Cheile Cetii – Baile Romane – 28 febr. 2015

Baile Romane din Cheile Cetii era o locatie care nu-mi dadea pace de ceva vreme, mai bine zis de cand imi promisese Stelica o tura pe acolo si traseul fusese schimbat in ultimul moment. Nu stiam nimic despre aceasta zona, asa ca intr-o dimineata de sambata (dupa ce am mai dat iarasi un test posdru), m-am suit in masina si m-am dus pe autostrada ca gandul si ca vantul. E bine rau mah cu autostrada continua Sibiu – Sebes, mai putin bine a fost ca m-am pierdut eu pe drum dupa ce am iesit de pe autostrada si m-am invartit nu stiu cat prin Alba pana am gasit iesirea spre Galda de Jos si Sus. Si de fapt nu trebuia musai din Alba, se putea si din drum spre Teius, dar m-am trezit eu prea tarziu.

Ajung in satul Cetea, nu foarte uitat de lume, dar nici foarte animat acum intr-o zi de week-end. Un indicator rahitic imi spune ceva ca sa o iau la dreapta, apoi la stanga, am iesit de ceva vreme din drumul principal si acuma urc cu masina pe o ulita d-aia adevarata de sat. Totul pana cand drumul nu se infunda, dar se termina satul si continuarea drumului va sa treaca prin vad. Ma opresc, parchez la ultima casa din sat langa un loc de popas cu bancuta si de aici merg pe jos. Nu aveam chef sa alerg sa fac cine stie ce, gandul meu era pur inofensiv de relaxare, motiv pentru care am placat si singura, pentru ca vroiam sa pot surprinde in liniste locurile prin care mergeam … si stateam (ca mai mult am stat in tura asta !)

Plec pe drumul care trece prin apa, apoi un alt indicator imi spune sa o iau pe drumeagul din stanga care merge pe o curba de nivel pe sub un deal impadurit. Nu merg bine cateva sute de metrii si deja se vad in zare niste grupari de stanci semete ! Bai sa fie, sa vezi tu ca astea sunt Cheile Cetii si eu nu stiam ce minunatie de rezervatie zace aici in locul asta. Consult harta si nu imi vine sa cred ca niste chei atat de micute, pot sa fie atat de atragatoare ! Sau nu am mai fost eu de multisor pe munte si totul mi se pare de la super in sus ?!

OLYMPUS DIGITAL CAMERACheile Cetii vazute din drumeagul in lungul vaii Cetea

La un moment dat ma opresc si imi fac un plan mai ambitios, vazand ca traseul marcat o ia pe sub chei sau prin chei, ceea ce insemna ca vederile cele mai fabuloase de sus si mai ales panoramele nu aveam cum sa le vad. Ma hotarasc sa urc sus deasupra cheilor pe niste poteci care se vad pe acolo prin zona si mai departe vad eu ce oi face in functie de cum am chef. Si mama ce chef de stat si benoclat am avut ! Pana am inghetat !

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERADrumul de caruta pe care am urcat sus in culme este numai bun sa ma scoata intr-un punct de belvedere spre ceva maiestuos, desi ma mananca pe mine sa ma duc mai pe buza cheilor, dar mi se pare prea abrupt, prea expus si nu e cazul sa ma aventurez fara asigurari pe acolo. Ma multumesc sa le vad de sus si pe de alta parte mi-era o lene monumentala, asa ca se potrivea numai bine cu entuziasmul meu peisajul asta.

Dar totusi, totusi, ceva adrenalina nu strica, si daca pe muchiile inguste de deasupra cheilor nu m-am dus, ma gandesc eu (logic, nu ?!) sa nu cobor pe unde am venit, ci sa cobor pe la capatul cheilor prin padure …. adica pe unde ?! Nu vad nici o poteca, nici un drum, dar ma atrag niste pini d-aia mediteraneni si ma tot duc sa le fac poze in lungul culmei. Scopul meu era sa ies la un gol alpin (la altitudinea asta ?!) si sa vad clar spre Piatra Cetii, dar cum padurea nu se deschide nu am beneficiat de nici o panorama. Mergand insa pe culmea impadurita in lungul unui nou drum de tractor pe care il intersectez, vad in partea stanga un drum care ar trebui sa coboare in Valea Cetea. Mai consult de inca 100 de ori harta si imi rezulta ca in stanga mea este Valea Cetea si in lungul ei ar trebui sa regasesc marcajul pe care il parasisem mai jos. Mnoh bun, nu-mi mai trebuie multa minte in cap ca ma gandesc ca am destula si cu simtul orientarii ascutit la maxim amusin poteca in jos. Bine, vorba vine poteca sau drum, ca drumul tine pana cand evident se infunda la 100 m mai jos sub culmea din padure, dar daca tot am coborat atata alitudine nu imi mai vine sa ma intorc. Imi iau punctele de reper ca sa stiu sa ma intorc pe drumul pe unde am venit la o adica si cu inca o doza de orientare ascutita la maxim cobor mai mult de-a-dreptul pana jos in vale. Abrupt, dar scurt si eficient, m-am prins in toti scaietii din padure, dar in 5 minute am auzit susurul apei din vale si de aici era clar ca nu mai aveam cum sa ma ratacesc. Am coborat in firul vaii si fiindca mi s-a parut foarte abrupt sa merg in lungul vaii inapoi prin chei, m-am invartit eu pana ce am traversat valea si fix unde am traversat ca sa vezi ca un alt drumeag mergea in sus pe partea cealalta.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Trecand valea Cetea ma uit atent dupa traseul cu marcaj, dar nu vad nimica. Pe aici harta imi spunea ca traseul ar fi mers pe malul stang al vaii in sensul de coborare, dar eu nu am intersectat nimic, deci probabil ca sunt eu un pic mai sus sau mai jos pe vale decat imi imaginam pe harta. Atunci o sa intalnesc sigur traseul marcat pe malul drept al vaii in sensul de coborare. Urc pe drumul gasit si ce sa vezi, aproape de culmea dealului, intersectez marcajul !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPanorama din culmea dealului spre Piatra Cetii (acolo se vede cum ploua)

Incep sa merg pe culmea dealului si sa ma opresc dintr-o suta intr-o suta de metrii, ca este asa frumos si pe de alta parte d-aia am venit singura, ca sa pot sa fac ce vreau si sa stau cat vreau si unde vreau. Stau mult in varful unui deal cu ochii atintiti la Piatra Cetii pana aud niste pasi in jos pe drum, ca un fel de galop, desi nu vad nimic. Noh, bine mah, a reusit sa imi disturbe linistea si sa ma faca sa plec, pana pe varful vecin, de unde se vede si mai fain ploaia peste Piatra Cetii.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Si cand sunt eu in varful dealului denumit Piatra Corbului si numai bine ca incepe sa ploua, dar mie mi-e foame, asa ca am chef de ceai fierbinte si un picnic pe ploaia marunta si inofensiva evident.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere spre Dealul Galzii, cu un catun micut rasfirat la poalele acestuia

OLYMPUS DIGITAL CAMERASi deja celebrul curcubeu vazut din urcarea mea spre Dealul Galzii, adica urmatorul ghemotoc de deal pe care ma hotarasc sa urc ca sa vad mai bine zarile.

Pe dealul Galzii urc pe unde apuc, desi un drum merge pe undeva pe acolo, apoi se bifurca, se trifurca, mda … merge peste tot, asa ca eu o iau drept in sus ca vreau sa ajung in varf cat mai este inca curcubeul jos in vale. In dealul Galzii mai iau inca o pauza de masa, cred ca in total am facut vreo 4-5 pauze de masa din jumate in jumate de ora ! Precum spuneam, bune si turele solo la ceva, faci ce te taie capul si cum te taie capul !

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Vedere de pe Dealul Galzii spre Piatra Bulzului si Piatra Cetii

Ploaia a trecut cumva tangential pe langa mine, d-aia nu m-a plouat foarte tare si mi-am permis sa fac eu picnic in mijlocul ploii ! Totusi, mi-am dat seama ce a insemnat o pauza de mers pe munte, am uitat sa imi iau cu mine pelerina si pantalonii de fas, echipament care era obligatoriu in rucsacul meu oricand (pe post de goretex de fapt).

Si cum din dealul Galzii nu am chef iarasi sa cobor pe acelasi drum, ma uit eu iarasi de 100 de ori pe harta si imi dau seama ca daca cobor in directia opusa decat am urcat, am sa dau intr-un drum care duce in catunul de sub deal. Buuuuun, zis si facut, o iau in gat in jos, dau de niste stanci, mda, nu-i bine, le ocolesc, si dau in drumul ce ma scoate in catun. Pun bateria in aparatul cu ultrasunete pentru caini si merg plina de incredere pe langa gospodariile din catun. Cainii latra si vin hamaind la mine evident, dar nu actionez aparatul ca inca nu este nevoie. Si nu a fost nevoie, ca a racnit la ei un nene si au tacut !

OLYMPUS DIGITAL CAMERA  OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Apoi daca tot ma apara localnicii, ma duc prin gospodarie ca sa dau binete omului si sa ii multumesc ca nu i-am actionat aparatul cu ultrasunete pe cainii lui. Apoi, la o casa mai incolo fac poze si o batranica cu basma pe cap ma intreaba unde ma duc. “Apai cobor in Cetea !”, “Aoliu maica ce departe este !”, mai sa fie chiar asa, de acolo am venit si de sus am vazut clar satul jos, nu-s eu dusa cu pluta, doar baba se misca greu si atunci timpii de deplasare la ea sunt exponentiali. Ma intreaba apoi de unde vin. “Apai din cheile Cetii !”, “Aoliu, maica, asa de departe ?!”, si pe urma urmeaza partea cea mai tare: “Apai ramai peste noapte aici si pleci maine dimineata !“. Imi era ciuda ca nu mai aveam decat o ora de lumina si stiam ca trebuie sa ma intorc in Sibiu in seara aceea, altfel as fi intrat macar sa stau de vorba cu batranica asta atat de simpatica.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAcareturi expuse pe peretele posterior al grajdului

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPerete de casa, cu toate straturile de asa zisa tencuiala pe “armatura” de trestie cu pamant

OLYMPUS DIGITAL CAMERACheile Cetii vazute din coborarea mea de pe Dealul Galzii

OLYMPUS DIGITAL CAMERASatul Cetea vazut din saua de sub Dealul Galzii

La coborare ma inamolesc bine pana jos in sat, am ajuns in mai putin de o ora de cand vorbisem cu batranica si ma tot gandeam oare daca ea mai poate sa coboare de acolo de sus ?! Imi amintesc de tanti Eugenia din Fata Pietrii si ma gandesc ca nici ea nu parea sa coboare foarte des la drumul mare. Cat or mai trai si batranii astia, ca dupa ce se duc ei, se duc si casele lor una cate una, apoi si catunele si ramanem noi numai cu orasele ! Tema de meditatie, veche si actuala, … inca !

Advertisements

About AuthenticTravels

My life motto is simple yet comprehensive: “We live only to discover beauty. All else is a form of waiting” (Khalil Gibran, poem ‘The Prophet‘) Background in architecture, historic monuments, and cultural tourism Professionally, during the past 20 years, I’ve focused on issues of cultural heritage and resilience tourism, based on my specialization in historic monuments. I graduated Architecture, then I completed two master programs and a doctorate in the field of both cultural tourism and restoration of historic towns. I became a member of various cultural and touristic organizations, among which the International Council on Monuments and Sites (ICOMOS). Then, at a certain moment, I decided to change the course of my carrier and became a travel writer, editor, and planner (each step at a time). Working in an office was definitely not for me. I needed to have freedom and to be able to explore the beauties of the world (as my motto says, right?). Not only I started to travel more and for longer periods, but I started the travel of my life, through life. Travel writer, editor, and photographer I am part of Arrivedo’s expert travel writers and write neighborhood guides for different hotels worldwide. As part of my professional writing, I’ve produced travel articles in English for Much Better Adventures, Modern Trekker, Adventure Animals, Matador Network, Arrivedo, Inside Himalayas, Activity Fan, and Sonderers. Thus, here it is a list of my published articles in English (by Iuliana Marchian). Also, I have written in Romanian for the Rulotism, Greciadeweekend, LiterNet, Capital Cultural, and National Geographic journals. Thus, here it is a list of my published articles in Romanian (by Iuliana Marchian). Besides, I am part of the Much Better Adventures team and produce regular content on adventure experiences through the Balkans. Eventually, I have joined Arrivedo’s Editors team and I assist other writers in completing their Neighborhood Guides for hotels. Moreover, when writing is not enough and people want to hear more about my experiences, I’ve accepted the challenge of speaking in public about my travels. It was difficult at the beginning, but I’ve gotten used to it now. When you speak about your passions, there’s no limit. I share my experiences of traveling through my talks at Incubator107 and inspire people to discover themselves through travel. My Travel Style – slow, authentic, flexible During my travels, I get in touch with locals through different communities or simply while I am on the road. For the moment, I travel by myself at a slow pace and seek for authentic places, where tourism hasn’t yet commodified the features of the place. This is a reason why I love what traveling brings into my life. I believe that the people I meet aren’t a coincidence. This way I see how every day of traveling adds a brick to my self-development. I consider traveling the best way of personal development, accompanied by the classic cliché ‘out of the comfort zone‘. Through my travels, I want to bring to light human individuality. I consider that everyone has his or her own travel style, authentic, and free of any boundaries.
This entry was posted in Trascau. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s