In cautarea unei stane in Cindrel – 7 iunie 2015

Aveam eu niste ganduri marete, pe care nu mi le-am realizat inca: sa gasesc o stana usor accesibila in Cindrel unde sa-mi pot duce oaspetii/musafirii/turistii in caz ca ii mananca in palma de o experienta 100 % autentica – adica oi, caini, urcat pe jos (dar nu mult), bulz, balmos, jintita etc (si familia de cuvinte din acest vocabular poate sa-si continue dezvoltarea). Si stiam eu ca in culmea care duce de la Apa Cumpanita in varful Magura Cisnadiei era o stana unde mereu poposeam si luam apa de la cioban. Acolo vroiam sa ajung, dar cum atunci cand iti pui in cap ceva, ceva-ul ala iti iese in intampinare, am reusit ca in Raul Sadului (mai precis in Ciupari) sa opresc masina si sa intreb fix pe un proprietar de stana unde trebuie sa ajung la o alta stana. La stana aia nu am mai ajuns, ci dupa socotelile mele am ajuns la una mai apropiata, care speram eu sa necesite un urcus mai domestic, odihnitor si eventual orizontal ! :))

Cert este ca eu vroiam sa urc pe undeva de prin Rau Sadului prin Dealul Runcului sus in creasta la Dosu Secuiului si sa ma intorc apoi pe culme spre Magura Cisnadiei si sa cobor habar n-am pe unde. Dar evident, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, la propriu, si dupa ce imi rasare in mijlocul drumului proprietarul de stana imi schimb planurile pe loc. Femeie hotarata ce sunt eu, manca-m-ar mama pe mine ! Nea cutare ma pune sa il urmaresc cu masina, el fiind pe bicicleta, si la intersectia cu valea Ciupari coteste la dreapta pe un forestier care avea si marcaj ! Marcaj ?! Da’ io p-asta de ce nu il vazusem pana acuma ?! Logic ca nu il vazusem, pentru ca nu ma uitasem pe harta pana acum mai in detaliu ! Troneaza mare cat China un marcaj care urca din Ciupari undeva sus in culme ! Dar nu mi se recomanda sa urc pe marcaj, si pe o poteca nemarcata de oi ! Nah, bine ca am ajuns sa fac nemarcate de oi acuma, dar bune si astea atata timp cat imi mentin creierul viu si evident ca doamne fereste cum sa folosesc eu gps-ul ! Pe care gps oricum nu il am decat la mansarda, deci este simplu de accesat, imi trebuie doar harta, nici macar busola !

Nu stiu daca reusesc sa imi amintesc traseul pe care am urcat, pentru ca este o incarligatura veritabila de poteci, potecute si poticele, nu am reusit sa tin minte a cata la stanga si a cata la dreapta trebuie sa o iau, asa ca m-am bazat ca de obicei pe instinct. Si a functionat bine, din nou enervant de bine instinctul asta al meu incotro trebuie sa urc !

Las masina la capatul drumului asfaltat, acolo unde drumul forestier merge la stanga in lungul vaii Ciupari, iar marcajul urca la dreapta putin pe valea Mica spre piciorul Golcin. Bifurcatia este usor de recunoscut: are o droaie de troite si o mare intersectie de drumuri, desi drumul principal este cel de pe valea Ciupari din stanga. Eu continui putin pe drumul din stanga in lungul vaii Ciupari, apoi fac prima la dreapta pe o potecuta clar conturata care urca in serpentine abrupte si dese in sus (aparent spre culme, practic doar in sus deocamdata).

Vedere din urcarea spre Secaturi inspre valea Ciupariului

Apoi urmeaza o serie de incrucisari de poteci si potecute, imi rasuna in minte doar ce mi-a zis nenea cu “mai intai o iei la stanga, apoi o iei la dreapta“, dar eu nu stiu unde trebuie sa se intample chestia asta. La prima intersectie o iau cumintica la stanga, apoi descopar ca stanga era doar o varianta a lui dreapta si ca stanga si dreapta de fapt se intalneau 20 m mai sus. Bun, deci nu aici era marea bifurcatie. Mai merg ce mai merg, pana ce dau intr-un fel de inseuare unde o poteca o ia in stanga pe versatul stang, alta in dreapta pe versantul drept. Ma gandesc ca aici trebuie sa fie intersectia si ca nu au cum sa se intalneasca mai sus cele doua poteci dat fiind relieful si conformatia zonei.

Poteca unde o iau in stanga pe o curba de nivel prin padure

Padurea este de ceva pin, poteca merge pe curba de nivel si atmosfera este pur mediteraneana. Aici, in mijlocul muntilor Cindrel ? Credeam ca numai in Cozia se intampla teoretic asa ceva, sau in zona muntilor Cernei-Mehedinti, dar uite ca si aici la poalele Cindrelului ceva te duce cu gandul la Grecia si nu la transhumanta. Dar vine ea si transhumanta pe bat acuma, cu oi, vaci, caini si izvorase de apa limpede si cristalina.

Merg pe potecuta inainte si la un moment dat mai apare o mica bifurcatie si aud niste oi. Inarmata cu aparatul de ultrasunete pentru caini, ma decid sa merg pe varianta din stanga care se dovedeste sa coboare usor spre o stana aflata asa mai la poalele muntilor, si nu in varf. Hmmm, dragutza stana, este mai accesibila decat cele din varf, dar nu are asa o panorama frumoasa si nu ma latra nici un caine, nu prea pare sa fie cineva pe acasa, decat niste oi care pasc rebegite. Da, deci neinteresant, daca nu am avut deloc adrenalina nu este atractiv pentru turisti, trebuie sa fie ceva sa iti tresalte inima cand ajungi acolo, impact, emotii puternice, surpriza, intriga ! Aici totul este pasnic si frumos si transhumanta isi vede mai departe de viata ei ! … si oile de-a lor !

Locatia pentru prima stana aflata mai la poalele muntelui

De la stana sau tentativa de stana respectiva, este clar ca trebuie sa o iau in dreapta sus pentru a iesi in orice se poate numi culme, probabil aici se referea si nenea din sat sa fac la dreapta. Urc insa abrupt, groaznic de abrupt si ma tot uit stresata la ceas ca nenea mi-a zis ca eu subtirica cum sunt pot ajunge la stana lui intr-o ora, ori eu ma tarasc asudand de toate transpiratiile pe aici prin padure. Oricum, urc, urc mult, este frumos, dar este foarte cald, nu am decat juma’ de litru de apa la mine (no comment) si stana lui nenea din sat este inca departe. Iar urcarea este in gat, hmmm, mda, nu prea este o plimbare turistica pe aici, trebe’ sa reconfigurez conceptul, dar pana una alta sa ma bucur de iesire si sa aprofundez zona.

Urcarea in gat pe muchia Secaturilor inspre stanele si colibele de sus din culme

Urc abrupt pe culme, se mai domoleste culmea si trebuie sa intru pe o portita mai departe pe poteca de pe culme, apoi vad tone de vaci agatate artistic in peisaj. Deci daca mi-ar spune cineva sa imi imaginez un pom de craciun cu vaci, cam asa l-as vedea ! Un nene de la coliba cu vaci se uita la mine, dar pana sa ma misc eu in sus la deal (dupa sesiunea foto cu vacile), nenea pleaca spre izvor si nu ne mai sincronizam. Deci atentie, incepe seria de vaci !

Ma hranesc efectiv din sesiunea foto a vacilor ! La inceput sunt cuminti, dar pe masura ce ma apropii de ele, se ridica in picioare si se tireaza din calea obiectivului meu. Este si un magar prin zona, zace pe iarba de’ zici ca-i mort, dar se incadreaza bine printre vaci, ce sa zic.

Continui in sus pe culme si urc abrupt. Curg toate apele pe mine si incep sa scrutez orizonturile cu privirea ca sa intuiesc un loc de izvor, apa, ceva lichid frate, ca apa mea e cam pe duca ! Ceva pe acolo pe un fel de fir de vale straluceste, parca deja si aud clipocitul apei, dar nu am chef sa cobor la vale. Astept sa ajung la stana si ma bazez pe faptul ca acolo in zona sigur trebuie sa fie un izvor, ceva o balta ! Si balta la propriu a fost singura mea sursa de apa !

Trec de niste colibe si continui in sus pe culme, la fel de abrupt si benoclandu-ma disperata la ceas cand vad cat pot sa fac pana la stana. Dar bine, am avut sesiune foto la vaci !

Las in urma ultimele colibe de pe culme si de acum inainte va trebui sa ma orientez spre dreapta in sensul de urcare pentru a ajunge la stana mult ravnita, cautata si gasita.

Zona pitoreasca dintre Sacaturi si Golcin: cum era aia cu o gura de rai, pe-un picior de plai, pe bune, exact asa si este !

Si dupa ce trec un picior de plai si o gura de rai, ajung si la stana cautata, usor recognoscibila dupa masa mare care troneaza in fata, intr-un fel de gradina. Ma duc hotarata sa fac poze la stana si aud o respiratie ! Vaci nu-s, oi nu-s, mai, da cineva respira aici in ceafa mea ?! Din greseala ma uit mai bine sub masa, dulaul stanei dormea linistit, nici nu ma simtise (silentioasa mai sunt !), drept pentru care imi permit sa vorbesc cu el ca sa se trezeasca la realitate si eu sa nu fiu luat aprin surprindere de comportamentul lui. Incepe si ma latre de’mi pleznesc timpanele, dar nu este garesiv, este chiar simpatic dar latra tare rau detot, isi face bine jobul.

]

In pozele de sus si cea de jos, stana de pe Sacaturi – cu al sau paznic canin la datorie

In afara de caine nu mai este nimeni la stana, iar oile nu se vad prin zona, asa ca o dau mai departe in sus, cu gand sa ajung si eu la un moment dat in culmea ce duce la refugiul Rosengarten si apoi spre Magura Cisnadiei. Nu, doamne fereste, nu cu gand sa ajung pana acolo (ca aveam masina jos in vale), ci doar ca punct de orientare in spatiu.

Iar cand ajung in culme, asa o lene si o foame imi este, ca ma pun la umbra unui copac (singurul copac de altfel), de unde nu ma mai misc 2 h de bine ce este. Nu-mi mai amintesc cum era cu amintirile lui Creanga din copilarie, dar daca as fi avut si eu o asemenea copilarie asa ar fi fost. Dar eu nu am avut asa ca mai pot sa imi permit sa copilaresc acuma, nu este nimic rau in asta.

Vedere spre culmea care duce spre Apa Cumpanita

Si picninc-ul meu mioritic intr-un peisaj corespunzator

Urmeaza picoteca, leneveala, meditatie, contemplatie, visuri, planuri, motivatii ! Cand soarele incepe sa dea semne ca se intra in ultima parte a zilei ma hotarasc si eu sa plec la vale, dar nu pe unde am venit, ci pe Golcin pe unde imi spusese nenea.

Vedere spre Magura Cisnadiei (ultima mogaldeata de deal din fundal)

Din punctul in care am iesit in culme, mai merg cateva sute de metrii spre Magura Cisnadiei, apoi la un mare stalp de tensiune apare si marcajul care pleca de jos de unde lasasem masina pe valea Ciupari. Ahaaa, deci aici ajungea marcajul, deci am asigurata coborarea, iarasi nu ma pierd, se coboara simplu si frumos pe piciorul Golcinului.

Punctul in care iese in culmea traseul de pe piciorul Golcinului (fix la stalpul de inalta tensiune iese)

Vegetatie foarte variata pe piciorul Golcinului

Si ca sa se incheie ziua simetric, inca o sesiune foto la vaci, de data aceasta axata pe tematica: vitelusul care suge de la mama !

Terminat sesiune foto, speriat toti viteii din zona cu aparatul meu de facut instantanee, continuat coborarea spre vale pe acelasi picior al Golcinului. In scurt timp se intra in padure, o padure cu un climat la fel de mediteranean, este foarte cald afara, mi se termina apa culeasa din prelingerea unui mini-izvoras pe niste pietre, asa ca nu-mi doresc decat sa ies mai repede in vale la apa.

Coborarea pe piciorul Golcinului spre valea Ciupari (in fundal se vede valea Sadului)

Padure cu caracter mediteranean (nu tehnic, doar in imaginatia mea)

Bifurcatia piciorul Golcinului in valea Ciupari (unde am lasat masina la troita)

Ajung la masina in valea Ciupari si ma pregatesc sa gasesc prin sat casa lui nenea cu stana, ca i-am promis ca ii fac o vizita sa vad unde sta si cand mai urca la stana. Nenea plecase la servici, ca deh eu m-am tot lalait pe sus la umbra copacului, dar nevasta-sa ma invita in casa si stam si povestim. Pana una alta aflu ca branza o face ea aici, ca dupa ce sunt mulse oile seara si eventual dimineata, coboara fii-su cu magarii de la stana si ii aduce repede acasa laptele, iar ea practic in fiecare dimineata trebuie sa faca branza (asta este jobul ei). Perfect, vazut branza unde si cum o face, bagat la cap, dar imposibil de reprodus toate acele cuvinte care definesc intregul proces !

Dar procesul arata bine in poza: atarnarea branzei lasate la facut !

Concluzia: haideti la branza acuma !

Advertisements

About AuthenticTravels

My life motto is simple yet comprehensive: “We live only to discover beauty. All else is a form of waiting” (Khalil Gibran, poem ‘The Prophet‘) Background in architecture, historic monuments, and cultural tourism Professionally, during the past 20 years, I’ve focused on issues of cultural heritage and resilience tourism, based on my specialization in historic monuments. I graduated Architecture, then I completed two master programs and a doctorate in the field of both cultural tourism and restoration of historic towns. I became a member of various cultural and touristic organizations, among which the International Council on Monuments and Sites (ICOMOS). Then, at a certain moment, I decided to change the course of my carrier and became a travel writer, editor, and planner (each step at a time). Working in an office was definitely not for me. I needed to have freedom and to be able to explore the beauties of the world (as my motto says, right?). Not only I started to travel more and for longer periods, but I started the travel of my life, through life. Travel writer, editor, and photographer I am part of Arrivedo’s expert travel writers and write neighborhood guides for different hotels worldwide. As part of my professional writing, I’ve produced travel articles in English for Much Better Adventures, Modern Trekker, Adventure Animals, Matador Network, Arrivedo, Inside Himalayas, Activity Fan, and Sonderers. Thus, here it is a list of my published articles in English (by Iuliana Marchian). Also, I have written in Romanian for the Rulotism, Greciadeweekend, LiterNet, Capital Cultural, and National Geographic journals. Thus, here it is a list of my published articles in Romanian (by Iuliana Marchian). Besides, I am part of the Much Better Adventures team and produce regular content on adventure experiences through the Balkans. Eventually, I have joined Arrivedo’s Editors team and I assist other writers in completing their Neighborhood Guides for hotels. Moreover, when writing is not enough and people want to hear more about my experiences, I’ve accepted the challenge of speaking in public about my travels. It was difficult at the beginning, but I’ve gotten used to it now. When you speak about your passions, there’s no limit. I share my experiences of traveling through my talks at Incubator107 and inspire people to discover themselves through travel. My Travel Style – slow, authentic, flexible During my travels, I get in touch with locals through different communities or simply while I am on the road. For the moment, I travel by myself at a slow pace and seek for authentic places, where tourism hasn’t yet commodified the features of the place. This is a reason why I love what traveling brings into my life. I believe that the people I meet aren’t a coincidence. This way I see how every day of traveling adds a brick to my self-development. I consider traveling the best way of personal development, accompanied by the classic cliché ‘out of the comfort zone‘. Through my travels, I want to bring to light human individuality. I consider that everyone has his or her own travel style, authentic, and free of any boundaries.
This entry was posted in Cindrel. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s