Cum sa luam cina la refugiul de sub Iezere – 2 noi. 2014

Nu mai fusesem de vreun an de zile prin Cindrel in zona varfului, iar la refugiul de sub Iezere nu mai fusesem de vreo 2 ani, deci puteam sa mai imi reimprospatez memoria, ca nu strica la batranete. Asadar, ii fac cadou lui fii’miu de ziua lui excursia asta, pentru ca nu fusese niciodata in Cindrel si pentru ca de 2 ani de zile ma ameninta sa dormim la refugiul din Cozia, dar eu am tot dat-o cotita. Dar acuma, las’ ca-l duc eu la refugiu in Cindrel, ca daca-i cadou, apai cadoul ca lumea sa fie, sa fie ceva fain rau detot, sa nu fie spre uitare, ci spre vesnica amintire vorba aia ! :))

OLYMPUS DIGITAL CAMERACu Mihaita la plecarea de la telescaunul din Paltinis

Mergem spre poteca care ne duce domol in poiana Gaujoara, ba pe curba de nivel, ba in coborare, apoi teoretic in urcare dupa ce traversam un parau.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMihaita la bifurcatia dinspre Paltinis spre poiana Gaujoara

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPe curbe de nivel cu raze de soare spre Poiana Gaujoara

Ajungem destul de repede in poiana Gaujoara, eu credeam ca o sa imi ia mai mult dat fiind lipsa conditiei mele fizice din ultima perioada, dar totusi am facut clasic 2 h. Am eu vaga senzatie ca ma cam alearga Mihaita, ca el doar alearga la maratoane, dar nu ma stresez prea tare, ca oricum mai mult nu pot sa dau din mine si apai daca ne apuca noaptea, tot una-i.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere din poiana Gaujoara spre vf. Oncesti (in fundal m-tii Fagarasi)

In poiana Gaujoara stam la taclale la soare, mmmmmmmmmmm, e asa de bine, ca nu am mai pleca de aici, dar mai avem inca destul de mers pana la refugiul nostru care ne va fi gazda pentru o noapte.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAEu la stana din proximitate de poiana Gaujoara

Inca o curba de nivel destul de lunga ne scoate din poiana Gaujoara in saua Batrana, unde intalnim doi straini cu rucsaci mari, dar care ne par cam ne-echipati pentru a dormi pe la refugii. Oare unde s-or duce, ne tot intrebam ?!

OLYMPUS DIGITAL CAMERASaua Batrana, bifurcatia, intrarea in creasta, vederea spre m-tii Fagarasi si Lotrului

Cum plecam din saua Batrana spre vf. Cindrel ne intalnim si cu 3 biciclisti care veneau inspre noi, ma gandeam ca este Mircea cu prietenii lui si speram sa ne intalnim pe creste, dar nu a fost sa fie. Erau 3 sibieni care se intorceau din calea namolului si a zapezii, coborau si se gandeau daca sa vina la refugiu la iarna cu schiurile de tura. Ahamz, iarna, schiuri, partea cu alunecarea pe zapada ma atrage inca, dar partea cu frigul nu ! 🙂

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere de undeva de langa “sufragerie” spre saua Batrana (“sufrageria” este un punct de belvedere inconjurat de niste stanci putin mai inalte, te fereste de vant, si pe creasta Cindrelului e vant de obicei frate, si in acelasi timp vezi o groaza de chestii superbe de acolo, ca din sufragerie …)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere din “sufragerie” spre muntii Fagarasi si Lotrului

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere din “sufragerie” spre muntii Lotrului

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere din “sufragerie” spre valea Raului Mare si Cheile Cibinului

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAsta sunt je in minunatia aia de peisaj, cu Fagarasii in fundal

OLYMPUS DIGITAL CAMERACei mai fericiti, eu cu Mihaita, cu marea de nori la picioarele noastre

Mai stam in sufragerie, mai mancam, bai ce-am sta, nu am mai pleca de aici, dar mai avem de mers in sus si in jos pe creasta Cindrelului pana in saua Cindrel, asa ca trebuie sa ne punem pe cale.

OLYMPUS DIGITAL CAMERATrecem agale de mai multe varfuri si varfulete, ma rog mai mult injurand greutatea rucsacului, dar ele se scurg pe sub picioarele noastre: saua si vf. Rozdesti, saua Serbanei si vf. Niculesti, apoi urcam si pe vf. Canaia sa vedem apusul de soare inainte de coborarea noastra la refugiul Cindrel.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMare de nori pe la apus inspre muntii Fagarasi (Mihaita este mare actor, da la fix in poza asta)

OLYMPUS DIGITAL CAMERACam asa arata doi oameni fericiti si imbatati de farmecul creat de marea de nori

OLYMPUS DIGITAL CAMERAApoi incepem sa coboram de pe varful cu minunatiiile spre refugiul cu alte minunatii

OLYMPUS DIGITAL CAMERACoborarea de pe vf. Canaia spre saua Cindrel, cu vf. omonim in fundal

OLYMPUS DIGITAL CAMERASaua Cindrel, bifurcatia dintre traseul de creasta si cel spre refugiul omonim de sub Iezerul Mare

Incepem coborarea spre refugiul Cindrel. Traseul evident eu nu mi-l mai aminteam, aveam creierul atat de spalat de o groaza de chestii, ca nu mai imi aminteam nici daca aveam apa la refugiu … mdap, in conditiile in care pe langa refugiu nu trece numai un mare rau, ci dita’ mai fluviul bolborosind, …. ei bine, eu de fluviul asta nu imi mai aminteam si cum vad un firisor de apa il stresez pe Mihaita la cap sa luam apa ca sa avem cu noi la refugiu pana maine. Dusa cu sorcova frate, unde mi-e capul ?! M-a palit rau detot amnezia, e clar !

OLYMPUS DIGITAL CAMERACoboram pe poteca spre refugiu care abia se mai vede, e intuneric, aprindem frontalele, e si un pic de zapezica si ratacim poteca, logic, doar era prin marea de jnepeni, deci loc berechet sa te pierzi. Revenim la marcaje, eu stiu directia in principiu, dar asa cum am amnezie cu sursa de apa de langa refugiu, probabil mai am multe alte amnezii, deci e clara situatia psihica din creierul meu. Reusim sa tinem marcajul si fix cand se face intuneric bezna, ajungem si noi la refugiul Cindrel. Refugiul cu o mare cruce pe el luminata puternic la lumina frontalei, deci il vedeai fara probleme si noaptea din avion daca aveai lumina.

Noaptea plina de stele afara ! Stau inca pe banca din fata refugiului, intinsa, cu ochii la stele ! Oh da, senzatia asta la care visam atata ! Atata visam sa ma uit ca matza-n calendar la stele, ca acuma nici nu mai reusesc sa ma bucur, atata liniste, si pace, si frig si totul este inghetat in cristale de gheata ! Dar totusi, ne chioraie matzele, asa ca punem de-o masa in veranda, unde facem si focul, ca daca-i bal, bal sa fie, cum adica sa nu avema foc ?! Adevarul este ca mi-ar fi inghetat creierul de frig daca nu faceam focul in soba din veranda.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPastele chinezesti amestecate cu o conserva de ton, nu-s tocmai marea delicatesse, dar este cald si bun pentru noi acuma

OLYMPUS DIGITAL CAMERADar focul din soba, doamne cum trosneste focul in soba, si cat de cald si bine este cand deschizi usita, asa te mangaie caldura pe fata ca nu iti vine sa crezi ce mangaiere suava si plapanda te binecuvanteaza. Da, sunt ca pisica pe soba !

Noaptea nu este foarte frig. Adica, ma rog, la sacii nostrii de dormit, nu este foarte frig, chiar transpir si nu stiu sau mi-e lene sa mai dau ceva jos de pe mine. Mihaita face bancuri despre soricelul pe care l-a vazut jos intr-o cutie (dar eu nu l-am vazut, deci nici macar nu stiu daca exista !?): cica a venit soricelul la mine in sac. Da, da, bine ! :)) Soricelul este poreclit generic Chiti-chit, si ii punem cutia afara din refugiu (de’ parca ala micu’ era prost sa stea unde il puneam noi ?!), dar noi il punem afara din refugiu ca sa nu ne manance mancarea din refugiu. Basme ! Nu ne-a mancat nimic, dar am si bagat mancarea in fundul rucsacului, unde soarecele logic nu avea cum sa ajunga !

OLYMPUS DIGITAL CAMERALa plaja dimineata in fata refugiului Cindrel

OLYMPUS DIGITAL CAMERAEchipa Iuliana si Mihai care au supravietuit frigului nasprasnic de circa zero grade de peste noapte din refugiu, a fost cald rau, ma asteptam la ceva mai groaznic, dar asta nu a fost frig, nici nu mi-am folosit toate hainele

Pe la ora 9.00 a.m. reusim si noi se ne miscam de la refugiu spre Iezerul Mare. Traseul nu era marcat acum cativa ani (sau am eu iarasi amnezie ?!), dar acuma nu numai ca este remarcat, dar are si bulina de la maraton, asa ca poteca este mai mult decat clara, mare, larga, spatioasa si enervant de lunga cu rucsacul mare in spate.

OLYMPUS DIGITAL CAMERARauri rauri rauri de jneapan se petrec in calea noastra si depasim pas cu pas toate intinderile masive dedicate ca oda acestei vegetatii montane

Ajungem si la Iezerul Mare, unde amintirile ma napadesc de cand am fost cu Cezar pe aici si incep sa ma gandesc ca totusi ar fi bine daca nu am lua-o noi pe traseul banal, ci sa gasim tot un horn de iesire sub varful Cindrel. Mah, tot e bine ca am gasit un horn si nu un perete, ca vorba aia, hornuri erau mai putine, de pereti erau la alegere pentru fiecare !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAImi fac poza de “io la Iezerul Mare” al Cindrelului, adica cum fara poza, nu se poate, tre’ sa am poza

Si pe masura ce ma indreptam eu spre poteca banala, aia care avea si punctul de la maraton, deci era banal clar, se putea si alerga pe acolo, se iese pe hornul pe care iesisem cu Cezar in urma cu doi ani sus sub vf. Cindrel …. mah, tot stateam eu asa si ma gandeam ca ma rodea de o provocare, vad un alt horn, ba nu, vad alte doua hornuri. Dar deocamdata doar urcam !

OLYMPUS DIGITAL CAMERABai si incep sa ma indrept spre alea doua hornuri, si ma uit la ele si le studiez, bine le studiasem eu si mai de departe si vazusem ca ala din stanga avea continuitate pana sus in platou. Da, clar, ma duc ca hipnotizata la el, incep sa urc, praguri mari si abrupte de iarba, pare banal la inceput, dar eu am bocanci cu o talpa dubioasa de trekking asa usurel, deci nici o sansa sa am aderenta sau ceva de genul asta, doamne fereste !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUrc usurel pe horn si cand incep sa ma uit mai bine in jos imi dau seama ca nu as mai cobora de acolo decat rostogolindu-ma la vale, mai ales cu namila asta in spate, deci nici o sansa sa ne intoarcem. Il rog pe Mihai sa ma ajute cu rucsacul, caci la fiecare pas simteam cum ma balanganeam si ma dezechilibrez in toate directiile. La ce mi-a trebuit mie hornul secolului ?! Mihai ma ajuta, caci fara ajutorul lui eram coapta si acuma blocata pe hornul masii, dar incepand sa urc si in sus imi dau seama ca nici fara rucsac nu este prea usor. Hornul are unele pasaje verticale de iarba de 2-3 m inaltime, unde nu am nici o sansa decat sa ma tin de iarba si sa ma rog sa gasesc o priza de pamant pe undeva pe la picioare. Adresand cele mai intinse rugaciuni la firele de iarba ca sa nu se rupa naibii, reusesc cu greu sa ajung sus in platou unde Mihai deja isi lasase rucsacul lui si se pregatea sa coboare dupa rucsacul meu. Mie imi faceau picioarele ca grisinele, cu talpa mea idioata de la bocanci eram ca pisica pe tabla, si lui Mihai ii ardea sa coboare pe acolo dupa rucascul meu, tinandu-se de firele de iarba !?! Wtf ?! E drept ca a facut el scoala salvamont, dar parca totusi … si totusi coboara dupa rucsacul meu blocat pe undeva, mai bine zis parasit prin mijlocul hornului, si se mai intoarce si cu el intreg sus.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACatararea pe firele de iarba a fost insa asezonata si de singura fulguiala a zilei, fulguiala de jumatate de ora, dar cat sa se mai astearna putina zapezica pe horn cat cobora Mihai dupa rucsacul meu

OLYMPUS DIGITAL CAMERACam asta era panta reala a hornului pe care am urcat si pe care Mihai a coborat iarasi pana la mijloc si s-a mai intors cu rucsacul meu cu tot

Iesim in platoul Diavolului si incepem sa mergem spre vf. Cindrel, numai ca nu ne mai ducem pe varf, ca am pierdut destul de mult timp cu hornul secolului si vrem neaparat sa ajungem si la vot astazi.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAParcurgem platoul Diavolului in diagonala, cumva pe sub vf. Cindrel si avand in permanenta vedere spre Iezerul Mare al Cindrelului. Frumos lac, ce pot sa spun, pana la urma face toti banii de a te cocota pe hornul ala numai ca sa il vezi din alt unghi ! :))

OLYMPUS DIGITAL CAMERADepasind Iezerul Cindrelului incepem coborarea spre saua Cindrel, unde pe mine ma macina o foame crunta. Si culmea fix de data asta nu prea aveam mancare la mine, ci doar ceva de pregatit la primus, asa ca ma infig in mancarica lui Mihaita.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADin saua Cindrel decidem sa coboram spre refugiul Canaia, una la mana ca nu ma tine psihic sa mai urc iarasi toate mogaldetele si varfuletele pe acelasi drum de ieri, doi la mana ca e mai frumos mai variat si mai diferit, trei la mana ca poate este cineva la refugiu (mi se pare mie asa ca vad miscare) ! 🙂

OLYMPUS DIGITAL CAMERACum ne apropiem de refugiul Canaia vedem si un jeep care urca, mmmmmm, m-as duce cu jeep-ul inapoi acasa, asa ca ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se intample.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACoboram la refugiul Canaia si descoperim ca mai sunt vreo doua jeep-uri pe acolo si lume, foscaiala, gratar, soare, plaja, mmmm perfect, hai sa gasim un loc intr-o masina. Aflu ca de fapt este chiar cabanierul de la refugiu (care se va transforma in curand in cabana) si imediat facem rost de doua locuri de intoarcere in Sibiu intr-un jeep, a.i. vom ajunge la timp si la vot, nu ma mai doare spatele de la carat enormitatea aia de rucsac, putem sa stam mai mult la plaja in loc sa alergam dupa autobuzul de Paltinis de ora 17.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIuliana si Mihaita la refugiul Canaia, altitudine 1775 m

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPlimbarea va avea loc cu viitorul jeep, pe care il adulmec multumindu-i ca-mi va scuti spatele de durerile rucsacului pana la Paltinis

OLYMPUS DIGITAL CAMERASi plajaaaaaaaaaaaaaaa binemeritata, o ciocolata calda si niste chec si stafide de la Mihaita, ca eu nu mai aveam mancare, logic !

Plimbarea cu jeep-ul nu a fost atat de traumatizanta pe cat imi inchipuiam, credeam ca o sa ne zdruncine rau detot, dar la cat de incet a mers a fost ok, ba am facut si doua pauze la punctele de belvedere cele mai frumoase !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPauza de jeep in saua Rozdesti, de unde poti aduna cateva pungi de gunoaie dintre jnepeni

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPauza de jeep dupa saua Batrana, de la un anumit punct de belvedere spre muntii Fagarasi si Lotrului

Ajungem cu jeep-ul cat ai zice peste in Sibiu, mergem si votam, orice ar fi numai sa nu iasa Ponta (eram inca la turul I), si apoi mergem sa mancam un kebap care sa ne astampere foamea ce urla in noi. Ca eu, logic, nu mai aveam mancare la mine ! :))

OLYMPUS DIGITAL CAMERAKebapul incriminat ! La multi ani Mihaita !

Advertisements

About AuthenticTravels

My life motto is simple yet comprehensive: “We live only to discover beauty. All else is a form of waiting” (Khalil Gibran, poem ‘The Prophet‘) Background in architecture, historic monuments, and cultural tourism Professionally, during the past 20 years, I’ve focused on issues of cultural heritage and resilience tourism, based on my specialization in historic monuments. I graduated Architecture, then I completed two master programs and a doctorate in the field of both cultural tourism and restoration of historic towns. I became a member of various cultural and touristic organizations, among which the International Council on Monuments and Sites (ICOMOS). Then, at a certain moment, I decided to change the course of my carrier and became a travel writer, editor, and planner (each step at a time). Working in an office was definitely not for me. I needed to have freedom and to be able to explore the beauties of the world (as my motto says, right?). Not only I started to travel more and for longer periods, but I started the travel of my life, through life. Travel writer, editor, and photographer I am part of Arrivedo’s expert travel writers and write neighborhood guides for different hotels worldwide. As part of my professional writing, I’ve produced travel articles in English for Much Better Adventures, Modern Trekker, Adventure Animals, Matador Network, Arrivedo, Inside Himalayas, Activity Fan, and Sonderers. Thus, here it is a list of my published articles in English (by Iuliana Marchian). Also, I have written in Romanian for the Rulotism, Greciadeweekend, LiterNet, Capital Cultural, and National Geographic journals. Thus, here it is a list of my published articles in Romanian (by Iuliana Marchian). Besides, I am part of the Much Better Adventures team and produce regular content on adventure experiences through the Balkans. Eventually, I have joined Arrivedo’s Editors team and I assist other writers in completing their Neighborhood Guides for hotels. Moreover, when writing is not enough and people want to hear more about my experiences, I’ve accepted the challenge of speaking in public about my travels. It was difficult at the beginning, but I’ve gotten used to it now. When you speak about your passions, there’s no limit. I share my experiences of traveling through my talks at Incubator107 and inspire people to discover themselves through travel. My Travel Style – slow, authentic, flexible During my travels, I get in touch with locals through different communities or simply while I am on the road. For the moment, I travel by myself at a slow pace and seek for authentic places, where tourism hasn’t yet commodified the features of the place. This is a reason why I love what traveling brings into my life. I believe that the people I meet aren’t a coincidence. This way I see how every day of traveling adds a brick to my self-development. I consider traveling the best way of personal development, accompanied by the classic cliché ‘out of the comfort zone‘. Through my travels, I want to bring to light human individuality. I consider that everyone has his or her own travel style, authentic, and free of any boundaries.
This entry was posted in Cindrel. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s