Tura de bicla cu bicla imprumutata – 8 noi. 2014

Mi-au furat bicla’ ! Mi-au furat bicla’ de pe scara blocului, desi era legata de grilaj cu niste mega-hiper-super ultra lanturi. Ma intorceam de la Bucuresti dupa sustinerea doctoratului si drept motiv de sarbatoare, m-am trezit cu bicla’ furata ! Daca imi puneau una mai buna in loc nu ma suparam, dar asa … Off, aflu ca peste tot prin lume se fura biciclete, nu masini, biciclete ! Bineeeee, fie asta este, nu mi se mai furase demult nimic, trebuia sa-mi reimprospatez memoria cu sentimentul pierderii, al inselaciunii si al tradarii ! Asta ca un fel de anrenament pentru ce, pentru viata sau pentru viitor … ?!

Deci am bicla furata ! Adica nu mai am bicla’, dar Marius imi propune sa imi dea el bicicleta nevestei ca sa putem merge impreuna intr-o tura de bicla, poate ca ultima de pe anul acesta. De data asta ne gandim sa plecam de la Apos, stiam eu ca o prietena comuna luase pamant acolo si avea si o biserica pe terenul respectiv inclusa in pret, urmand sa caute finantare pentru restaurarea bisericii. Asa ca trebuia sa vad biserica, nu ?!

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAnsamblul bisericii fortificate din Apos

Parcam masina in centru, apoi plecam la drum prin stanga bisericii, initial un drum serpuitor si sinuos, apoi un drum de caruta cat se poate de drept care urca spre saua dealului vecin.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAjungem destul de repede in varful dealului si de acolo ne dam drumul la vale. Baietii in viteza nevoie mare, eu catinel ca deja ma doare spatele de numa’. Ajungem la o intersectie de drumuri, unde Marius se gandeste sa rateze directia cu vreo 120 de grade. O ia pe drumul din dreapta cu ochii atintiti la muntii Fagarasi din fundal, noroc ca GPS-ul il atentioneaza destul de repede ca merge in directie total opusa.

OLYMPUS DIGITAL CAMERANe intoarcem din drum, trecem iar pe langa troita care marcheaza intersectia de drumuri si o luam de data aceasta pe drumul cel bun, dar luuuuung, spre satul Stejarisu. Drumul este in usoara urcare, pana cand se va termina detot si va urma un deal cu o urma de drum destul de abrupt de urcat.

OLYMPUS DIGITAL CAMERABaietii ma alearga de-mi sar capacele ! Sunt prea in forma pentru mine, iar eu sunt destul de lesinata si fara vlaga in mine, am muncit prea mult in ultima vreme, dar incerc sa ma tin dupa ei facand pauzele lungi si dese, cheia marilor succese.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPauza la defrisatura de copaci de pe marginea drumului

Urmeaza sfarsitul neasteptat al drumului, intr-un fel de capatul vaii, apoi urcarea pe niste urme destul de vagi spre varful dealului.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUrc cat pot pe bicicleta, apoi ma las pagubasa ca imi sparge inima pieptul, nu mai am deloc antrenament cardio si nu reusesc sa tin pasul cu miscarea sustinuta.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn varful dealului avem marcaj banda rosie si niste frunze galbene de toamna superbe. Drumul nu va mai urca atat de mult acuma, ci va merge usor spre culme, spre alt drum la fel de presarat de frunze ruginii.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAlta imbarligatura de drumuri, ma cam doare pe mine spatele, dar incerc sa rezist, as avea nevoie de o pauza mai lunga de la pozitia asta apelcata peste ghidonul bicicletei, asa ca ma gandesc deja cu mare interes la pauza de masa. Da’ noi nu mancam nimica ?!

OLYMPUS DIGITAL CAMERALa un moment dat insa ajungem pe culmea unui deal, pe unde de fapt cica nu trebuia sa ajungem, ca trebuia sa coboram cumva la vale, dar daca tot ajungem gresit acolo panorama este prea superba ca sa nu punem si de pauza de masa mult dorita de mine.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPicnic cu peisaje spre vai prea putin atinse de mana omului

Plecam spre … mah, noi unde mergem ?! Cica trebuie sa coboram cumva in Stejarisu, dar nici GPS-ul ala nu stie prea bine pe unde, am ratat drumul pe care il avea Marius marcat, asa ca acuma coboram la plesneala prin padure, ceea ce mie nu imi place, ca mi-e frica de toate cracile alea pe care trebuie sa le ocolesc sau sa le sar cu bicicleta.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACum necum reusim sa coboram si ajungem si in satul Stejarisu, unde ne indreptam spre biserica fortificata.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACase colorate ne insotesc parcursul, iar Laurentiu tanjeste la o bere

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn centrul satului ne oprim sa cautam cheia de la biserica fortificata. Ma doare atat de tare spatele ca nici nu ma mai agit de cheie sau ceva, ii las pe baieti sa trebaluiasca si se descurca atat de bine, incat fac rost si de cheie si vine o tanti sa ne deschida. Ansamblul bisericii a fost de curand restaurat si arata ca noua, ca scoasa din cutiuta.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAnsamblul bisericii fortificate din satul Stejarisu

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMostrele de slanina imi fac pofta inca de la primul nivel al turnului clopotnita

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere din turnul clopotnita al bisericii fortificate din Stejarisu

OLYMPUS DIGITAL CAMERABiserica din Stejarisu – partea interioara

Dupa o pauza destul de lunga plecam si din Stejarisu, trebuia sa suim dealul si sa mergem spre Ruja, apoi sa suim alt deal si sa mergem spre Apos din nou, dar pe un drum mai lung. Plecam din Stejarisu peste deal, pe un drum mai mult invizibil decat vizibil, noroc ca pe la liziera padurii intalnim si ceva mai consistent de urmat pentru deplasarea pe doua roti.

OLYMPUS DIGITAL CAMERALasam satul Stejarisu in urma si trecand pe la liziera padurii ajungem intr-o sa de unde trebuie sa ne dam drumul spre satul Ruja.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADirectia de coborare spre satul Ruja este data de dara lasata in iarba de urme de caruta, foarte clare, dar foarte controversate intre timp pentru mine, ca trec peste nush cate galme pe care trebuie sau este bine sa le abordezi prieteneste.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAInainte de coborarea spre satul Ruja mai facem o pauza ca sa aprofundam zarile.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAcolo jos in vale se vede fumegand satul Ruja spre care ne indreptam noi

OLYMPUS DIGITAL CAMERACoborarea binenteles ca este pe niste drumuri abrupte si in gat, dar ma rog, ma mai dau jos de pe bicla spre disperarea lui Laurentiu, care tot ma critica sa stau pe bicla, ce daca prind viteza ?! Io si viteza, nope, asta este maximul de scor de incompatibilitate

OLYMPUS DIGITAL CAMERA In satul Ruja nu prea mai avem timp de multe, se va intuneca curand, iar noi mai avem vreo 10 km de orbecait pe forestiere prin paduri necunoscute, dupa gps ce-i drept, dar totusi pe intuneric cu bicla prin padure fara drum nu suna tocmai a distractie.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAnsamblul bisericii fortificate din satul Ruja

Plecam val vartej mai departe pe drumul de intoarcere, vorba vine de intoarcere ca totul era in circuit, deci nu ne intoarceam pe acelasi drum, ci pe alte drumuri din alta directie ca sa inchidem circuitul. Urcam ce urcam pe un drum care pare-se ca merge in directia buna, dar la un moment dat se termina drumul brusc, subit si instantaneu. Mai sa fie, chiar asa ?! Se duce Laurentiu peste coclauri sa caute drumuri, Marius ia bicla in spate si i-o da la deal, apoi vine dupa bicla mea, dar degeaba, nu mai reusim sa gasim nici un drum concret si seara se lasa cu repeziciune.

OLYMPUS DIGITAL CAMERALaurentiu propune sa ne intoarcem pe sosea pana la Agnita, de acolo urmand sa ii astept sa vina cu masina, altfel ar mai fi fost inca 25 de km de mers pe sosea pana la Apos, iar durerile mele de spate deveneau deja mult mai puternice decat facerile creatoare, asa ca am zis pas.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACu vacile in drum de la Ruja spre Agnita

In Agnita raman prin centru cu gand sa gasesc eu ceva o bodega unde sa ma afund pana vin baietii sa ma recupereze cu masina. Dar cautand si eu un restaurant ceva in mijlocul oraselului sa mananc o ciorba, constat cu stupoare ca nu exista deloc asa ceva. Mai sa fie, si eu ce fac, stau asa si inghet ?! Pe bicla nu mai pot sa merg, ca ma doare spatele de mor, sa stau pe loc inghet de tot mor, inauntru nu am unde merge decat intr-o bomba cu jocuri de noroc, nah, ma tot fatai prin centru pana vin baietii sa ma recupereze si sa mergem acasa.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADa, dar am facut poza de noapte la ansamblul bisericii fortificate din Agnita

Advertisements

About AuthenticTravels

My life motto is simple yet comprehensive: “We live only to discover beauty. All else is a form of waiting” (Khalil Gibran, poem ‘The Prophet‘) Background in architecture, historic monuments, and cultural tourism Professionally, during the past 20 years, I’ve focused on issues of cultural heritage and resilience tourism, based on my specialization in historic monuments. I graduated Architecture, then I completed two master programs and a doctorate in the field of both cultural tourism and restoration of historic towns. I became a member of various cultural and touristic organizations, among which the International Council on Monuments and Sites (ICOMOS). Then, at a certain moment, I decided to change the course of my carrier and became a travel writer, editor, and planner (each step at a time). Working in an office was definitely not for me. I needed to have freedom and to be able to explore the beauties of the world (as my motto says, right?). Not only I started to travel more and for longer periods, but I started the travel of my life, through life. Travel writer, editor, and photographer I am part of Arrivedo’s expert travel writers and write neighborhood guides for different hotels worldwide. As part of my professional writing, I’ve produced travel articles in English for Much Better Adventures, Modern Trekker, Adventure Animals, Matador Network, Arrivedo, Inside Himalayas, Activity Fan, and Sonderers. Thus, here it is a list of my published articles in English (by Iuliana Marchian). Also, I have written in Romanian for the Rulotism, Greciadeweekend, LiterNet, Capital Cultural, and National Geographic journals. Thus, here it is a list of my published articles in Romanian (by Iuliana Marchian). Besides, I am part of the Much Better Adventures team and produce regular content on adventure experiences through the Balkans. Eventually, I have joined Arrivedo’s Editors team and I assist other writers in completing their Neighborhood Guides for hotels. Moreover, when writing is not enough and people want to hear more about my experiences, I’ve accepted the challenge of speaking in public about my travels. It was difficult at the beginning, but I’ve gotten used to it now. When you speak about your passions, there’s no limit. I share my experiences of traveling through my talks at Incubator107 and inspire people to discover themselves through travel. My Travel Style – slow, authentic, flexible During my travels, I get in touch with locals through different communities or simply while I am on the road. For the moment, I travel by myself at a slow pace and seek for authentic places, where tourism hasn’t yet commodified the features of the place. This is a reason why I love what traveling brings into my life. I believe that the people I meet aren’t a coincidence. This way I see how every day of traveling adds a brick to my self-development. I consider traveling the best way of personal development, accompanied by the classic cliché ‘out of the comfort zone‘. Through my travels, I want to bring to light human individuality. I consider that everyone has his or her own travel style, authentic, and free of any boundaries.
This entry was posted in bicicleta, Podisul Hartibaciului. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s