcam in gat pe un drum mai intai asfaltat, apoi doar pietruit, vedem o mare intersectie. Am fi putut sa mergem si pe drum mai departe, dar era mai mult de pedalat, asa ca Marius ne indeamna la stanga pe un drumulet care in curand se va estompa puternic in peisaj.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMare intersectie de drumuri intre sate, unul mai mare si mai important ca celalalt

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAjungem si in varful dealului, ca binenteles ca trebuia sa fiu blagoslovita cu o urcare, unde doi neni se uita in gol la sat si ne arata de unde am venit si unde am putea merge spre Bagaciu. Precum spuneam, eram in afara hartii gps-ului lui Marius, asa ca acuma mergeam dupa azimutul indicat de localnici: “Uite pe acolo e un drum care va scoate mai repede la Bagaciu !”. Bine mah, daca zic ei si este mai repede, de ce nu ?!

OLYMPUS DIGITAL CAMERADrumul nou merge pe la liziera padurii, apoi ne afundam puternic in padure, niste sleauri, radacini, dap, ma dau jos de pe bicla, ce mama ei, apoi inainte de o coborare in gat spre Bagaciu, o panorama superba asupra sa din directia din care venim.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADe la locul de panorama mai urmeaza un drum destul de abrupt, cu multe frunze si crengi ascunse binenteles pe sub frunze, astfel incat eu merg inceeeeeeeeet, da’ incet rau frate. Si pentru ca nu am cazut la coborare, caprele ma asteapta cu tot alaiul lor capraresc la intrarea in sat ! :))

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMulte capre la intrarea in satul Bagaciu, in loc de o turma de oi

Bagaciu ne intampina insa cu o corcitura arhitecturala de toata jena, mie una mi-e rusine de amprentele comuniste care incaleca la propriu saracele casute traditionale sasesti.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACorcitura” arhitecturala sau mai bine zis incercare de supravietuire a unui stil de viata neinteles

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAjungem si in centrul satului si incepem sa cautam cheia de la biserica evanghelica. Nimic special, ca de obicei, doar ca acuma dam telefoane. “Alo, buna ziua ……etc ?”, “Nuuuuuuuu, nu pot sub nici o forma, sunt la capre !” si zbang imi inchide telefonul. Mda, e clar, sigur nu vor turisti si pe urma tot ei se plang ca nu  le vin turisti.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAnsamblul bisericii fortificate din Bagagciu, zona principala vizibila in centrul satului

Cu coada intre picioare plecam din Bagaciu, fara sa fi reusit azi sa intram in vreo biserica, desi erau toate foarte frumoase si atragatoare. O luam pe ulita in sus mai departe si urcam pe un drum la stanga deasupra satului. Inainte sa intram in padure ne uitam bine pe Gps pe unde sa o luam, se decide sa mergem inainte si apoi sa iesim cumva in drumul pe care ar fi trebuit sa o luam in mod normal.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIntram in padure, ne imbarligam cat putem pe niste drumuri, bicicleta o impingem cu totii ca e naspa drumul, macar acuma n-o mai imping singura, apoi de bine ce imbarligam drumurile ne trezim ca iesim cam de unde am plecat, dar pe partea cealalta a dealului, cu ochii tot la satul Bagaciu in loc sa ne departam de el, noi ne invarteam in jurul lui. Mda, cool !

OLYMPUS DIGITAL CAMERARecalcularea si redirectionarea directiei de mers, astfel incat sa ajungem si noi la un moment dat spre directia Paucea, de unde veneam. Eram oricum in afara oricarui traseu de pe GPS, la deal nu prea aveam chef sa urcam, chiar daca se vedea o sa si un releu, deci pe acolo si de acolo sigur erau drumuri. Alegem sa coboram puternic si sa ajungem in satul unguresc Deleni.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACoborand spre satul Deleni prin vitele de vie foarte frumos cultivate

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn satul Deleni intram prin cimitir, adica nah, acolo a dus drumul din vita de vie, asa ca am trecut de la o extrema la alta.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACimitirul satului Deleni este foarte frumos rasfirat pe tot dealul si foarte ingrijit, se simte ca am intrat intr-o altfel de comunitate. Apoi un drum in coborare ne aduce in centrul satului, unde ne invartim putin si cotim la stanga spre dealul urmator, de unde va urma coborarea finala spre movilele de la Paucea de unde am venit.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPortile specifice satelor unguresti, frumos lucrate si ingrijite

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPauza de mure pe marginea drumului, pardon, foarte multe pauze de mure …

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUrcarea spre varful dealului nici baietii nu mai au chef sa o faca pe biciclete, asa ca discuta politica si imping caii la deal. Ajungem in saua dealului de unde ne dam drumul spre movilele de la Paucea, nu inainte insa de a trece prin catunul Romanesti, unde casele sunt foarte rasfirate, iar o biserica destul de stinghera troneaza pe o margine de sat.

OLYMPUS DIGITAL CAMERABiserica si scoala din satul Romanesti, adica dupa satul unguresc, acuma era foarte firesc sa apara si satul romanesc

Din Romanesti coboram spre Blajel, trecand pe langa movilele de la Paucea si un laculet frumos amenajat in zona.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPentru movilele de la Paucea, lasam lacul in urma si ne indreptam spre durmul forestier unde a facut Marius pana in padure, incheind circuitul zilei de bicicleala cu o coborare printre movile mari si proeminente.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMovilele de la Paucea la ceas de inserare se profileaza pe linia orizontului in orice directie ai privi

Ajungem inapoi in satul Blajel, unde tiganii ne inconjoara iarasi masina si cer de mancare. Le da Marius niste biscuiti pe care ii insfaca si nu mai stiu sa spuna nici multumesc. Mie nu imi plac fazele astea, asa ca refuz cu incapatanare sa le dau ceva, stiu sa vorbeasca frumos numai cat au interes, pe urma se injura intre ei pe la spatele tau. Ajungem in Sibiu unde Laurentiu ne ofera o cina gustoasa le el in curte pe veranda, in conditiile in care eu eram in stare sa mananc si farfuria, deci foamea era mare rau Saru’mana foarte mult pentru masa si la cat mai multe ture de bicicleta.

 

Posted in bicicleta, Podisul Tarnavelor | 2 Comments

Urcand in gat pe Magura Codlei – 29 sept. 2014

Ma apuc repede sa scriu cate ceva despre turele restante, ture micute dar frumusele, ca pe urma ma mananca planificarea celorlalte calatorii de mai mare anvergura si zau ca nu mai am cand sa scriu. Asadar, inainte sa plec de la Brasov aveam eu un target, banal si frustrant in acelasi timp: Magura Codlei. Monstrul ala adormit care domina zona Brasovului prin silueta masiva si impunatoare. Nu reusisem sa ajung peste tot pe unde mi-as fi dorit, dar pe Magura Codlei trebuia sa ajung, stiam ca daca nu merg acum, nu o sa mai fac efortul acesta de la Sibiu. Toate astrele s-au aliniat ca pe teava, avandu-l pe tata la mine, si numai bine ca trebuia o plimbare usurisca si frumoasa.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPlecam din Codlea, de undeva de pe o strada din spatele ansamblului bisericii fortificate, acolo unde o intersectie cu indicatoare ne indeamna spre cetatea de pe Magura Codlei si spre Maialul Romanesc (tot nu am reusit sa ajung acolo sa vad care este diferenta)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn drum, cautand marcajele spre cetate, nu iesim bine din sat (ma rog, orasel), ca dam de o pisi asa blanda si afectuoasa, ca nu pot sa nu stau sa o mangai. Ah, si se intelegea bine cu cateii !

La iesirea din Codlea, marcajul o face brusc spre stanga pe o strada care urca destul de abrupt

OLYMPUS DIGITAL CAMERAStrada urca sustinut si ne aduce intr-un punct de belvedere asupra orasului

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPanorama asupra orasului Codlea, marcat de silueta turnului clopotnita de la biserica fortificata

Intr-un final intram in padure si incepem sa urcam pe un drum forestier, foarte bun de bicicleta in opinia mea. Domina un climat mediteranean si copacii sunt rupti din paduri tropicale. Sau poate am lucrat eu prea mult in ultima vreme, …. cert este ca mi se pare superb totul !

OLYMPUS DIGITAL CAMERASi pentru ca ziua calda si blanda nu ne mangaie cu razele de soare numai pe noi, observam si …

OLYMPUS DIGITAL CAMERABranduseeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee, … pentru  mine sunt primele branduse de toamna pe care le vad, nici nu stiam ca exista si mai apar branduse toamna, dar uite ca am aflat si ceva nou ! 🙂

Mergem pe o succesiune de drumuri care urca, pana la o intersectie unde viram la stanga spre poiana lui Sulica. Mergem pe o curba de nivel de drum frumos pana ce copacii aplecati ne vestesc aparitia unei poieni undeva in fundalul apropiat.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOdata intrati in poiana, poiana lui Sulica asta e mare rau ! Cam greu cu orientarea, dar cu harta in mana iese de o directie buna de traversare a imensitatii de iarba, urmand discret si o sumedenie de poteci care serpuiesc aleator prin iarba.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAInitial ne indreaptam in partea din dreapta sus a poienii, dar acolo descopar un marcaj care se pare ca nu mergea la cetate, asa ca ma reorientez spre stanga, unde cu un ochi de vultur vad un alt marcaj care pare sa duca unde vreau eu.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPoiana lui Sulica vazuta din drumul spre cetatea Neagra

Mai mergem pe drum, iesim si in traseul de “creasta” al Magurii Codlei si, dupa niste craci in ochi si scaieti atasati pe toate hainele, ajungem si la niste ramasite arheologice ale cetatii.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACetatea Neagra a cavalerilor teutoni de pe Magura Codlei. Cetatea nu este chiar in varful Magurii, ci mai degraba pe o curba de nivel inspre satul Holbav, acolo unde ultimele gospodarii ale satului ajung pana sub poala muntelui care se rasfrange peste ele. Exploram cat se poate cetatea, dar din pacate nu prea se poate explora prea mult la ea, doar cateva ziduri fiind decopertate in mod natural, restul este inca bine infipt sub pamant.

De la cetatea teutonilor plecam pe creasta spre varful Magurii. Stiam ca este o creasta cu oaresce pasaje de catarare, nu teribil de ingusta, dar cu ceva pasaje unde ma intrebam cum o sa-l trec pe tata. Dar pentru ca nu imi faceam probleme pentru mine, stiam ca o sa trecem cu bine de obstacole.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMagura Codlei vazuta dintr-un punct de belvedere intre cetatea teutonilor si varful propriu-zis

Sub punctul de belvedere se gaseste si un pasaj stancos ceva mai problematic, in sensul ca sunt mai multe variante: pe mine ma tenteaza un horn abrupt de descatarat, dar nu l-as baga pe tata pe acolo, macar creier sa am, asa ca dupa ce caut bine marcajul, observ ca acesta ocoleste hornul pe undeva prin dreapta pe o branita un pic expusa.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMini-pasajul cu mini-branita putin expusa care se afla in plina creasta de Magura Codlei

Restul traseului pana pe Magura Codlei este o increngatura de vegetatie, ceva stanculite si un urcus atat de abrupt si atat de in gat, de’ imi vine sa-mi iau campii. Si caaaaaaaaald ! Curg apele pe noi ! Noroc ca vedem varful din cand in cand printre crengi sau din punctele de belvedere si stiu ca mult a fost, putin a ramas.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPrin desisul si frunzarisul Magurei Codlei, abrupt dom’le, foarte abrupt

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere spre dealurile caselor risipite ale satului Holbav (in fundal Piatra Craiului cu a sa cocoasa mamut marcata de saua Crapaturii)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn sfarsit pe varful Magura Codlei, varf care pe mine m-a dezamagit insa teribil. Stiam ca este inchis, impadurit si ca nu are panorame, dar chiar asa dom’le, prea detot, prea detot … Mancat, stat la soare, plaja, siesta ….. lipsa de apa, hai sa coboram ca murim de sete !

Pentru coborare vroiam sa o luam initial pe la Piatra Alba, dar cum multe marcaje-s pe varf, dar nici un indicator, am balaurit mai intai prin asa numita Poienita II. Poienita I cica am trecut pe langa ea, dar cine stie unde era, ca eu una nu am vazut-o.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAsadar, ceea ce am identificat pe harta a se numi Poienita II (neinspirat nume total) – oricum era mai fain de stat aici la picnic, decat pe varf, macar aveai ceva deschidere

Gasim marcajele de coborare dupa ce urmez niste dare de poteca prin iarba si vrem sa coboram spre Piatra Alba, ca sa nu ne intoarcem pe acelasi drum. Nici nu stiam ce coborare abrupta ne asteapta, dar nah, acuma cumva trebuia sa ne dam jos de acolo de unde tot noi ne cocotaseram.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPestera aflata undeva in zona varfului Magura Codlei, in traseul ce coboara spre Piatra Alba

Desi am gasit traseul care cobora pe la Piatra Alba, vad foarte greu marcajul, este foarte sters, iar lastarisul prin care ne baga inca de la inceput prin jungla amazoniana imi sopteste ca parca totusi nu as avea chef de balaureala, mai ales cu tata dupa mine care deja era obosit si ma intreba cat mai avem pana jos. “Aaaaaaaaaaa, pai stai asa ca nici nu am inceput coborarea !” Asa ca daca tot vad marcajul vecin, mult mai bun, care duce jos in drumul pe care am venit, abordez varianta cea mai simpla si mai confortabila. Urmeaza o coborare abrupta rau si cu multe serpentine inspre drumul de azi dimineata. Traseul abrupt din varful Magura Codlei ne scoate cam la intersectia mare de drumuri, unul spre poiana lui Sulica, unul spre Codlea, altul tot spre Codlea, dar mai pe ocolite, prin Maialul Romanesc (ala despre care vroiam eu sa aflu atatea !).

Optez pentru varianta un pic mai ocolita spre Maialul Romanesc, asa ca marsaluim pe o curba de nivel, de data aceasta in directie opusa decat cea pe care veniseram. Marcajul pe  care ar fi trebuit noi sa coboram de la Piatra Alba se vede suav la un moment dat, dar merge mai departe in jos pe un fir de vale pe care il vedem impaienjenit de vegetatie. Nu aveam chef de balarii, asa ca vom continua pe drumul larg pe care mergem acum spre Maial.

OLYMPUS DIGITAL CAMERALoc de popas cu multe branduse de toamna, pozate la firul ierbii

OLYMPUS DIGITAL CAMERACoborarea pe un drum lat de culme, drum in care apar si dispar tone de marcaje, de’ nici nu mai stii pe care sa il iei. Aleg totusi sa mergem pe cel care ne scoate cel mai aproape de masina, desi nu mi-era clar care ar fi fost acela, dar incerc sa tin directia usor dreapta, ceva ceva o iesi din asta, asa ca mereu aleg marcajul cel mai din dreapta.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIesim in drumul forestier care urca pe Valea Trei Fantani si de acolo mergem pe stradute pe curba de nivel pana la locul cu masina noastra, trecand si pe straduta cu pisica afectuoasa de azi de dimineata, doar ca de data asta pisa nu a mai fost acolo ! Si tot nu m-am lamurit care era treaba cu Maialul, nu mi s-a parut mare diferenta dpdv arhitectural, poate era doar diferenta de etnie. Dar am ajuns insetati nevoie mare la masina si am stins la apa pana nu s-a mai putut.

Posted in Persani | Leave a comment

Traversare din m-tii Leaota in m-tii Bucegi – 18-20 sept. 2014

Imi doream de foarte multi ani sa revin in muntii Leaota, mai bine spus acum zece ani fusesem prima, si ultima, si singura data in muntii Leaota si de atunci dorinta de a reveni ramsese, doar ca nah, nu se aliniasera astrele, ce sa-i  faci maica ?! Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, am tot amanat, bai dar atata am amanat, incat chiar ca vreo 10 ani nu am ajuns din nou pe aceste meleaguri. Atunci urcasem, din Fieni, pe la o manastire, trecusem pe la cabana Leaota (o mai fi functionala ?!) si apoi pe sub si pe langa varful Romanescu (atat mai tin minte) mersesem spre varful Leaota (cel mai inalt din masiv). Dormisem cu cortul sub varf pe undeva, bausem vin si mancaseram paste italienesti cu ochii benoclandu-ne vis-a-vis la spectacolul Bucegilor ! Si spectacolul fusese atat de fantastic, unic si special, incat mi-a ramas intiparita in minte aceasta imagine in care Bucegii rasar din Leaota. La intoarcere incercaseram sa negociem cu cei mai agresivi caini de stana intalniti de mine vreodata, dar fara rezultate, drept pentru care mutasem negocierea pe cioban (asta a fost o miscare mai inteligenta !).

In aceeasi unica si singura tura in muntii Leaota remarcasem de pe varful omonim culmea domoala care face traversarea spre muntii Bucegi prin saua Strunga. Am sa revin ! Da da ! Si nu mai revenisem, din lipsa de companioni, din lipsa de logistica si timp (ca aici nu ai ce face cu masina, esti fiul ploii), din lipsa provocarii gradului redus de dificultate (desi e lung rau traseul) etc. Vorba aia, sa nu faci ceva, se gasesc destule scuze, dar sa faci ceva, se gasesc putine motivatii. Dar nu nu nu, acum i-a venit sorocul si nu vroiam sa ma multumesc cu o tura alergata de o zi, vroiam sa dorm in creierii muntilor si sa simt aerul rece in nari (saracul meu nas cu rinita alergica), vroiam sa fac traversarea si nu mai exista cale de intoarcere.

Marius imi propune sa mergem in Retezat ! “Atat de departe ?!”, intreb eu rupta-n gura de oboseala dupa o vacanta intens lucrativa pentru redactarea finala a doctoratului ?!  “Du-te ma de aici, eu nu vin, nu-mi misc fundal pana acolo nici sa ma bati, atat timp cat mai stau 2 saptamani la Brasov si vreau sa profit sa mai fac ture in zona, hai in Leaota, nu vrei ?! Ca una, ca alta, ca stai sa vezi, ca stai sa meteo, sa prognoze, sa una sa alta, “da’ ma, hai ca vin !”, “Uraaaaaaaaaaaaaaa, Leaota, here I come !” 🙂

In ziua dinainte de plecare a trebuit sa ma duc fulger la Bucuresti la adunarea generala a Icomos-ului romanesc, asa ca am ajuns inapoi la Brasov seara tarziu, cam rupta. A doua zi de dimineata nu prea pot insa sa dorm cu gandul plecarii in Leaota (finally !), asa ca desi ne programaseram sa plecam mai tarziu, pe la 8.00 dimineata deja cautam taxi spre autogara. Eu obisnuita ca in Sibiu, taxiul sa vina in 2 minute, stai si cauta si stai si cauta, n-avem, primeam acelasi raspuns plin de imposibilitate ! Ei draci, iesim in strada, poate gasim acolo, apoi vad ca vine autobuzul care mergea la autogara in Bartolomeu, de unde plecau cursele pe directia Rucar-Bran. Dai si alearga cu namila in spate dupa autobuz ! Cred ca nu am mai facut asta din facultate, de cand alergam si cu schiurile pe umar, tot dupa autobuz ! Prindem autobuzul, prindem si cursa de Horezu, luam bilet pana la Dragoslavele si ma conectez pe programul de vacanta ! Urmeaza 3 zile de vacanta, la greutatea rucsacului nici nu vroiam sa ma gandesc, respingeam din start ideea asta pe principiul cand nu mai putem punem corturile si nani !

OLYMPUS DIGITAL CAMERADupa ce am ascultat o baba senila facand teoria voturilor prezindentiale (ce ma durea pe mine cu cine voteaza baba ?!), ajungem si in Dragoslavele, autobuzul lasandu-ne la biserica principala din sat, de unde se bifurca un drum ce urca apoi abrupt spre munte. In acea intersectie niste masini cu A se invarteau prin zona. Intram cumva in vorba si ne scoatem de un transport pana sub varful Vartoapele. Noi initial facusem planul sa mergem pe valea Caselor, apoi la iesirea din satul Dragoslavele sa urcam pe un picior de padure care ducea fix sub vf. Cioara. Dar daca am primit transport pana sub Piatra Dragoslavele, evident ca nu am refuzat, ne-am urcat sacii in masina si ne-am bucurat de fiecare metru pe verticala de altitudine pe care il pierdeam sub invartirea rotilor.

Ziua 1: satul Dragoslavele – urcat motorizat in saua Prislop (sub vf. Piatra Dragoslavelor) – drum forestier pe Plaiul Scorusului (incluse stanele afrente) – multe mureeeeeeeeeeee – izvor abundant de apa langa poteca (singura sursa de apa curgatoare din zona !!!) – culmea cu Lacul Verde si Lacul Domnitei (colmatate toate impreuna, deci teapa apa) – Stana de la Lacul Verde (stana veche cu izvor la vreo 10 minute in vale + stana noua din fonduri UE fara izvor in zona, se merge tot la izvorul de la stana veche) – culmea de iesire din muntele Albescu in zona vf. Cioara – coborare spre saua Raiosul (cu stana aferenta) – drum semipietruit spre culmea principala a muntilor Leaota – innoptare intr-o sa sub vf. Leaota

Suntem lasati de masina sub Piatra Dragoslavelor, in mijlocul drumului forestier. Teoretic am zis ca sa urc si pana pe varf, pe urma cand am vazut cat mai era pana sus si cat mai aveam si noi de mers, am corectat imediat traiectoria. Din saua Prislopului mergem pe plaiul Scorusului prin muntele Albescu, incercand sa ajungem in zona varfului Cioara prin culmea de la lacul Verde si lacul Domnitei.

Urcam incet detot pe plaiul Scorusului, rucascii sunt grei, dar cumva am energie, nush de unde, ca de dormit nu prea dormisem. Drumuri multe se intretaie prin zona, iar drumul pe care am venit noi din Dragoslavele pana in saua Prislopului fusese renovat cu fonduri europene si continua la fel de dichisit mai departe spre Cheile Ghimbavului. Urcam greu, dar cu ochii la prima stana intalnita in cale. Eu care sunt indragostita de stane, ma hranesc cu toata energia pe care impactul vizual al micutei casute mi-l da.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAStana veche din Plaiul Scorusului, in fundal zarindu-se varful Vartoapele (de sub care veneam noi)

Dar pe modelul finantarilor europene, acuma in muntii Leaota, langa stana veche (dezafectata) a fost construita stana noua, foarte cocheta si cu materiale traditionale (culmea, fara tabla !)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAStana noua din Plaiul Scorusului, arata foarte bine si oile se retrasesera deja din munte

Urmeaza apoi o urcare cam in gat pe niste urme de tractor, vedem o masina parcata chipurile in dreapta (semn ca numai pana aici se putea ajunge), apoi da-i la deal frate. Stoooooooooooop ! Mure, mure, mure, foarte multe mure !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPranz felul intai: MURE, felul 2: TOT MURE, felul 3: TUFA VECINA DE MURE ! Concluzia: multa vitamica C, drept pentru care tasnesc ca sageata albastra la deal, lasand un nor de praf in urma mea si pe Marius muuuuult in urma saracul !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUrc destul de abrupt pe un drum de caruta, care se indreapta asa suav detot spre vf. Cioara, dar inca este departe. Cand ajung la un fel de padurice, las namila din spate si pozez zarile pe care nu le vom mai vedea dupa aceea.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere din muntele Albescu spre Dragoslavele si Piatra Dragoslavelor

Apoi reintram in padure si vom merge, de’ or sa ne iasa ochii din cap ! Urcam ce urcam si in punctul cel mai inalt intalnesc niste ciupercari, care il cauta pe unul de-al lor, fluierandu-l. La fluierat raspunde de fapt Marius, asa ca nimeni nu se va mai intelege cu nimeni pana la urma. Vine si Marius din urma si incepem sa coboram (speram eu) spre Lacul Verde si Lacul Domnitei. Eu chiar credeam ca vom gasi lacuri acolo ! Ciupercarii ne spusesera ca este departe, dar cei de la armata ne spusesera ca imediat ajungem, asa ca am facut si noi media. Varianta ciupercarilor a fost insa mult mai aproape de realitate pentru noi cu dulapul in spate ! Am facut deci mult pana la culmea ce urca in muntele Cioara, am urcat si am coborat, ca nu e tocmai curba de nivel, si imi amintesc ca in padure era destul de frig daca stateai pe loc.

Ajungem si la asa-zisul Lacul Verde ? “Mah, e lac sau nu vad eu bine ?!” Fusese un lac, dar acuma era colmatat, cu iarba, oare de ce ii zicea atunci Lacul Verde ? Concluzia este ca tocmai lasasem in spate un super izvor, gandindu-ne ca luam apa din lac, ca o fi un izvor in zona, si uite ca lacul era secat. Hmmmmmm !

OLYMPUS DIGITAL CAMERALacul Verde (adica foarte verde) si muntele Secarile din fundal (pe acolo mergea traseul din ziua urmatoare spre muntii Bucegi)

Vedem insa ca trebuie sa fie o stana in zona, asa ca ne mai creste rata de speranta la apa. Stana este tot una d-aia noua, refacuta din fonduri europene, arata mai degraba a canton/cabana, cu doua etaje, prich-uri cat cuprinde, dormitor, sufragerie …. bai, in stane d-asta as dormi si eu, ca-s curate, nu ca janghinele alea vechi si parasite !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAStana de la Lacul Verde, cu varful Leaota in fundal (sub varf vom innopta pe seara aceleiasi zile)

La stana de la Lacul Verde facem popas de pranz, eu ma apuc de usurat rucsacul de o conserva, timp in care Marius este insarcinat sa caute apa … pe care o gaseste, mai departisor asa, dupa stana veche, dar cert este ca o gaseste, ceea ce este foarte bine, altfel trebuia sa ne intorcem la izvorul pe langa care trecuseram in poteca.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAPlecam de la stana noua si in cateva sute de metrii poteca marcata ne duce prin gradina de la stana veche, darapanata rau si cu niste toale jegoase pe afara. Marius ma anunta ca sunt chiar si saltele la stana asta, dar aratau asa de jegoase, incat nu as fi stat nici macar in preajma lor, da’ mai sa fi dormit pe ele !

OLYMPUS DIGITAL CAMERATrecem si de stana veche de la Lacul Verde si nu o luam pe poteca de culme, ci pe o curba de nivel prin padure, pe unde gasise Marius izvorul.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMai coboara Marius vreo 5 minute in vale, ca sa mai ia apa sa avem de rezerva si eu stau si astept. Cu doua kile jumate de apa in carca, rucsacul se transforma din dulap in sifonier, drept pentru care nu imi doresc decat sa ajungem naibii odata in muntele Cioara, de unde oficial puteam sa afirm ca ne-am atins targetul pe ziua respectiva. Un pas mic pentru omenire (si pentru harta), dar un pas mare pentru noi !

Cert este ca daca pana aici mi se paruse ca facuseram mult, de acum inainte, si cu mancarea la bord, mi se pare ca ajungem val-vartej in muntele Cioara. mai trecem pe langa inca doua balti, denumite pe harta Lacul Domnitei, si pe urma urcam abrupt spre culmea ce coboara din varful Cioara spre saua spre muntele Raiosul.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUrcarea spre muntele Cioara (in fundal se vede golul alpin din zona lacurilor partial colmatate: Lacul Verde si Lacul Domnitei)

Ajungem pe un varf intermediar sub vf. Cioara care este mai incolo pe culme. Initial ziceam ca las rucsacul si ma duc pana pe varf, dar cand am vazut ca este departe, am renuntat imediat la idee. Las’ ca-i fac o poza si e suficient pentru posteritate !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVarful Cioara vazut din punctul in care ne scoate culmea din muntele Albescu

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere spre muntele Secarile (foarte firav in fundal, se vad deja si muntii Bucegi)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere spre varful Leaota (sub care ne propunem sa dormim pe undeva prin zona)

Incepem coborarea spre varful si saua Raiosul, coborand destul de abrupt, apoi ajungem pe un fel de curba de nivel. Dulapurile se simt in spate, dar avand deplasarea cu viteza melcului, merge. Ajungem pe malul unui alt laculet colmatat, acum o balta veritabila, apoi ajungem la stana din Raiosul, care se profileaza foarte frumos pe fundalul varfului Leaota.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAStana din Raiosul, cu varful Leaota in fundal

OLYMPUS DIGITAL CAMERAContinuam pe curba de nivel cat mai orizontala cu putinta, astfel incat sa urcam la minim cu rucsacii aia in spate, si cand incepe urcarea o punem de o sezatoare si sedinta de pozat floricele, ca nu se mai poate.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADrumul ce ne duce catre culmea Leaota, lasand in spate silueta varfului Cioara

OLYMPUS DIGITAL CAMERADrumul spre culmea Leaota este pavat numai cu bolovanoi, deci nu cu intentii bune !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUrcusul spre culmea Leaota, noi am taiat-o pe curba de nivel pe versantul stang, desi imi venea sa urc sa vad apusul de pe varf, dar am preferat sa merg sa gasesc un loc de cort. Locul de cort l-am stabilit in saua de sub varful Leaota, acolo unde culmea care vine din Cioara-Raiosul intersecteaza culmea Leaota. Mi se parea mie ca jos susura si un paraias ceva, dar Marius nu a mai vrut sa se duca sa vada care e treaba cu apa, caci gasise el un paraias in drum si mai umpluse sticlele o data.

La locul de cort se face frig insa destul de repede, cum apune soarele incepe sa bata vantul, de’mi inghetau toti creierii, asa ca am mancat repede si m-am bagat in sacul de puf sa ma incalzesc. A fost insa destul de frig peste noapte, am pus cam toate hainele pe mine sau in sac ca sa ma mai protejeze pe la cusaturi. Nasul meu cu rinita alergica a resimtit imediat temperaturile sub 10 grade si am incercat sa respir numai in sac (nu prea mi-a iesit, tot aveam impresia ca ma sufoc, dar macar respiram pe nas). Marius a tinut o conferinta in statia radio despre apusul soarelui, desi cei pe care ii prinsese pe frecventa nu prea pareau in domeniu, tot ne urau sa bem un vin fiert. Astia credeau ca suntem la cabana la betie ?

OLYMPUS DIGITAL CAMERASau poate se refereau la betia apusului care se ascundea pe dupa muntii din departare

Ziua 2: saua de sub vf. Leaota – tur/retur pana pe vf. Leaota – saua impadurita din muntele Secarile (izvor de apa in vale la 10 minute) – vf. Secarea Mare – vf. Sintilia Mare – saua din Pietrele Albe – vf. Piscul Lacului – vf. Duda Mare (nu, nu, asta sigur nu este mare) – vf. Bucsa (panorama superbeeeeeeeeeeeeee) – saua Strungulita – refugiul din saua Strunga (m-tii Bucegi)

A doua zi de dimineata nu imi venea sa ies din sac ! Spre marea mea fericire, fiind amplasati cu corturile intr-o sa, soarele a venit imediat si in zona si a crescut temperatura, ca altfel era frigut rau. Peisajul era de vis si exact cum visasem, parca nu imi venea sa cred ca in sfarsit ajusesem sa dorm din nou cu cortul pe munte.

OLYMPUS DIGITAL CAMERALocul meu de cort cu Piatra Craiului si muntii Iezer-Papusa in fundal

Dupa micul dejun ne ducem pana pe varful Leaota, initial crezand ca ajungem imediat, dupa cateva serpentine si urcari, dandu-ne de fapt seama ca varful este mai in spate si ca facem ceva pana acolo. Initial am urcat pe curba de nivel, apoi am prins o linie de atv-uri mai veche care ducea pe o culme fix undeva sub varful Leaota. Ajunsi in culmea Leaota am gasit si o sticla cu apa de 2 litrii pe sub varf, asa ca ne-am refacut serios proviziile de apa.

Varful Leaota ofera privelisti de-a dreptul spectaculoase spre toate masivele montane care inconjoara acest mic coltisor de rai:

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere de pe varful Leaota spre vf. Romanescu

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere de pe varful Leaota spre valea Bratei din muntii Bucegi

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere de pe varful Leaota spre muntii Bucegi (se vede tot platoul Bucegilor)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere de pe varful Leaota spre muntii Bucegi, mai precis trecerea dinspre vf. Bucsa spre saua Strungulita

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere de pe varful Leaota spre muntii Piatra Craiului (in fundal dreapta) si Iezer-Papusa (in fundal stanga)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPoza de varf, cocotata pe varf, ca sa fiu sigura ca-s pe varful varfului Leaota (alt. 2133 m)

Urmeaza coborarea de pe varful Leaota, eu cobor fix pe culmea omonima, Marius o ia inapoi pe drumul de atv pe care am venit si iese in curba de nivel, intalnindu-se cu doi ciobani. Cand ne-am intalnit in saua de sub culmea Leaota unde puseseram corturile, vorbea de zor cu ciobanii. Eu credeam ca o sa intrebe si el de izvoare si surse de apa in zona, dar el cand colo vorbea de una si de alta, ca baietii … Si eu care credeam ca l-am stresat destul cu apa ! :))

Strangem corturile si dam sa plecam … numa’ ca pe mine ma apuca un lesin si o stare de sfarseala, de’ parca ma batusera turcii. Am mancat putin, dar tot lesinata eram, am luat si niste paracetamol, aveam impresia ca fac febra probabil de la efortul sustinut de a cara din ziua precedenta (activitate cu care corpul meu nu mai era obisnuit). Aspirina nu aveam nici eu, nici Marius binenteles, asa ca m-am rugat sa isi faca efectul paracetamolul. Era insa deja amiaza si trebuia sa ne miscam cumva, incet incet. Cred ca am mai supt si niste dextroza pentru energie, dar nici un efect, parca eram batuta. Fara chef imi pun rucsacul in spinare, vorba lui Marius, putem cobora oricand in cea mai apropiata localitate, nu trebuie sa mergem pana in Bucegi, ala fusese din start doar punctul final in caz ca toate merg bine. Nu era nici marea expeditie, dar nici putin de mers nu era cu dulapurile in spate. Plec intr-un final intr-un sictir total la deal, eu crezand ca dupa prima galma dupa corturi vom cobora pana in saua cu apa din muntele Secarile, realitatea din teren fiind insa presarata cu inca nu stiu cate galmulite de urcat si de coborat pana la saua aia.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACam asa arata ce avem de mers mai departe pe culme, coborarea urmand abia dupa ce culmea din fata face la stanga spre saua aceea impadurita din cealalta stanga

Continuam pe culme cu usoare urcusuri si coborasuri, noroc ca mai fac poze si ma distrez

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn urma lasam varful Leaota si culmea omonima

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere spre valea Ghimbavului (cea mai proeminenta vale din zona), avand in fundal muntii Iezer-Papusa

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAIn sfarsit incepem sa coboram si ne indreptam spre saua impadurita din muntele Secarile, urmand ca aici sa facem o pauza ca sa se duca Marius sa caute apa (alta sursa de apa nu stiam unde urma sa mai avem in zona).

OLYMPUS DIGITAL CAMERASe vede in imaginea de mai sus coborarea spre saua impadurita, urmata apoi de urcarea spre vf. Secarile (cu un vizibil drum ce lega stanile intre ele). Cert este ca pana se duce Marius jos in vale (destul de mult) dupa apa si pana se intoarce, eu mananc o ciocolata de casa si imi revin din moleseala care pusese stapanire pe mine de la coborarea de pe varful Leaota. Pe de alta parte a contat si faptul ca psihic mi-am spus ca trebuie sa merg, oricat de lesinata ma simt, ca de aici cumva trebuie sa ma deplasez, nu pot ramane acolo, si atunci creierul meu s-a gandit ca orice ar fi tot trebuie sa mearga, nicidecum sa stea pe loc si sa se planga, asa ca am comutat pe mers si de atunci pana la sfarsitul zilei am mers de am rupt pana in Bucegi la refugiul din saua Strunga.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUrmeaza urcarea lenta, dar enervanta spre varful Secarea Mare, varf care marcheaza marele S al muntilor Leaota inspre veciini sai – Bucegii. Daca ma simteam in continuare rau si consideram ca nu merita sa ma chinui, aveam varianta ca de aici sa coboram inspre Fundata, aspect care mi-a dat un sentiment de usurare. Era optiunea mea sa merg sau nu mai departe si asta depindea de cum am simteam. Am urcat insa incet, am luat-o pe o curba de nivel unde am injurat somoldoacele de iarba (destul de mari de altfel), am admirat zarile, am admirat si muntii Bucegi unde imi doream foarte mult sa ajung, si cand am ajuns in punctul cel mai inalt din zona – vf. Sintilia Mare, a inceput coborarea spre saua din Piatra Alba.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACoborarea din vf. Sintilia Mare spre saua din Pietrele Albe (in fundal vazandu-se muntii Bucegi, care parca te hipnotizau)

Pana pe varful Sintilia reusisem sa imi intru intr-un oarecare ritm, deja disparuse starea de rau, urcam constat si avansasem bine, Marius era mult in spate, iar mie imi venea sa nu ma mai opresc. M-as fi oprit sa il astept pe Marius, pe de alta parte eram atat de fericita ca nu mai mi-era rau, incat nu puteam efectiv sa ma opresc din mers si tot mergeam. Am tot zis “acolo ma opresc” si de fiecare data treceam de locul pe care mi-l propuneam pentru opriere si il mutam mai departe.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere spre valea Neagra, afluent al vaii mai mari a Brateiului

Incep sa urc in forta pe varful Piscul Lacului, tocmai cand un jeep cu biciclisti apare in saua cu drum forestier care vine din Fundata. Pana se dau aia jos din jeep, eu eram deja sus pe varf, aveam o energie de’ numa’, cred ca-si facusera efectul toate anti-doturile anit-lesin, si mai ales faptul ca fusese optiunea mea sa continui si nu-mi impusesem masochist sa fac traseul numai de-a dracului.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere de pe varful Piscul Lacului inspre muntele Secarile (proaspat traversat de noi) si in fundal varful Leaota (de unde veneam noi azi)

Incep sa cobor de pe varful Piscul Lacului si ochesc o mica dolina numai buna de asezat picnicul de pranz mai intarziat, ferita de vant si cu panorame superbe. Am mai scapat de o conserva din rucsac si am mancat pe saturate, desi nu imi era foarte foame, dar nici nu vroiam sa iau din energia proaspat dobandita. Il astept si pe Marius sa vina si mai mancam cat se poate de prin rucsaci, dupa care ne indreptam cu incredere si cu avant spre ultimul nostru adormit al acestei culmi – varful Duda Mare.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVarful Duda Mare, asa cum ii spune si numele, este cel mai mare varf din zona si este mare mai ales prin faptul ca urmeaza dupa o coborare destul de lunga, bine si coborarea asta fiind presarata de mici urcari si coborasuri, dar modeste in comparatie cu cea a fost si cu ce urma. Pe harta era o zvarlitura de bat, in realitate erau niste galme de urcat si de coborat, dar deja ne obisnuiseram cu ideea.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPiatra Craiului ne strajuiesc permanent pe partea stanga, alaturi de culoarul Rucar-Bran plin de sate cu case risipite pe dealurile de la poalele muntilor prin care umblam noi

Ajungem in sfarsit la urcusul final spre vf. Duda Mare. E mare rau, nu contest, dar acum eram in forma, stiam ca dupa aceea urmeaza o coborare, inca putin si suntem in Bucegi, asa ca nimic nu ma mai speria. Cu pasi mici si cu entuziasmul unei traversari pe care mi-o doream de 10 ani de zile, incep sa urc monstrul adormit. Drumul care ducea pe varf se termina cam brusc, o iau printre galme si musuroaie de iarba pentru a ajunge intr-o sa laterala in dreapta varfului (in sensul nostru de mers) si ajung dupa ceva balaureala prin ienupar fix in poteca marcata, care taia de fapt pe curba de nivel pe sub varf.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAO ultima privire aruncata spre vf. Piscul Lacului, Sintilia si Secarea Mare, in fundalul indepartat fiind vf. Leaota care strajuieste marele S al acestei creste principale

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere din aceeasi sa de sub vf. Duda Mare inspre muntii Bucegi (se poate vedea culmea care uneste in final muntii Leaota de vecinii sai Bucegii, prin saua Strungulita)

Incep coborarea pe poteca vizibil marcata si care taie marea de ienupar. Sunt atat de incantata ca sunt la o zvarlitura de bat de Bucegi, incat imi vine sa alerg ! Avand atata energie, cobor intr-o sa intermediara deasupra vaii Duda Mare, las rucsacul si cobor in punctul cel mai apropiat in vale sa alimentez cu apa. Pana ma intorc eu inapoi apare si Marius si plecam mai departe, fermecati de apropiata realizare a traversarii Leaota-Bucegi.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACulmea care coboara din Duda Mare si pe care noi o continuam spre saua Strungulita

Mergem pe culme, jurand, dar jurand ca nu vom urca pe vf. Bucsa, avand in vedere ca drumul coteste vizibil pe curba de nivel pe dreapta inspre vale. Jos in vale se vede mare activitate la o stana, cu oi, cu vaci, magari, dar nu latra nici un caine. Sunt fericita ca am luat apa, inserarea este aproape, dar si noi aproape ca ne-am realizat visul, asa ca nimic nu mai conteaza. Imi traiesc bucuria si de la atata bucurie am o tona de energie. E fain mah, rau detot, sa te bucuri atat de mult de un lucru, si este atat de simplu ! Ca urmare, cand ajung sub varful Bucsa, ma decid sa il urc ca sa am spectacolul Bucegilor, cu al sau abrupt al Gutanului si Grohotisului. Si cat a meritat acest spectacol !

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Vedere de pe varful Bucsa inspre abruptul Gutanului si Grohotisului

Coboram de pe varful Bucsa in saua ominima, apoi pe curba de nivel pe dreapta o tinem tot pe drumul care urca in serpentine usoare spre saua Strungulita. Urcarea este destul de abrupta, avem multa apa in spate, rucsacul este deci greu, dar mult a fost, putin a ramas. Ajungem in saua Strungulita la apusul soarelui, care se revarsa admirabil spre abruptul Bucegilor.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADin saua Strungulita eu credeam ca ajungem imediat in saua Strunga unde este refugiul, numai ca situatia din teren este putin diferita. Indicatoarele ne spun ca ar mai fi ceva de mers, sperand sa ajungem inca pe lumina la refugiu.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMergand pe plaiuri bucegene spre saua Strunga

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere din zona Strungilor spre Padina si platoul Bucegilor

OLYMPUS DIGITAL CAMERASaua Strunga si punctul alb al refugiului omonim

OLYMPUS DIGITAL CAMERAApusul prins in Strungulita peste muntii Leaota, pe care tocmai i-am traversat.

Desi este vineri seara si speram ca vom prinde refugiul gol, intalnim acolo doi israelieni care au venit in Romania sa ne urce muntii. Le mai dau din mirodeniile mele sa isi puna la orezul gol, sperand ca mai scap si eu din greutate, dar ei sunt prea modesti. Loc nu prea mai este in refugiu de dormit pe lavite, caci israelienii au ocupat singura lavita mai lata. Ca urmare, eu ma duc si imi pun cortul afara langa refugiu. Dupa ce pun cortul insa ma razgandesc si imi amenajez un culcus pe veranda refugiului. Ca sa zic asa imi amenajez primul meu bivuac, eu nu am mai dormit cu ochii la cerul liber niciodata. Nush cum de am ratat experienta asta pana acuma ! Pun si niste bete proptite in diagonala pe culoarul refugiului, a.i. daca chiar vine ursu, sa faca zgomot si sa am timp sa il sperii nitel. Am facut foarte bine ca am dormit afara, ca am crezut ca se darama refugiul de la sforaitul lui Marius. Mai tarziu au venit inca doi drumeti pe biciclete, amenajandu-si locul de dormit in continuarea mea pe veranda. Eu am adormit foarte tarziu, ma tot uitam la stele si nu imi venea sa cred cat de frumos era totul, iar dimineata avantajul a fost ca am vazut rasaritul din sac, ma rog adica abia am deschis un ochi, am facut repede o poza, apoi m-am culcat la loc.

Ziua 3 – refugiul din saua Strunga – coborare pe sub abruptul Grohotisului si Gutanului – Poiana Gutanului (cu casa de vanatoare Bangaleasa) – coborarea spre valea Bangaleasa – Moeciu de Sus – ia-ma nene x 3 – Moeciu de Jos – autobuz – Brasov

Dimineata israelienii pleaca foarte devreme si fac atata galagie ca e imposibil sa mai doarma cineva prin zona. Noi am facut liniste seara cand ei s-au bagat la somn, dar respectul reciproc pare-se ca nu functioneaza din pacate in relatiile inter-culturale. Mancam, mai vorbim cu vecinii de veranda, aflu ca ei vor sa mearga pe valea Brateiu cu bicicletele, apoi ne inhamam si noi la drum spre civilizatie. Vremea urma sa se strice de duminica, asa ca nu mai avea rost sa stam, desi mancare mai aveam. Ah, si pisa mea era singura in casa la Brasov si stateam cu grija ca i s-a terminat mancarea.

OLYMPUS DIGITAL CAMERALa refugiul din saua Strunga inainte de plecare spre Moeciu de Sus

Coborarea din saua Strunga spre Moeciu de Sus nu o mai facusem niciodata, asa ca am optat pentru acest traseu pe care il visam demult. Traseul este marginit la partea superioara de abrupturile Grohotisului si Gutanului, astfel incat pana se intra in padure totul este la superlativ.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn urma noastra incepe sa se vada si creasta care ne-a adus din muntii Leaota in muntii Bucegi

OLYMPUS DIGITAL CAMERACreasta Leaotei marcata de varful Duda Mare pe ultima bucata a parcursului sau spre Bucegi

Coboram pe sub abrupturile stancoase ale Bucegilor, fiind dominati pe o parte de pereti de stanca cu hornuri imbietoare la explorat, pe de alta parte de stanele care impanzesc deja aceasta fasie aflata la limita intre padure si stanca

OLYMPUS DIGITAL CAMERAStana de sub abruptul Grohotisului (in fundal muntii Iezer-Papusa)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAO micuta stana destul de parasita tot sub abrupturile Bucegilor, de data asta locuita de cai

OLYMPUS DIGITAL CAMERAContinuam coborarea spre poiana Gutanului, unde ne orientam incet spre stanga spre culmea ce trece pe la casa de vanatoare Bangaleasa

OLYMPUS DIGITAL CAMERACulmea lasa in spate peterii stancosi si se indreapta spre coborarea abrupta spre valea Bangaleasa

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn poza de jos si cea de sus se poate vedea culmea dominata de casa de vanatoare Bangaleasa

OLYMPUS DIGITAL CAMERACasa de vanatoare pare din pacate parasita, pana aici nu au ajuns finantarile europene pentru stane si case si cantoane noi

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUltima privire aruncata spre poiana si abruptul Gutanului, in apropiere de casa Bangaleasa

Coborarea spre valea Bangaleasa nu este abrupta, este foarte abrupta, dau jos toalele groase de pe mine si trec la tinuta de vara, caci nu numai ca a iesit si soarele, dar odata cu pierderea in altitudine, creste si temperatura. Ajungem insa destul de repede jos in drumul forestier, apoi o luam la pas spre Moeciu de Sus.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADrumul forestier de pe valea Bangaleasa

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn Moeciu de Sus mergem ce mergem pana intram in sat. Intreb pe un nene de autobuze si imi zice ca sunt din centrul satului la 4 km, si ca nimeni nu ne ia de aici la ia-ma nene. In secunda urmatoare Marius face semn la o masina, care opreste si ne ia ! Jos pesimismul ! Masina ne lasa pe undeva prin centrul Moeciului de Sus, unde mergem putin pana gasim un restaurant, unde ne plantam la masa de pranz binemeritata: ciorba de rata si papanasi ! 🙂 Apoi mai mergem o portiune mica pe jos, cu o burta hiper plina si un sictir total, facand la ia-ma nene pana in culoarul Rucar-Bran. Nu a mai avut noroc sa ne ia cineva, asa ca m-am invitat in masina unuia care tocmai iesea din curte. Am ajuns in drumul national si am laut autobuzul de Brasov din statie.

Si in final niste floricele care mi s-au parut foarte frumoase pe culmile Leaotei (si binenteles ca nu stiu cum se numesc)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA

Posted in Leaota | 1 Comment

Printre colibele rasfirate ale Holbavului – 14 sept. 2014

De cand l-am dus pe tatal meu in muntii Persani, plecand din centrul satului Holbav, si de cand am ratat celebrele culmi cu colibe pitoresti care pleaca de langa scoala portocalie din Holbav, deci tocmai de atunci mi-am zis ca trebuie musai sa revin ! Pai da’ cum, sa nu stiu eu care sunt culmile alea de muzeul satului ?!

De data aceasta trec de centrul satului Holbav, se termina asfaltul, eu continui, incepe forestierul, eu continui, pana cand vad pe dreapta intersectia de drumuri cu scoala portocalie implantata pe un colt. Parchez masina si imi fac planul, care plan, habar n-am, planul sa urc pe …. ah, uite pe culmea aia din fata care este fara padure, deci panorame maxime, gata, plec !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIntersectia cu scoala portocalie din sat, sau ma rog, din afara centrului satului Holbav, intersectia fiind dominata si de o troita ca punct de reper

Cum ajung mai sus pe culme incepe minunatia de casute, inca locuite, cu catei care ma latra (dar prea bland) si colibe traditionale. Copii ies sa ma intampine, ca deh, nu prea vin multi obsedati de arhitectura vernaculara pe aici pe dealuri, un mosulica iese chipurile sa ma apere de cainele lui care ma latra destul de agresiv, de unde nu pot decat sa trag concluzia ca am alarmat tot satul cu venirea mea ! :))

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAjunsa insa la altitudini mai marete, incep sa se vada Fagarasii si Piatra Craiului, saua Crapaturii avand sa domine de acum inainte perspectiva mea spre acesti munti. Candva Piatra Craiului au fost muntii mei preferati, inca mai sunt atata timp cat ii asociez cu o anumita perioada a vietii mele, dar in prezent nu as mai sta in cap ca sa fac nush ce nemarcat din Crai, as sta doar frumos in fund ca sa fac acelasi nemarcat din Crai – o abordare mult mai stabila dpdv al echilibrului zic eu ! 🙂 Asadar, ma uit la Piatra Craiului si imi dau seama ca de cand am tot venit in acesti munti, niciodata nu m-am intrebat ce minunatii adapostesc dealurile de peste drum, din muntii Persani.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERAMerg de acum pe drumul de culme, care merge de fapt pe sub culme si mai urc din cand in cand in punctul cel mai inalt ca sa admir zarile. Un nene pazeste o turma de vaci si oi, iar cainele lui vine initial latrand la mine. Vorbesc sub 20 de secunde cu el si incepe sa dea din coada, ba chiar se lasa mangaiat in urmatorul minut, semn ca ii lipseste afectiunea. Ciobanul sta si se uita la mine, initial vorbea cu cainele lui destul de agresiv, dar dupa ce a vazut cat l-am mangaiat eu, cand s-a intors cainele la el a inceput sa ii vorbeasca si el frumos si i-am observat stand unul langa altul ca doi camarazi de viata ! 🙂

OLYMPUS DIGITAL CAMERATranshumanta pe fundalul muntilor Piatra Craiului

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAsta este o vaca din colectia de toamna a dealurilor din Holbav

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAjungand pe alt varf de culme ma asez la umbra si stau sa simt adierea vantului. Cumva am imboldul de a merge repede repede (cum eram obisnuita), sa vad restul culmii si sa ajung sub Magura Codlei, dar altceva imi spune ca nu ma zoreste nimeni (decat eu pe mine insumi) si ca pot sta cat vreau, sa fac ce vreau, sa admir cat vreau. Si atunci iarasi stau si admir !

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERAFericirea admiratiei ! Chiar este o reala fericire sa stai sa admiri acele peisaje pline de clinchetul talangilor !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUrcand mai departe pe culme zaresc la un moment dat intr-un copac ceva …. amenajat ?! Mai sa fie, ce-o fi chestia aia cu verde ?! Ma duc mai aproape sa ma uit si descopar o bancuta foarte fain amenajata intr-un copac. Pfoaaaaaaaaaa, pai asta este alt loc de stat, nu se poate rata asa ceva ! Alta pauza de stat si admirat !

OLYMPUS DIGITAL CAMERABancuta din copac ! Inca nu am gasit casuta din copac, dar sunt in cautare !

OLYMPUS DIGITAL CAMERACulmea urca si coboara, drumul de culme asemenea, desi o mai taie pe sub “varfurile inalte”, unele case sunt locuite, altele nu, in unele curti (prin care trece drumul direct) sunt caini care ma latra, in altele nu …. eh, d-ale satului !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAApoi vazand ca drumul chiar nu mai merge pe asa zisa creasta, abordarea zonelor mai somitale devine o necesitate pentru aprofundarea perspectivelor spre muntii mai inalti.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADominanta zilei: Piatra Craiului in fundal (evidenta este saua Crapaturii)

OLYMPUS DIGITAL CAMERALa firul ierbii ciulinii mov atrag privirile staruitoare

OLYMPUS DIGITAL CAMERAInca nu este toamna, dar frunzele incep sa isi schimbe deja culoarea

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn varful unui delusor, perspectiva totala asupra Magurii Codlei dezvaluie culmea de legatura cu muntii Persani si poienile care fac legatura cu saua de langa cetatea teutonilor

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMagura Codlei vazuta de pe dealurile Holbavului

Initial ma gandesc sa ma duc sa vad pe unde se trece spre Magura Codlei, apoi sa ma intorc pe acelasi drum, dar ideea de a face un drum de 2 ori mie niciodata nu imi surade, asa ca ma multumesc cu observatia si memorarea traseului pentru o traversare viitoare.

La intoarcere, pe culmea vecina, paralela cu cea pe care am venit, ma intampina voios un cal care zburda in voie prin zona.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACalutul zglobiu care mi se baga in poze

Punctul de confluenta al celor doua culmi este marcat de magazinul mixt din aceasta zona, centru de intalnire al enduristilor, la ce altceva decat la o bere !

OLYMPUS DIGITAL CAMERACarciuma enduristilor de pe dealurile Holbavului

Continui pe culmea paralela cu cea pe care am venit, trecand pe langa multe case parasite, unde nu ma mai latra nici macar un caine.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAmenajarile din jurul casei sunt insa dovada ca odata aici se desfasura o viata intensa

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn poza de jos si cea de sus, se vede din muntii Persani spre muntii Postavaru si Bucegi

OLYMPUS DIGITAL CAMERACulmea pe care merg este dominata pe stanga de muntii Bucegi, iar fix in fata persista cocoasa Pietrei Craiului cu saua Crapaturii

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere din muntii Persani spre Crapatura Pietrei Craiului

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAIn urma mea ramane Magura Codlei, acoperita acuma de un nor diafan

OLYMPUS DIGITAL CAMERACulmea pe care merg se pare ca este mai principala decat cea pe care am venit, astfel incat pe aici mai intalnesc viata, chiar masini care trec si oameni care ma saluta, … si evident caini care ma latra, dar doar la inceput, ca pe urma se prind ei cum sta treaba.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERACasele sunt adesea ingrijite, dar inca multe sunt parasite, sau folosite doar temporar dupa buruienile care le inconjoara.

OLYMPUS DIGITAL CAMERASi prietenul meu catelul, care nu numai ca a venit si tot se gudura pe langa mine sa il mangai, dar stand cu el de vorba, isi punea capul pe piciorul meu si statea asa acolo, de’ nu imi venea nici sa ma misc ca sa nu il deranjez si sa nu ii distrug momentul. Nu are rost sa mai spun cat de trist era cand am plecat …

OLYMPUS DIGITAL CAMERAEle nu au fost insa atat de prietenoase, ci mai degraba sperioase …

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERACulmea se termina destul de repede si se intrezaresc mai multe drumuri care coboara, asa ca eu il aleg pe cel mai lung, in speranta ca voi prelungi momentul panoramelor spre casutele mele dragi.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAUltimele colibe de pe culme si ma trezesc in drumul forestier care merge pe vale si in cateva sute de metrii trec pe langa troita din intersectie si ajung la scoala portocalie. Intoarcerea pe acelasi drum prin centrul satului Holbav si in Vulcan starui cat se poate pana aflu de cheia de la ansamblul bisericii fortificate.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACei din Vulcan se plang ca nu au vizitatori care sa fie interesati de satul lor, dar pe de alta parte este atat de dificil sa afli cum sa intri sa vizitezi fortificatia, incat pana si eu, care stiu ca trebuie sa insist, ma apucase lenea si plictiseala de a cauta iarasi cheia.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACurtea interioara de jur imprejurul bisericii fortificate din Vulcan

La intoarcere reusesc sa fac un mic ocol pentru a vedea lacurile din Magura Codlei, unde este si un strand. Aveam in minte o imagine mult mai poetica, dar la fata locului totul este destul de jegos si miroase a fum de la tonele de focuri facute si slanini arse. Nu e o imagine tocmai exotica cum mi-as fi dorit eu, ci mai degraba foarte brutala pentru mine. Razele soarelui mai indulcesc insa impactul dur si incerc sa vad jumatatea plina a paharului.

OLYMPUS DIGITAL CAMERALa plecare un cuplu de batrani din Brasov ma intreaba daca mai este deschis strandul. Nu mai fusesera demult pe aici si vroiau sa vada ce s-a mai intamplat la locurile lor din tinerete. Imi povestesc toata istoria posesiunilor lacului din Magura Codlei, dar din pacate nu prea pot sa le spun ca sunt impresionata de locuri. Pentru mine unde este jeg si mizerie lasa de dorit. Ii incurajez totusi sa vada cu ochii lor, poate lor le place, totusi, sper eu …

Posted in Persani | Leave a comment

Rotocoale la Tigaie – 13 septembrie 2014

Nu mai fusesem de cativa ani in Ciucas si vroiam sa profit de vacanta de studiu la Brasov ca sa ajung mai usor sa vad Tigaile ! Dar sunt atat de obosita si mi-este atat de lene sa fac planuri, incat fac doar bagajul cu gandul sa vad la cat ma trezesc dimineata si in functie de ora imi fac si planul unde sa plec. Spre marea mea mirare ma trezesc destul de devreme si ma tot fatai prin casa gandindu-ma ca ajung prea devreme. Auzi, eu si devreme, teribila combinatie !

Initial ma gandeam sa urc pe valea Berii inca de jos din sosea, dar nestiind cum este drumul, am zis ca mai bine ma duc pe la Muntele Rosu, pe unde stiam eu ca este bine. Asta era insa in amintirile mele de acum n-spe ani de zile, pentru ca intre timp starea drumului s-a agravat drastic, iar astia de la cabana nici nu si-au pus problema sa repare doamne fereste ceva. Groaznic drumul, am crezut ca raman acolo de cel putin 5 ori, am injurat cat in 5 vieti cumulate, mama lor de gropi !

OLYMPUS DIGITAL CAMERASpre marea mea suprindere la Muntele Rosu sunt masini, si inca unele mai joase decat un Logan, ma uit eu cam stramb ca nu inteleg nimica si nu stiu cum au zburat pana acolo, dar in fine, asta este. Echiparea si plecarea pe drumul binecunoscut spre Valea Berii. Depasesc doar un nene neamt pe drum, in rest era liniste si pace pe acolo la ora aia.

In valea Berii ma apuca nostalgia la Fantana lui Ioan. Mamaaaaaaaa, mai exista fantana lui Ioan, acuma cu toate schimbarile de sus de la cabana ! Dar noroc ca s-a construit cabana, dar fantana a ramas ! 🙂

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPoza la Fantana lui Ioan, pai cum, mereu cand vin pe aici imi fac o poza

Urc de pe acum pe drumul larg si bine tasat ce merge la cabana Ciucas in varianta hoteliera. Soarele straluceste pe cer, neamtu’ m-a depasit in timpul sedintei mele foto la fantana, dar deja incepe sa fie aglomerat, caci unii mai urca si pe valea Berii direct, iar astazi, nush cum fix cand vin eu, este si maraton, deci sa vezi aglomeratie frate !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAjung la cabana Ciucas si ma gandeam sa beau un suc sau o cafea, dar la cat de enorma este si la cat de harmalaie este … deja ma las pagubasa, mnoh, mai bine lasa, poate iarna, atunci sa ma bage frigul in cabana, ca norii negrii vad ca nu ma conving sa intru.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAHotel cabana Ciucas la capat de valea Berii

Merg spre varful Ciucas si atat de tare ma napadesc amintirile, incat in loc s-o iau pe marcaj, ma duc la stana, unde odata un cioban se bucura ca i-am adus pozele cu el si oile si unde alt cioban mi-a oferit un buchetel de flori de colt (sssht, sa nu se afle ! nu stia saracul ce face !).  Urc apoi abrupt in poteca iesind sub Tigaile Mari, unde un nene isi ducea copii la munte (am uitat cum ii chema, dar bravo lui).

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere din urcarea spre vf. Ciucas pana hat in zare spre creasta Zaganu

OLYMPUS DIGITAL CAMERATigaile vazute din ratacirea mea pe la stana de sub varf

Urc apoi valcelul ce duce in dosul Tigailor si incep sa admir formele, de fiecare data cand vin pe aici, admir si admir si admir ! Este atat de variat si complet si unic totul, incat nu pot sa fac altceva decat sa admir !

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERACel putin de cate ori ma uit inapoi si vad ansamblul Tigailor stau si ma uit, de’ tot nu-mi vine sa cred ! Am ajuns la faza aia de contemplare si revelatie, nu-mi mai trebe’ adrenalina, ci doar liniste, pace si frumos ! Si cat de simplu este totul !

Ca urmare daca tot mi-e foame, ma scobor 50 de metrii pe un picior de plai, dar efectiv pe un picior de plai si pe o gura de rai mananc ce am prin traista cu gura cascata la raiul inconjurator. Mah, e bine, e bine rau sa stai, sa nu te grabeasca nimeni si sa faci fix ce te taie capul. Acuma vreau sa zac, zac, acuma vreau sa alerg, alerg, acuma vreau sa mananc, mananc. Sigur, aveam eu un mic stres sa nu vina norii si mai negrii, dar cum relaxarea era mai mare decat stresul, binele a invins ca la Holywood prin rotocoalele Tigailor.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA Ajung si in varf, unde bate un vant turbat si oamenii de la check-point ma intreaba ce numar am !? Eu eram infofolita pana in dinti cu baticul, ca ma batea vantul de muream acolo, si aveam fata de concurent ?! :)) Din cauza vantului nu stau prea mult pe varf, doar cat sa fac pozele de rigoare, ca prea frumos ii totul.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere spre saua Tigailor de pe varful Ciucas (in fundal culmea Bratocea)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere spre ansamblul Tigailor de pe varful Ciucas (in fundal creasta Zaganu-Gropsoarele)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere spre Intorsura Buzaului de pe varful Ciucas

Incep sa cobor spre saua Tigailor, alergata de maratonisti, ca ei de mine in nici un caz. Ii incurajez asa cum stiu eu mai bine de la Maraton Apuseni si incerc sa vad ce reactii au: par veseli, desi unul imi zice ca ce s-ar plimba si el cu mine ! :)) Pai cin’ te pune maica sa alergi, amintindu-mi de un panou motivant vazut la un maraton: “adu-ti aminte ca ai dat bani ca sa faci asta !”

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERAAjung in saua Tigailor si incerc sa vorbesc cu nenea de la check-point. Bate vantul atat de tare, ca nu se aude mai nimica, este un frig naprasnic, asa ca o tulesc si eu la vale, cu maratonisti cu tot. Adevarul este ca inconjurat de atatia alergatori, iti vine si tie sa alergi ca te simti integrat cat se poate de bine.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERALa un moment dat cand ajung pe sub Tigai s-a facut atat de senin si de frumos, incat ma duc pe un alt picior de plai si stau si ma tot uit, la lume, la oi, la nori, la vant, la pietre.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere spre Saua Tigailor de sub Tigai, si apoi Tigaile din nou un toata splendoarea lor !

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERAMaratonisti, poze, grupuri, fluieraturi, am si uitat ca venisem ca sa fiu eu si muntele, cu atata lume in jur mi-am schimbat planurile !

OLYMPUS DIGITAL CAMERALas Tigaile in urma, cam repede daca ma uit la ceas, dar totusi se pare ca am stat peste tot pe unde am vrut si cat am vrut, deci cu timp suficient pentru ce mi-am propus. Si cand cobor spre cabana Ciucas, ma reintalnesc cu nenea cu baieteii, dar buna ziua si dau sa trec. Nop, de data asta nu mai scap, mi se explica frumos ca poate de data asta ma si opresc si stau cu ei, asa ca nah, planuri n-am decat sa ma simt bine, asa ca ma opresc si mancam impreuna ce mai aveam prin rucsac.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMini laculet format in zona cabanei Ciucas (si in poza copii lui nenea)

OLYMPUS DIGITAL CAMERATurma de oi cu fundalul Tigailor in spate: miorita reloaded

Ajunsi la cabana Ciucas vad ca s-a inseninat spre creasta Zaganu si inca este destul de devreme sa cobor la Muntele Rosu, asa ca ma decid sa merg pana spre saua Chirusca, traversarea aceasta de la Cabana Ciucas spre creastea Zaganului fiind foarte vaga in amintirile mele, facuta cel putin acum vreo 10 ani, deci merita din plin repetarea.

OLYMPUS DIGITAL CAMERATrec pe langa o tabara de corturi si in departare se zareste saua Gropsoarele, unde voi ajunge si eu in scurt timp

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAnsamblul Tigailor si varful Ciucas vazute din urcarea spre saua Chirusca

Trec val vartej de saua Chirusca si incep sa urc spre saua Gropsoarelor. As fi stat, dar este urat, vant si frig, asa ca merg, ce sa fac. In zare vad muntii Siriu ……… daaaaa, si acolo vreau sa revin la lacul Vulturilor !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAValea Stanii vazuta din urcarea spre saua Gropsoarele

OLYMPUS DIGITAL CAMERACam asa arata urcarea spre La Rascruce, acolo unde drumurile mele se vor indrepta spre cabana Muntele Rosu

OLYMPUS DIGITAL CAMERARascruce de indicatoare unde altundeva decat La Rascruce

La Rascruce este destul de frig si bate vantul, dar panorama asupra varfului Ciucas este superba, asa ca dupa ce caut un loc mai ferit de vant bag alta siesta, de data aceasta fara sa fi mancat.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACa printr-un miracol norii pare-se ca s-au dus de pe Zaganu spre Ciucas, asa ca unde stau eu este cald si bine, sa tot stai dom’le ! Drept pentru care iara stau, tura asta am tot stat, dar a fost atat de bine ! Tura de stat !

Intr-un final ma ajung unii din urma si imi disturba statul, asa ca ma rostogolesc si eu la vale spre Muntele Rosu si ii depasesc val vartej, cu ochii atintiti la ultimele perespective spre varful Ciucas.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACoborarea de La Rascruce spre Muntele Rosu

OLYMPUS DIGITAL CAMERACoborand insa putin apare in stanga in sensul de coborare cine alta decat creasta Zaganu-Gropsoarele, apoi in dreapta inca mai domina privirea varful Ciucas cu ale sale Tigai la poale

OLYMPUS DIGITAL CAMERAS-a inseninat si peste varful Ciucas si peste Tigai

OLYMPUS DIGITAL CAMERAApoi urmeaza coborarea spre portiunea infima de padure dinspre Muntele Rosu si traversarea pe langa statia meteo. Deja cobor in goana, ca mi-e o foame, de’ mi s-au lungit toate urechile si ma si cam streseaza coborarea de la Muntele Rosu pe drumul masii. Am mancat regeste la Muntele Rosu, noroc ca eram obosita si nu mi-a trebuit multa mancare, am coborat si drumul ala infect pana in DN1A pe care jur ca nu il voi mai face niciodata (urc pe valea Berii direct), apoi m-am dus la cumparaturi in Brasov.

Concluzia: fain solo pe munte, faci ce vrei, cand vrei, stai cat vrei, mergi cand vrei. Beton, tura de stat ! E clar, am imbatranit, dar nu-i bai, am scos timp bun in caz ca eram ingrijorata, cu stat cu tot ! 🙂

Posted in Ciucas | 5 Comments

Zona lacului Sf. Ana – m-tele Puturosu – 29-31 aug. 2014

Una dintre turele organizate cu Felicia pentru AMC am propus-o in zona rezervatiei lacului Sfanta Ana. Cu cateva zile inainte tocmai luasem contact cu duatlonul care avusese loc in zona (nu, nu am participat eu la asa ceva, doar m-am uitat pe site-ul lor) si am ramas impresionata de ce zona superba se ascundea acolo. Nici la Sf. Ana nu mai fusesem din scoala generala, de cand ne dusese cu clasa acolo d-na invatatoare. Deci era cazul sa revin !

Am plecat vineri pe la pranz din Brasov, cu scopul de a ma mai opri prin alte cateva localitati rurale de pe drum, apoi pe la apus am taiat-o spre Baile Tusnad, facand in Bixad dreapta spre Sfanta Ana. Drumul spre Sfanta Ana este comun o perioada cu drumul spre Baile Balvanyos, dar se bifurca la un moment dat cam la 10 km inainte de fiecare. Drumul serpuitor prin padure urca practic pe conul vulcanului in serpentine line, ajungand la un moment dat la primul camping amenajat ad-hoc intr-un punct de belvedere, cu mese si banci din lemn.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPrimul camping este amenajat pe stanga drumului, cam la 1 km inaintea campingului oficial de langa fosta cabana Sf. Ana. Acest camping este mult mai frumos din punctul meu de vedere, are o panorama superba spre Bixad, are apus garantat, dar nu are insa toalete amenajate si apa (sau poate nu le-am vazut eu). Da’ are meniul zilei cu preparate la gratar acolo – in aerul puternic al muntelui.

Mergand inca un kilometru spre lacul Sf. Ana, se ajunge la bariera unde se taxeaza tot ce misca, tot ce trece dincolo in rezervatie. Campingul este pe stanga fata de bariera in sensul de venire spre lac, insa nu are panorama ! 😦 Se gaseste intr-o padure, nu are absolut nimic amenajat, cu exceptia unor toalete. Cabana Sf. Ana se gaseste tot in cadrul campingului, dar este inchisa si sta sa cada ! Bun, mirific peisaj in comparatie cu cel anterior de la un camping salbatic, dar macar frumos amplasat.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAProprietarii campingului (tot cei de la rezervatia Sf. Ana) te taxeaza la intrare si fac curat in fiecare dimineata si seara in camping. Bine, asta nu inseamna sa stai sa scuipi ca nesimtitul seminte pe jos, cum fac unii tarani din piata, pentru ca nimeni nu va veni sa culeaga samanta cu samanta cojile pe care tu, ca un taran veritabil, le-ai lasat pe jos in jurul focului seara. Oamenii vin si schimba pungile din cosurile de gunoi, tocmai si special pentru ca tu, animalul de la piata, sa inveti intr-un final glorios sa iti arunci resturile din gura si din sacosa la gunoi si nu in jurul focului. Dar de-asta am trecut Carpatii si am venit in zona secuimii, ca sa mai invatam si unii tarani cum este cu educatia si civilizatia. Inchis spot anti-publicitar, dar urasc oamenii care lasa GUNOAIE in urma lor ! Civilizati-va FRATILOR !

Usor, usor seara ne strangem toata lumea, inscrisi la tura oficiala AMC si neinscrisi la tura, prieteni si rude de-ale Feliciei veniti si ei prin zona. Cu noua harta cumparata de la  rezervatie merita pe cat posibil sa schimbam planul turei pentru a vedea cat mai multe, astfel incat sa profitam de faptul ca suntem in zona. Sambata dimineata ne strangem la 10.0 a.m. pentru a merge sa vizitam Tinovul Mohos, vizita facandu-se cu ghid (altfel risti amenda daca intri singur singurel in zona).

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPlecarea spre Tinovul Mohos se face de la bariera de intrare in rezervatie si panoul informativ amplasat strategic ne invita la explorare. Oare cum arata plantele alea insectivore care salasluiesc in zona ?! Tinovul este de fapt o mlastina oligotrofa, care a luat nastere prin depunerea cenusei exploziei de vis-a-vis din zona vulcanului, in conul caruia s-a format ulterior lacul Sf. Ana. Initial, in craterul secund din masivul Ciomatu s-a format un alt lac (de trei ori mai mare decat cel al lacului Sf. Ana), dar acest lac s-a umplut in timp cu turba, formandu-se tinovul actual (in prezent numai cu cateva lacuri mai mici care amintesc de fostul lac Mohos). Vegetatia este specific de tundra si pentru ca solul este mlastinos, sunt amenajate un fel de pasarele (desi nu suspendate), care serpuiesc printre copaci, astfel incat sa nu ne afundam in solul pufos si ud.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAIn Tinovul Mohos exista mai multe laculete, dar noi nu avem onoarea cu toate, ci doar asa fugitiv vedem cum s-au format si cum arata relieful in aceasta zona. Pentru restul ochiurilor de apa, am fi avut nevoie de pasarele ca sa putem ajunge la ele, sau oare merg rachetele de zapada ?! 😛

OLYMPUS DIGITAL CAMERADe la ochiul de apa se continua serpuitor cu alte pasarele spre urmatorul ochi de apa. Ghidul ne arata in zona si planta insectivora, insa este mult mult mai mica decat in pozele pe care le vazusem eu. Ma chinui sa o pozez, dar in graba nu reusesc sa focalizez pe nimic.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACam asa aratau floricelele care papa insecte, desi in poza asta sunt mult mai mari decat in realitate

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERALa urmatorul ochi de apa il convingem pe nenea ghid sa stea mai molcom si sa ne faca si poza de grup, cu participanti si neparticipanti la tura, cu mic cu mare, ca catel si purcel

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVegetatia este deosebita si toata atmosfera este ca dintr-o alta lume, iar pasarelele astea fac toti banii, zici ca esti in casuta din poveste si trebuie sa ajungi cu cosuletul plin de fructe inapoi la bunica.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVizita la Tinovul Mohos se termina insa destul de repede, chiar daca s-ar fi putut sta mai  mult (cred ca dureaza in total jumatate de ora), suntem expulzati undeva in stanga tinovului in afara rezervatiei si ni se indicat undeva hat in zare o zona cu observator de unde se poate vedea panorama asupra tinovului de sus, dintr-o casuta amenajata in copac.

Cum iesim din tinov mai mergem cateva sute de metrii in sensul opus barierei de intrare in rezervatie, apucam pe un drum in stanga sus spre varful dealului si incepem sa cautam panorama.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADrumul patrunde pe nesimtite in padure si imediat sus in copac se gaseste pontonul de belvedere, foarte frumos amenajat si strategic amplasat. Chiar zici ca esti la casuta din poveste !

OLYMPUS DIGITAL CAMERACasuta are doua etaje, se urca pe niste scari de lemn si de sus din copac efectiv se poate vedea panorama asupra Tinovului Mohos.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPanorama de la casuta din copac asupra Tinovului Mohos, tinovul distingandu-se prin faptul ca are un altfel de vegetatie, care difera ca inaltime si culoare de restul vegetatiei din zona (se poate remarca in poza de sus linia de demarcatie intre zona de tinov si restul padurii normale).

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPanorama din zona casutei din copac spre restul muntilor din zona

Revenind la camping, lasam copiii si catelul si purcelul si plecam in sfarsit in tura in zona lacului numai cu participantii oficial inscrisi la tura. Traseul este foarte usor, dar specatculos in acelasi timp, mergand de fapt pe marginea conului vulcanic.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAO perioada mergem prin padure pe o poteca lata, pana ce ajungem in zona primului camping, de unde avem panorama asupra zonei Bixadului. Din zona aceasta de asa zis gol alpin mergem pe muchia Lacului si ajungem intr-o poiana, de unde in dreapta alegem sa coboram spre lacul Sf. Ana, care incepe sa se intrevada printre copaci.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAApoi mergem mai departe in coborare spre lac, intrezarind oglinda apei din cand in cand.

Lacul sfanta Ana este format în craterul mai mic al masivului Ciomatu, fiind de altfel singurul lac vulcanic din Europa de est. Apa lacului este foarte curata, apropiindu-se de puritatea apei distilate. Nu este insa apa cu oxigen si din acest motiv nu traiesc animale in lac.

Mi-a placut mult efectul prin care apa se vede printre copaci, nu imi mai aminteam cum arata lacul si eram foarte nerabdatoare sa il vad, il cautam tot timpul cu privirea. Pe malul lacului este insa agitatie mare, plaja, picnic, focuri, intr-un stil civilazat insa, caci proprietarii pazesc totul cu ochi de vultur si bine fac.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPe malul lacului mancam si noi si decidem sa facem inconjorul lacului pentru a vedea traseul de promenada.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPoza de grup pe marginea lacului (de la stanga la dreapta): Iuliana, Floriana, Felicia, Enghin (sper ca am scri sbine), Erika si nelipsita si draga de Edith

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPanorama spre lacul Sf. Ana, amenajata si aceasta undeva in copacii dintre lac si camping

OLYMPUS DIGITAL CAMERADe la pontonul de belvedere spre lac nu se vede cine stie ce din lac, dar macar se vede cat de cat oglinda lacului, ceea ce noi cu greu am putut vedea de pe partea cealalta cand am venit pe muchia Lacului.

Ajungem din nou la camping si, fiind inca devreme, ne hotaram sa plecam spre muntele Ciomad-Puturosu, sa luam contact cu mofetele si cu mirosurile puternice emanate in zona: emanatiile din zona sunt de fapt activitati post-vulcanice, care se manifesta prin scurgeri de aburi si gaz, marcand in acest fel sfarsitul activitatii vulcanice . Deci nu va exploda nimeni in zona, gazele astea fasaite sunt toata activitatea care a mai ramas si pe deasupra mai are si efect terapeutic, daca sunt folosite cu cap si conform indicatiilor medicilor. In principiu este vorba despre emanatii intense de gaze mofetice, care contin dioxid de sulf, si care, ajungand la suprafata, genereaza depuneri de sulf (galben) pe pereti. In aceasta vizita, noi de fapt vom mirosi sulful (bleah !) si il vom vedea (galben).

Plecarea in circitul muntelui Puturosu se face de la primul nucleu al Bailor Balvanyos, si anume complexul Grand Hotel Balvanyos. Complexul se gaseste in saua prin care trece soseaua care vine de la Bixad si coboara mai apoi in serpentine abrupte spre celalalt nucleu al Bailor Balvanyos. Deci plin de bai pe aici ! Complexul este de asemenea intr-un fel de renovare-reabilitare-extindere-modernizare, nu mi-am dat foarte bine seama care dintre aceste procese, sau toate coroborate la un loc. La intrarea in traseu este un mare panou informativ, indicator si descriptiv in acelasi timp.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPoteca circuitului muntelui Puturosu ne plimba printr-o zona care mie imi inspira climat mediteranean (e clar, chiar am nevoie de o vacanta daca visez atata mare si soare !)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUrcam pe traseul marcat, optand pentru varianta de stanga in parcurgerea circuitului, mergand mai intai spre zona cu Tinovul Buffogo, urmand ca apoi sa ne intoarcem spre Pestera Sulfuroasa. Urcarea spre muchie este destul de abrupta, se merge prin padure si din cand in cand se mai simt emanatii de gaze. Apoi pe masura urcarii, incepe o coborare la fel de abrupta, care ar trebui sa ne duca spre primele obiective cu sulf din zona. Continuam coborarea abrupta si la un moment dat, intr-o vale destul de accentuata (pe unde se pare ca multe pasari isi gasesc sfarsitul datorita emanatiilor de gaze prea puternice pentru ele) se vede si intrarea in Grota Ucigasa.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAGrota Ucigasa este o fosta mina de sulf, acuma ramasa doar pestera, si daca ne facem curajul sa intram putin inauntru (eu mi-am infasurat un batic gros in jurul nasului ca sa nu ametesc de la emanatiile de gaze) se pot vedea urmele galeriilor minelor vechi de sulf. Grota se numeste ucigasa, pentru ca gazul umple aproape in totalitate galeriile, pestera fiind descendenta, in mod inevitabil la un moment dat ajungi cu nasul sub nivelul de gaz mofetic si atunci te ia aghiuta. Eu avand baticul peste nas nu am simtit atat de tare mirosul, dar am simtit intepaturile gazului in ochi, usturime accentuata intr-o secunda, drept pentru care am iesit instant, ca un rezultat al faptului ca mie mi-a ajuns experienta.

Continuam coborarea spre Tinovul Buffogo, in speranta ca de data aceasta vom putea explora fenomenul in voie si nu in graba ghidului de azi dimineata, prea plictisit de 1001 oara de explicatii. In coborare spre tinov intalnim o gasca nedumerita si confuza care ne spune ca au mai mers inca o ora si nu au gasit nimic si s-au intors. Mie documentarea si harta imi spuneau clar ca in maxim jumatate de ora trebuie sa ajungem la tinov, mergand in coborare usor stanga. Ce-i drept am fost mult mai atente dupa atentionarea indivizilor si am observat ca marcajul o lua brusc la stanga, desi un drum de caruta mergea foarte imbietor si tentant fix in jos. De aici ajungem la tinov foarte repede, podulete amenajate incepand sa apara in zonele mai mlastinoase.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn poza de jos si cea de sus se gaseste ochiul de apa cel mai mare al tinovului, apa care bolborosea de gaze care ieseau la suprafata

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAm avut timp sa exploram in voie tinovul si sa ne uitam la toate baltile, izvoarele si namolul, care in mod aparent, pareau banale, dar la o atenta observare emanau gaze si se vedea cum bolboroseau. In zona daca nu faceai galagie chiar se auzea cum parca toarce un motoras: erau emanatiile de gaze post-vulcanice care lucrau continuu.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADeci cam asa arata niste bolboroseli, ah si sunt si galbene pe deasupra (nu vreau sa fac comparatii, dar este usor de intuit) 😛

Bucuria cea mai mare au fost insa lanurile intinse de planta insectivora, pe care cu greu o admiraseram in celalalt tinov, dar care aici ni se oferea pe tava de jur imprejurul ochiului de apa.  De data aceasta nu m-am concentrat asupra florii, ci asupra bulbului paros in care, la o atenta investigare se poate vedea si insecta care nu mai reuseste sa scape de acolo si este papata saracuta.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPlante insectivore in Tinovul Buffogo (in dreata se vede o musca prinsa in bulbul cu picioruse rosii si portocalii)

De la Tinovul Buffogo ne intoarcem pana la punctul de bifurcatie al circuitului, continuan de data aceasta pe curba de nivel imprejurul muntelui, si nu in sus de unde veniseram de la Grota Ucigasa. Poteca este usoara si dominata evident de mirosuri. Dar ce mirosuri ! Cum mai vezi o groapa in stanca pe langa drum miroase de’ nu se mai poate. Tot muntele emana de fapt prin orice gaurica gaze mofetice ! Mergem pe poteca pe curba de nivel pana ce un nou marcaj urca spre Pestera cu Alaun si Grota Sulfuroasa. Poteca pana acolo merge pe pante destul de abrupte si la expunere se adauga si mirosurile de gaz, asa ca ametelile pot fi amplificate daca exista motive.

Prima grota intalnita este Pestera cu Alaun, unde fetele se gandesc ele sa stea in mofeta. Mie nu imi place mirosul si nici nu reusesc sa simt nici caldura, nici fiori, nici nimica, probabil ca trebuia sa urmaresc pasii indicati pe tablita cu instructiuni, si evident ca eu am sarit peste ei, mai ales peste partea cu relaxarea. Eu am sarit in mofeta si vroiam sa simt brusc fierbinteli in stomac. Eh, nah, lucrurile nu functioneaza chiar asa !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPoza de grup la Pestera cu Alaun (de la stanga la dreapta): Iuliana, Floriana, Erika, Dilek, Felicia si Edith

Mergand pe poteca, dupa colt, se afla Pestera Sulfuroasa. Aceasta este evident galeria unei foste mine de sulf, din care iese la suprafata o cantitate considerabila de gaz mofetic, fiind emanatia post-vulcanica cu cel mai mare debit din Europa. Gazul mofetic emanat din adancurile pamantului in contact cu atmosfera precipita sulf galben pe peretii grotei. Gazul asta este atat de precis si matematic calculat, incat nivelul pana la care se ridica este foarte precis desenat pe peretii grotei la circa 1 m de la nivelul pardoselii in zona de intrare. Lungimea grotei este insa de vreo 14 m si nu se poate intra in ea, fiind descendenta si acolo nivelul gazului acoperind tot volumul galeriei (de fapt accesul este blocat cu un grilaj).

OLYMPUS DIGITAL CAMERAZona din jurul Pesterii Sulfuroase (eu numai climat mediteranean vad)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAImi fac curaj sa intru in grota sa sed si eu pe bancute (nu la soare, la gaz mofetic)

OLYMPUS DIGITAL CAMERACam asa arata grota de mina amenajata cu bancute pentru stat la gazat ! Se poate vedea cu usurinta pe peretii grotei nivelul precipitatiilor de sulf emanate de gazul mofetic. Ah, s-a descoperit ca aerul grotei are si radiocativitate, aceasta avand valoarea cea mai ridicata dintre toate mofetele si solfatarele din Carpatii Orientali.

De la pestera sulfuroasa inchidem in scurt timp circuitul si coboram rapid la Grand Hotel Balvanyos, unde lasasem masina. Urmeaza focul de tabara in campingul de la Sf. Ana !

OLYMPUS DIGITAL CAMERASeara cu foc de tabara, scantei, mici si carnati – o delicatese !

Duminica dimineata cobor pana la lacul Sfanta Ana sa fac poze cu ceata. Ceata este pe ridicate, dar este si pustiu si imi place la nebunie sa stau sa admir totul de jur imprejur fara grataragii si beristii care incep sa isi faca aparitia. Iar la capela Sf. Ana este totul chiar foarte linistit.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACapela Sf. Ana aflata pe malul lacului omonim

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUn nou ponton, caci celebrul ponton vechi eu una nu l-am gasit

OLYMPUS DIGITAL CAMERAApoi ne indreptam din nou spre Baile Balvanyos, care s-au format prin contopirea a trei mici bai: Puturosul de la Turia, Baile Cisar si Baile Transilvania. La ruinele cetatii Balvanyos vom urca din dreptul Bailor Transilvania, aflate intr-o curba mai lina a soselei, dupa ce aceasta ajunge pe fundul vaii dupa multe alte serpentine interminabile.

Pornim pe marcaj, care merge putin prin padure, apoi serpuieste pe un drum inspre baza muntelui. Fiind multi, pentru ca au venit si toti prietenii Feliciei cu toata familia lor, ne insiram pe tot traseul. Cei mai muntomani si mai rapizi in fata, cei cu copii mici mai in spate. Drumul nu este greu, dar pentru copii mici este o provocare in orice caz.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADupa ce iesim din padure in scurt timp se ajunge la un drum forestier.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn dreapta drumului forestier este amenajat si un borviz, adica un izvor de ape minerale, cu foarte multe combinatii si compozitii chimice.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMie personal nu imi place gustul apei de aici, oricat de sanatoasa ar fi, asa ca ma bazez pe apa mea de acasa.

Mai departe se merge in lungul drumului, pana se ajunge la o turma de oi. Eh, aici la turma de oi este punctul critic al traseului, pentru ca marcajul o ia drept in sus la dreapta, pe o panta abrupta si practic drept in sus.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUltimele curbe line ale traseului. Apoi se urca panta in gat si dupa multe eforturi, mai ales ca unii erau in slapi, se ajunge sus sub cetate. Cetatea este foarte mare si este compusa din patru niveluri suprapuse. Chiar daca s-a conservat sub forma de ruina, se poate intui amploarea constructiei care priveste spre centrul Bailor Balvanyos.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERARuinele zidurilor sunt insa destul de tentante pentru escalada, desi mortarul este destul de friabil si sfaramicios pe alocuri, dar cu putina atentie te poti sui pentru o poza de efect.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPoza de maxi-grup extins in cetatea Balvanyos, cu toti inscrisii la tura, toti prietenii si toti membrii familiei prietenilor, deci grup complex, pestrit si variat

Dupa coborarea de la cetatea Balvanyos, in spatele Bailor Transilvania se gaseste pe un drum de tara si o mofeta umeda si uscata, amenajata foarte frumos

OLYMPUS DIGITAL CAMERAStructura de protectie a mofetei umede/uscate din spatele Bailor Transilvania

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAsa arata mofeta umeda, in apa aia rece gheata trebuind cica sa iti bagi picioarele

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAsa arata mofeta uscata, in care se coboara, pentru a sta in aerul cu emanatii de gaze. Nu mai erau chibrituri ca sa testez prezenta gazului, prin stingerea chibritului in lipsa oxigenului, dar se simtea mirosul, deci gazul era acolo.

In continuare hotaram sa mergem sa mancam la Izvoarele Tamaduitoare, ca sa nu mancam pe strada. Izvoarele sunt insa amenajate undeva langa o curba a drumului, unde cu greu incap toate masinile parcate. Izvoarele se gasesc la 3 minute de parcare, unii am mers sus sa mancam la izvoare, altii ca sa nu se mai care cu copii pana sus, au amenajat o masa de camping si scaune chiar acolo in parcare ca sa manance.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIzvoarele acestea sunt foarte frumos amenajate, se poate sta comod daca ai curajul sa iti bagi picioarele in apa aia. Eu incerc, dar mi se pare in continuare foarte rece, desi Edith ma tot incuraja sa stau si imi spunea ca ea nu mai simte nimic. Mah, eu zic ca mai degraba Edith era foarte curajoasa, pe cand eu nu ma simteam atrasa de ghetaraia aia.

In continuare restul lumii va pleca spre satul Lazaresti, dar eu nu mai am chef sa conduc atata pana acolo si inapoi in conditiile in care am putina benzina prin rezervor, asa ca ma voi opri la Baile Apor, unde descopar cele mai tari bai din tot week-end-ul.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPe toata suprafata Bailor Apor se gasesc opt feluri diferite de izvoare cu parametrii fizico-chimici variati, fiind in general ape minerale cu cantitate mica de acid sulfuric. Cert este ca astfel de izvoare nu se mai gasesc in toata Europa, ci doar pe alte continente ale globului, deci suntem tari la capitolul asta.

Continuare pe drum, serpentine, soare, relaxare si in Baile Tusnad cobor si pana la lacul Ciucas, in zona caruia cica se gaseau amenajari faine la un moment dat, in prezent insa amenajarile si chioscul de pe lac sunt cam in degradare.

OLYMPUS DIGITAL CAMERALacul Ciucas din Baile Tusnad (cum cobori pe scari inspre vale)

Concluzie: zona este foarte bogata in amenajari termale si balneo etc de orice fel, interes sa fie pentru ele si amenajari corespunzatoare pentru a fi valorificate corespunzator

Posted in Sf. Ana | Leave a comment