Din nou in Poiana Godea acasa – 3 mai 2015

Nu mai fusesem de ceva vreme pe munte, iar prin imprejurimile Sibiului de inca ceva vreme ! Ce bine ! Asta inseamna ca am calatorit mai mult anul acesta, am vazut locuri noi si am descoperit lucruri interesante. Deci tot raul spre bine ! Dar, daca totusi ma gaseam in mod inexplicabil in Sibiu, o plimbare pana la nea’ Vasile la coliba in poiana Godea nu suna rau, mai ales ca acum primavara peisajele ar trebui sa fie mai mult decat imbietoare. Zis si facut, dar vremea era naspa, trebuia, deci trebuia sa ploua (asa zicea pe site-ul meu meteo preferat). Si asa a si fost, insa dis-de-dimineata, dar cand m-am trezit eu in matinalitatea mea inexistenta, asfaltul umed deja incepea sa se usuce, iar soarele deja incepea sa ranjeasca sus pe cer. Sar in papuci fix in doi timpi si trei miscari, sun repede la Dedexu’ sa vad daca ei totusi s-au hotarart sa faca ceva, ei merg cu biclele’ (ha ha ha, eu tot cu bicla’ furata sunt), asa ca nu mai pierd timpul si ma pregatesc de o noua tura solitara. Dar nu mi-a iesit, nici cand vreau sa merg solo, si sa fiu numai eu si greierii, nu-mi iese, ma urmareste lumea frate !? Cat ma echipez eu la capatul Sibielului la intrarea in traseul pe valea Cetatii, ma clazoneaza un cunoscut si din vorba in vorba aflu ca vor sa mearga tot in poiana Godea, dar pe alta parte, dar nu sunt siguri si ca ce mai fac. Nah, pai acuma daca pui intrebari din astea, hai cu mine pe traseu si avem timp sa povestim ! Si uite asa iarasi nu am apucat sa fiu numai eu si cu greierii, dar nah, am mai aflat lucruri noi de la companionii mei de tura, mai ales despre aparate si cursuri foto ! To be developed ! 🙂

OLYMPUS DIGITAL CAMERATraversam valea Sibielului pe podulet, urmand deocamdata indicatorul pt doua trasee marcate: unul care merge pe valea Cetatii (si pe unde vom merge si noi) si unul care merge pe sub varful Cetatii, pe langa ruinele fostei Cetati Salgo (nu vreau sigur sa mai urc in gat pana acolo). Apoi la scurt timp dupa ce intram pe valea Cetatii, un drum de taf abrupt si foarte pronuntat o ia in sus spre cetate, iar noi o luam molcom si incetisor pe firul vaii – pe varianta ocolitoare cum s-ar spune !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMai fusesem o singura data pe acest traseu, nu-mi mai aminteam foarte multe, dar stiam ca la un moment dat valea face dreapta si ca la un alt moment dat traseul nostru face dreapta abrupt in sus spre o poiana care iese in celalalt marcaj (“de creasta” cum s-ar spune). Mergem, mergem mult si bine in lungul vaii, mai iese soarele, mai admiram apa care curge destul de involburata, trecem de cateva ori apa, cu sau fara sa ne udam la bocanci, avem grija sa nu calcam pe tonele de salamandre care au aparut dupa ploaie. Si, da, la un moment dat, valea o face la dreapta si continuam in lungul apei pana ni se suie toate namoalele in cap. Usor usor traseul, dar presarat cu o groaza de provocari, cum ar fi trecerea zonelor mlastinoase. Eu le-am trecut cu ajutorul betelor telescopice, baietii prin salturi si injuraturi, fiecare cu dotarea proprie. Cine nu a avut echipament adecvat, si-a folosit gura sloboda !

Intr-un punct unde se sesizeaza o gatuire a vaii si s-a conturat un fel de vad de trecere, marcajul vireaza puternic dreapta sus (in sensul directiei de urcare al vaii) si numaidecat parasim firul apei. Poteca urca abrupt, dar este foarte pitoreasca si drumul pietruit natural cu lepezi destul de netede ne ghideaza incet incet spre o noua lume care se deschide in fata ochilor nostri – o poiana, cu copaci infloriti si cu colibe micute, cochet aruncate prin peisajul mioritic.

OLYMPUS DIGITAL CAMERALa colibe scot izoprenul si ne asezam sa admiram zarile, respectiv ciobanul de vis-a-vis care s-a pus cu oile in miscare si care, ghici unde se indreapta ?! Vin spre noi, trecand apa prin vadul pe unde am fost noi mai devreme. Cand ne vede insa ciobanul isi ghideaza cainii si turma mai pe jos, ca sa nu intre cainii lui in vrie prea mare, nu ca nu latrau deja fericiti dand din coada ca poate le dam noi ceva de mancare. Deci am ratat si poza mioritica cu cioban si oi, ramane pe altadata !

OLYMPUS DIGITAL CAMERADe la locul de popas urcam in lungul poienii inspre culmea dealului, trecand numai pe langa copaci infloriti – semn ca a venit si aici primavara ! Intersectam perpendicular culmea dealului care vine de sub cetatea Salgo si de aici inainte vom continua pe un alt marcaj, dar de care practic nici nu avem nevoie, caci drumul de caruta este foarte bun si clar.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Ne strecuram printre colibele presarate in lungul dealului si admiram in zare varfurile mai semete ale Cindrelului, acolo unde inca este zapada. Si daca ne uitam foarte bine in zare, apar timid din nori si mult ravnitii Fagarasi. Colibele printre care mergem sunt cam toate parasite, desi la una un grup de oameni a urcat sa faca un gratar (deci este mai mult coliba lor de vacanta), iar altele par ca ar mai avea mici reparatii cu elemente noi, care denota cat de cat ca ar mai fi utilizate temporar.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADeparte pe dealul vecin se vede drumul de caruta care urca din satul Fantanele inspre fosta cabana omonima

Mergem inca pe culmea dealului, apoi incet incet drumul coteste la dreapta spre o curba de nivel, in lungul careia mergand vom atinge in scurt timp si minunata poiana Godea (sau Godia pe unele harti). Cum ne apropiem de poiana cainii si pisicile lui nea’ Vasile incep sa ne iasa care mai de care in intampinare. Sincera sa fiu nici nu stiam ca are atatea pisici, dar da, uite ca are 10 pisici ! Si doar 5 caini !

OLYMPUS DIGITAL CAMERANoua coliba a lui nea’ Vasile, care incet incet se extinde si administreaza toate proprietatile de prin poiana Godea

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVechea si inca locuita coliba a lui nea’ Vasile din poiana Godea

OLYMPUS DIGITAL CAMERASi dovada ca este foarte mandru de cine este si ce face aici in cucuietii muntilor

OLYMPUS DIGITAL CAMERABaietii il insotesc pe nea’ Vasile care vine de la greblat prin poiana spre coliba ca sa ne faca un ceai ! Escortati de trupa completa de caini evident !

Iar micuta gospadarie a lui nea’ Vasile este plina de viata, chiar daca este mica, inghesuita si aparent saracacioasa: vaca este ! oaie este ! caini si pisici sunt cat cuprinde ! Iar toate acestea adunate fac locul animat si ii dau o atmosfera aparte, unde cand ti-e lumea mai draga o pisica sau un caine sare pe tine ca sa il/ o mangai sau pur si simplu numai ca sa iti atraga atentia !

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Ah, si sa nu uitam de Bruno: cainele corcit cu un lup, dovada ca are altfel pintenii de la picioare (ne arata si ne explica nea’ Vasile ce si cum)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPoza mea cu pisicuta siameza, care este inca pui ! Cine ar fi crezut ca ma pozez in varful muntelui cu o siameza ?! O cheama Printesa (oare de ce, cand arata ca atare ?!)

OLYMPUS DIGITAL CAMERASi poza cu nelipsitul Bruno ! Sta el ce sta cuminte si molcom la umbra (e obosit, ca cica noaptea sta de panda), dar si cand te duci la el te primeste parinteste in bratele lui

OLYMPUS DIGITAL CAMERA  OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Si el este cainele cel mai prietenos, ii ceri laba si ti-o intinde imediat, moment in care nu spun cum se uita in ochii tai, te atinge direct si fix la suflet !

Cat mai trebaluieste prin ograda, nea’ Vasile pune si de un ceai de ierburi culese prin zona. Imi amintesc ca de cate ori merg pe acolo ne invita la un ceai sau o cafea, nu are prea multe de oferit, dar ce ofera, ofera din inima ! Si se bucura foarte tare ca cineva este in treacat sau in vizita pe acolo, ca el sta singur cu animalele si simte nevoia sa vorbeasca cu cineva. Desi, vorbeste mereu cu animalele si mie mi-a transmis o comuniune extraordinara cu cainii si cu pisicile lui !

OLYMPUS DIGITAL CAMERACeai de menta cu tot felul de craci aromate bagate prin oala

Stam noi ce stam la soare, la masa amenajata precar de nea’ Vasile, bate vantul, soarele ne prinde pe fata, bem ceai dupa ceai mai ceva ca la cea mai tare terasa de hotel de pe malul marii, se suie cainii si pisicile pe noi, eu cel putin sunt calarita de toate vietatile care simt imediat ca am si eu pisica acasa, este un rai ce sa mai ! Dar orele sunt inaintate si trebuie sa ne si intoarcem acasa, si iarasi jur si promit la nea’ Vasile ca vin intr-o buna zi sa dorm aici in linistea si aerul asta cu cortul ! Oare ma mobilizez in urmatorul an de zile si fac si asta ?! Nu de alta, dar am promis deja de cativa ani de zile !

Ne intoarcem pe unde a venit, doar ca nu mai mergem pe firul vaii Cetatii, ci direct pe culme pe sub cetatea propriu-zisa. Soarele a rezultat triumfator asupra norilor care au tot incercat sa il ascunda tot restul zilei, Fagarasii se vad perfect in zare cu ale lor creste inzapezite bine, aerul este puternic si patrunzator, mai ca nu te ameteste, linistea lasa ciripitul pasarelor sa se auda in triluri si triluri, iar noua ne este foarte greu sa ne dezlimpim de aceste locuri. Nu stiu despre ceilalti, dar eu asa am simtit cand mi se tot spunea ca mama ce o sa le placa la ai mei acasa pozele si or sa vrea sa vina si ei pe aici si etc !

OLYMPUS DIGITAL CAMERACoborarea pe sub cetatea Salgo incepe cu un drum foarte frumos prin padure, doar ca se degradeaza pe masura ce coboram, ajungand la final un mega-hiper-super drum de taf, unde cu putin efort eu puteam sa intru in santurile lasate de marile vehicule !

OLYMPUS DIGITAL CAMERADar sa ne concentram pe drumurile frumoase si pe soarele tarziu al dup-amiezii printre frunzele copacilor care ne-au fosnit asupra capetelor pe drum !

Advertisements

About AuthenticTravels

My life motto is simple yet comprehensive: “We live only to discover beauty. All else is a form of waiting” (Khalil Gibran, poem ‘The Prophet‘) Background in architecture, historic monuments, and cultural tourism Professionally, during the past 20 years, I’ve focused on issues of cultural heritage and resilience tourism, based on my specialization in historic monuments. I graduated Architecture, then I completed two master programs and a doctorate in the field of both cultural tourism and restoration of historic towns. I became a member of various cultural and touristic organizations, among which the International Council on Monuments and Sites (ICOMOS). Then, at a certain moment, I decided to change the course of my carrier and became a travel writer, editor, and planner (each step at a time). Working in an office was definitely not for me. I needed to have freedom and to be able to explore the beauties of the world (as my motto says, right?). Not only I started to travel more and for longer periods, but I started the travel of my life, through life. Travel writer, editor, and photographer I am part of Arrivedo’s expert travel writers and write neighborhood guides for different hotels worldwide. As part of my professional writing, I’ve produced travel articles in English for Much Better Adventures, Modern Trekker, Adventure Animals, Matador Network, Arrivedo, Inside Himalayas, Activity Fan, and Sonderers. Thus, here it is a list of my published articles in English (by Iuliana Marchian). Also, I have written in Romanian for the Rulotism, Greciadeweekend, LiterNet, Capital Cultural, and National Geographic journals. Thus, here it is a list of my published articles in Romanian (by Iuliana Marchian). Besides, I am part of the Much Better Adventures team and produce regular content on adventure experiences through the Balkans. Eventually, I have joined Arrivedo’s Editors team and I assist other writers in completing their Neighborhood Guides for hotels. Moreover, when writing is not enough and people want to hear more about my experiences, I’ve accepted the challenge of speaking in public about my travels. It was difficult at the beginning, but I’ve gotten used to it now. When you speak about your passions, there’s no limit. I share my experiences of traveling through my talks at Incubator107 and inspire people to discover themselves through travel. My Travel Style – slow, authentic, flexible During my travels, I get in touch with locals through different communities or simply while I am on the road. For the moment, I travel by myself at a slow pace and seek for authentic places, where tourism hasn’t yet commodified the features of the place. This is a reason why I love what traveling brings into my life. I believe that the people I meet aren’t a coincidence. This way I see how every day of traveling adds a brick to my self-development. I consider traveling the best way of personal development, accompanied by the classic cliché ‘out of the comfort zone‘. Through my travels, I want to bring to light human individuality. I consider that everyone has his or her own travel style, authentic, and free of any boundaries.
This entry was posted in Cindrel, oameni. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s