Traversare din m-tii Leaota in m-tii Bucegi – 18-20 sept. 2014

Imi doream de foarte multi ani sa revin in muntii Leaota, mai bine spus acum zece ani fusesem prima, si ultima, si singura data in muntii Leaota si de atunci dorinta de a reveni ramsese, doar ca nah, nu se aliniasera astrele, ce sa-i  faci maica ?! Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, am tot amanat, bai dar atata am amanat, incat chiar ca vreo 10 ani nu am ajuns din nou pe aceste meleaguri. Atunci urcasem, din Fieni, pe la o manastire, trecusem pe la cabana Leaota (o mai fi functionala ?!) si apoi pe sub si pe langa varful Romanescu (atat mai tin minte) mersesem spre varful Leaota (cel mai inalt din masiv). Dormisem cu cortul sub varf pe undeva, bausem vin si mancaseram paste italienesti cu ochii benoclandu-ne vis-a-vis la spectacolul Bucegilor ! Si spectacolul fusese atat de fantastic, unic si special, incat mi-a ramas intiparita in minte aceasta imagine in care Bucegii rasar din Leaota. La intoarcere incercaseram sa negociem cu cei mai agresivi caini de stana intalniti de mine vreodata, dar fara rezultate, drept pentru care mutasem negocierea pe cioban (asta a fost o miscare mai inteligenta !).

In aceeasi unica si singura tura in muntii Leaota remarcasem de pe varful omonim culmea domoala care face traversarea spre muntii Bucegi prin saua Strunga. Am sa revin ! Da da ! Si nu mai revenisem, din lipsa de companioni, din lipsa de logistica si timp (ca aici nu ai ce face cu masina, esti fiul ploii), din lipsa provocarii gradului redus de dificultate (desi e lung rau traseul) etc. Vorba aia, sa nu faci ceva, se gasesc destule scuze, dar sa faci ceva, se gasesc putine motivatii. Dar nu nu nu, acum i-a venit sorocul si nu vroiam sa ma multumesc cu o tura alergata de o zi, vroiam sa dorm in creierii muntilor si sa simt aerul rece in nari (saracul meu nas cu rinita alergica), vroiam sa fac traversarea si nu mai exista cale de intoarcere.

Marius imi propune sa mergem in Retezat ! “Atat de departe ?!”, intreb eu rupta-n gura de oboseala dupa o vacanta intens lucrativa pentru redactarea finala a doctoratului ?!  “Du-te ma de aici, eu nu vin, nu-mi misc fundal pana acolo nici sa ma bati, atat timp cat mai stau 2 saptamani la Brasov si vreau sa profit sa mai fac ture in zona, hai in Leaota, nu vrei ?! Ca una, ca alta, ca stai sa vezi, ca stai sa meteo, sa prognoze, sa una sa alta, “da’ ma, hai ca vin !”, “Uraaaaaaaaaaaaaaa, Leaota, here I come !” 🙂

In ziua dinainte de plecare a trebuit sa ma duc fulger la Bucuresti la adunarea generala a Icomos-ului romanesc, asa ca am ajuns inapoi la Brasov seara tarziu, cam rupta. A doua zi de dimineata nu prea pot insa sa dorm cu gandul plecarii in Leaota (finally !), asa ca desi ne programaseram sa plecam mai tarziu, pe la 8.00 dimineata deja cautam taxi spre autogara. Eu obisnuita ca in Sibiu, taxiul sa vina in 2 minute, stai si cauta si stai si cauta, n-avem, primeam acelasi raspuns plin de imposibilitate ! Ei draci, iesim in strada, poate gasim acolo, apoi vad ca vine autobuzul care mergea la autogara in Bartolomeu, de unde plecau cursele pe directia Rucar-Bran. Dai si alearga cu namila in spate dupa autobuz ! Cred ca nu am mai facut asta din facultate, de cand alergam si cu schiurile pe umar, tot dupa autobuz ! Prindem autobuzul, prindem si cursa de Horezu, luam bilet pana la Dragoslavele si ma conectez pe programul de vacanta ! Urmeaza 3 zile de vacanta, la greutatea rucsacului nici nu vroiam sa ma gandesc, respingeam din start ideea asta pe principiul cand nu mai putem punem corturile si nani !

OLYMPUS DIGITAL CAMERADupa ce am ascultat o baba senila facand teoria voturilor prezindentiale (ce ma durea pe mine cu cine voteaza baba ?!), ajungem si in Dragoslavele, autobuzul lasandu-ne la biserica principala din sat, de unde se bifurca un drum ce urca apoi abrupt spre munte. In acea intersectie niste masini cu A se invarteau prin zona. Intram cumva in vorba si ne scoatem de un transport pana sub varful Vartoapele. Noi initial facusem planul sa mergem pe valea Caselor, apoi la iesirea din satul Dragoslavele sa urcam pe un picior de padure care ducea fix sub vf. Cioara. Dar daca am primit transport pana sub Piatra Dragoslavele, evident ca nu am refuzat, ne-am urcat sacii in masina si ne-am bucurat de fiecare metru pe verticala de altitudine pe care il pierdeam sub invartirea rotilor.

Ziua 1: satul Dragoslavele – urcat motorizat in saua Prislop (sub vf. Piatra Dragoslavelor) – drum forestier pe Plaiul Scorusului (incluse stanele afrente) – multe mureeeeeeeeeeee – izvor abundant de apa langa poteca (singura sursa de apa curgatoare din zona !!!) – culmea cu Lacul Verde si Lacul Domnitei (colmatate toate impreuna, deci teapa apa) – Stana de la Lacul Verde (stana veche cu izvor la vreo 10 minute in vale + stana noua din fonduri UE fara izvor in zona, se merge tot la izvorul de la stana veche) – culmea de iesire din muntele Albescu in zona vf. Cioara – coborare spre saua Raiosul (cu stana aferenta) – drum semipietruit spre culmea principala a muntilor Leaota – innoptare intr-o sa sub vf. Leaota

Suntem lasati de masina sub Piatra Dragoslavelor, in mijlocul drumului forestier. Teoretic am zis ca sa urc si pana pe varf, pe urma cand am vazut cat mai era pana sus si cat mai aveam si noi de mers, am corectat imediat traiectoria. Din saua Prislopului mergem pe plaiul Scorusului prin muntele Albescu, incercand sa ajungem in zona varfului Cioara prin culmea de la lacul Verde si lacul Domnitei.

Urcam incet detot pe plaiul Scorusului, rucascii sunt grei, dar cumva am energie, nush de unde, ca de dormit nu prea dormisem. Drumuri multe se intretaie prin zona, iar drumul pe care am venit noi din Dragoslavele pana in saua Prislopului fusese renovat cu fonduri europene si continua la fel de dichisit mai departe spre Cheile Ghimbavului. Urcam greu, dar cu ochii la prima stana intalnita in cale. Eu care sunt indragostita de stane, ma hranesc cu toata energia pe care impactul vizual al micutei casute mi-l da.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAStana veche din Plaiul Scorusului, in fundal zarindu-se varful Vartoapele (de sub care veneam noi)

Dar pe modelul finantarilor europene, acuma in muntii Leaota, langa stana veche (dezafectata) a fost construita stana noua, foarte cocheta si cu materiale traditionale (culmea, fara tabla !)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAStana noua din Plaiul Scorusului, arata foarte bine si oile se retrasesera deja din munte

Urmeaza apoi o urcare cam in gat pe niste urme de tractor, vedem o masina parcata chipurile in dreapta (semn ca numai pana aici se putea ajunge), apoi da-i la deal frate. Stoooooooooooop ! Mure, mure, mure, foarte multe mure !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPranz felul intai: MURE, felul 2: TOT MURE, felul 3: TUFA VECINA DE MURE ! Concluzia: multa vitamica C, drept pentru care tasnesc ca sageata albastra la deal, lasand un nor de praf in urma mea si pe Marius muuuuult in urma saracul !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUrc destul de abrupt pe un drum de caruta, care se indreapta asa suav detot spre vf. Cioara, dar inca este departe. Cand ajung la un fel de padurice, las namila din spate si pozez zarile pe care nu le vom mai vedea dupa aceea.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere din muntele Albescu spre Dragoslavele si Piatra Dragoslavelor

Apoi reintram in padure si vom merge, de’ or sa ne iasa ochii din cap ! Urcam ce urcam si in punctul cel mai inalt intalnesc niste ciupercari, care il cauta pe unul de-al lor, fluierandu-l. La fluierat raspunde de fapt Marius, asa ca nimeni nu se va mai intelege cu nimeni pana la urma. Vine si Marius din urma si incepem sa coboram (speram eu) spre Lacul Verde si Lacul Domnitei. Eu chiar credeam ca vom gasi lacuri acolo ! Ciupercarii ne spusesera ca este departe, dar cei de la armata ne spusesera ca imediat ajungem, asa ca am facut si noi media. Varianta ciupercarilor a fost insa mult mai aproape de realitate pentru noi cu dulapul in spate ! Am facut deci mult pana la culmea ce urca in muntele Cioara, am urcat si am coborat, ca nu e tocmai curba de nivel, si imi amintesc ca in padure era destul de frig daca stateai pe loc.

Ajungem si la asa-zisul Lacul Verde ? “Mah, e lac sau nu vad eu bine ?!” Fusese un lac, dar acuma era colmatat, cu iarba, oare de ce ii zicea atunci Lacul Verde ? Concluzia este ca tocmai lasasem in spate un super izvor, gandindu-ne ca luam apa din lac, ca o fi un izvor in zona, si uite ca lacul era secat. Hmmmmmm !

OLYMPUS DIGITAL CAMERALacul Verde (adica foarte verde) si muntele Secarile din fundal (pe acolo mergea traseul din ziua urmatoare spre muntii Bucegi)

Vedem insa ca trebuie sa fie o stana in zona, asa ca ne mai creste rata de speranta la apa. Stana este tot una d-aia noua, refacuta din fonduri europene, arata mai degraba a canton/cabana, cu doua etaje, prich-uri cat cuprinde, dormitor, sufragerie …. bai, in stane d-asta as dormi si eu, ca-s curate, nu ca janghinele alea vechi si parasite !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAStana de la Lacul Verde, cu varful Leaota in fundal (sub varf vom innopta pe seara aceleiasi zile)

La stana de la Lacul Verde facem popas de pranz, eu ma apuc de usurat rucsacul de o conserva, timp in care Marius este insarcinat sa caute apa … pe care o gaseste, mai departisor asa, dupa stana veche, dar cert este ca o gaseste, ceea ce este foarte bine, altfel trebuia sa ne intorcem la izvorul pe langa care trecuseram in poteca.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAPlecam de la stana noua si in cateva sute de metrii poteca marcata ne duce prin gradina de la stana veche, darapanata rau si cu niste toale jegoase pe afara. Marius ma anunta ca sunt chiar si saltele la stana asta, dar aratau asa de jegoase, incat nu as fi stat nici macar in preajma lor, da’ mai sa fi dormit pe ele !

OLYMPUS DIGITAL CAMERATrecem si de stana veche de la Lacul Verde si nu o luam pe poteca de culme, ci pe o curba de nivel prin padure, pe unde gasise Marius izvorul.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMai coboara Marius vreo 5 minute in vale, ca sa mai ia apa sa avem de rezerva si eu stau si astept. Cu doua kile jumate de apa in carca, rucsacul se transforma din dulap in sifonier, drept pentru care nu imi doresc decat sa ajungem naibii odata in muntele Cioara, de unde oficial puteam sa afirm ca ne-am atins targetul pe ziua respectiva. Un pas mic pentru omenire (si pentru harta), dar un pas mare pentru noi !

Cert este ca daca pana aici mi se paruse ca facuseram mult, de acum inainte, si cu mancarea la bord, mi se pare ca ajungem val-vartej in muntele Cioara. mai trecem pe langa inca doua balti, denumite pe harta Lacul Domnitei, si pe urma urcam abrupt spre culmea ce coboara din varful Cioara spre saua spre muntele Raiosul.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUrcarea spre muntele Cioara (in fundal se vede golul alpin din zona lacurilor partial colmatate: Lacul Verde si Lacul Domnitei)

Ajungem pe un varf intermediar sub vf. Cioara care este mai incolo pe culme. Initial ziceam ca las rucsacul si ma duc pana pe varf, dar cand am vazut ca este departe, am renuntat imediat la idee. Las’ ca-i fac o poza si e suficient pentru posteritate !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVarful Cioara vazut din punctul in care ne scoate culmea din muntele Albescu

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere spre muntele Secarile (foarte firav in fundal, se vad deja si muntii Bucegi)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere spre varful Leaota (sub care ne propunem sa dormim pe undeva prin zona)

Incepem coborarea spre varful si saua Raiosul, coborand destul de abrupt, apoi ajungem pe un fel de curba de nivel. Dulapurile se simt in spate, dar avand deplasarea cu viteza melcului, merge. Ajungem pe malul unui alt laculet colmatat, acum o balta veritabila, apoi ajungem la stana din Raiosul, care se profileaza foarte frumos pe fundalul varfului Leaota.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAStana din Raiosul, cu varful Leaota in fundal

OLYMPUS DIGITAL CAMERAContinuam pe curba de nivel cat mai orizontala cu putinta, astfel incat sa urcam la minim cu rucsacii aia in spate, si cand incepe urcarea o punem de o sezatoare si sedinta de pozat floricele, ca nu se mai poate.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADrumul ce ne duce catre culmea Leaota, lasand in spate silueta varfului Cioara

OLYMPUS DIGITAL CAMERADrumul spre culmea Leaota este pavat numai cu bolovanoi, deci nu cu intentii bune !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUrcusul spre culmea Leaota, noi am taiat-o pe curba de nivel pe versantul stang, desi imi venea sa urc sa vad apusul de pe varf, dar am preferat sa merg sa gasesc un loc de cort. Locul de cort l-am stabilit in saua de sub varful Leaota, acolo unde culmea care vine din Cioara-Raiosul intersecteaza culmea Leaota. Mi se parea mie ca jos susura si un paraias ceva, dar Marius nu a mai vrut sa se duca sa vada care e treaba cu apa, caci gasise el un paraias in drum si mai umpluse sticlele o data.

La locul de cort se face frig insa destul de repede, cum apune soarele incepe sa bata vantul, de’mi inghetau toti creierii, asa ca am mancat repede si m-am bagat in sacul de puf sa ma incalzesc. A fost insa destul de frig peste noapte, am pus cam toate hainele pe mine sau in sac ca sa ma mai protejeze pe la cusaturi. Nasul meu cu rinita alergica a resimtit imediat temperaturile sub 10 grade si am incercat sa respir numai in sac (nu prea mi-a iesit, tot aveam impresia ca ma sufoc, dar macar respiram pe nas). Marius a tinut o conferinta in statia radio despre apusul soarelui, desi cei pe care ii prinsese pe frecventa nu prea pareau in domeniu, tot ne urau sa bem un vin fiert. Astia credeau ca suntem la cabana la betie ?

OLYMPUS DIGITAL CAMERASau poate se refereau la betia apusului care se ascundea pe dupa muntii din departare

Ziua 2: saua de sub vf. Leaota – tur/retur pana pe vf. Leaota – saua impadurita din muntele Secarile (izvor de apa in vale la 10 minute) – vf. Secarea Mare – vf. Sintilia Mare – saua din Pietrele Albe – vf. Piscul Lacului – vf. Duda Mare (nu, nu, asta sigur nu este mare) – vf. Bucsa (panorama superbeeeeeeeeeeeeee) – saua Strungulita – refugiul din saua Strunga (m-tii Bucegi)

A doua zi de dimineata nu imi venea sa ies din sac ! Spre marea mea fericire, fiind amplasati cu corturile intr-o sa, soarele a venit imediat si in zona si a crescut temperatura, ca altfel era frigut rau. Peisajul era de vis si exact cum visasem, parca nu imi venea sa cred ca in sfarsit ajusesem sa dorm din nou cu cortul pe munte.

OLYMPUS DIGITAL CAMERALocul meu de cort cu Piatra Craiului si muntii Iezer-Papusa in fundal

Dupa micul dejun ne ducem pana pe varful Leaota, initial crezand ca ajungem imediat, dupa cateva serpentine si urcari, dandu-ne de fapt seama ca varful este mai in spate si ca facem ceva pana acolo. Initial am urcat pe curba de nivel, apoi am prins o linie de atv-uri mai veche care ducea pe o culme fix undeva sub varful Leaota. Ajunsi in culmea Leaota am gasit si o sticla cu apa de 2 litrii pe sub varf, asa ca ne-am refacut serios proviziile de apa.

Varful Leaota ofera privelisti de-a dreptul spectaculoase spre toate masivele montane care inconjoara acest mic coltisor de rai:

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere de pe varful Leaota spre vf. Romanescu

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere de pe varful Leaota spre valea Bratei din muntii Bucegi

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere de pe varful Leaota spre muntii Bucegi (se vede tot platoul Bucegilor)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere de pe varful Leaota spre muntii Bucegi, mai precis trecerea dinspre vf. Bucsa spre saua Strungulita

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere de pe varful Leaota spre muntii Piatra Craiului (in fundal dreapta) si Iezer-Papusa (in fundal stanga)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPoza de varf, cocotata pe varf, ca sa fiu sigura ca-s pe varful varfului Leaota (alt. 2133 m)

Urmeaza coborarea de pe varful Leaota, eu cobor fix pe culmea omonima, Marius o ia inapoi pe drumul de atv pe care am venit si iese in curba de nivel, intalnindu-se cu doi ciobani. Cand ne-am intalnit in saua de sub culmea Leaota unde puseseram corturile, vorbea de zor cu ciobanii. Eu credeam ca o sa intrebe si el de izvoare si surse de apa in zona, dar el cand colo vorbea de una si de alta, ca baietii … Si eu care credeam ca l-am stresat destul cu apa ! :))

Strangem corturile si dam sa plecam … numa’ ca pe mine ma apuca un lesin si o stare de sfarseala, de’ parca ma batusera turcii. Am mancat putin, dar tot lesinata eram, am luat si niste paracetamol, aveam impresia ca fac febra probabil de la efortul sustinut de a cara din ziua precedenta (activitate cu care corpul meu nu mai era obisnuit). Aspirina nu aveam nici eu, nici Marius binenteles, asa ca m-am rugat sa isi faca efectul paracetamolul. Era insa deja amiaza si trebuia sa ne miscam cumva, incet incet. Cred ca am mai supt si niste dextroza pentru energie, dar nici un efect, parca eram batuta. Fara chef imi pun rucsacul in spinare, vorba lui Marius, putem cobora oricand in cea mai apropiata localitate, nu trebuie sa mergem pana in Bucegi, ala fusese din start doar punctul final in caz ca toate merg bine. Nu era nici marea expeditie, dar nici putin de mers nu era cu dulapurile in spate. Plec intr-un final intr-un sictir total la deal, eu crezand ca dupa prima galma dupa corturi vom cobora pana in saua cu apa din muntele Secarile, realitatea din teren fiind insa presarata cu inca nu stiu cate galmulite de urcat si de coborat pana la saua aia.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACam asa arata ce avem de mers mai departe pe culme, coborarea urmand abia dupa ce culmea din fata face la stanga spre saua aceea impadurita din cealalta stanga

Continuam pe culme cu usoare urcusuri si coborasuri, noroc ca mai fac poze si ma distrez

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn urma lasam varful Leaota si culmea omonima

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere spre valea Ghimbavului (cea mai proeminenta vale din zona), avand in fundal muntii Iezer-Papusa

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAIn sfarsit incepem sa coboram si ne indreptam spre saua impadurita din muntele Secarile, urmand ca aici sa facem o pauza ca sa se duca Marius sa caute apa (alta sursa de apa nu stiam unde urma sa mai avem in zona).

OLYMPUS DIGITAL CAMERASe vede in imaginea de mai sus coborarea spre saua impadurita, urmata apoi de urcarea spre vf. Secarile (cu un vizibil drum ce lega stanile intre ele). Cert este ca pana se duce Marius jos in vale (destul de mult) dupa apa si pana se intoarce, eu mananc o ciocolata de casa si imi revin din moleseala care pusese stapanire pe mine de la coborarea de pe varful Leaota. Pe de alta parte a contat si faptul ca psihic mi-am spus ca trebuie sa merg, oricat de lesinata ma simt, ca de aici cumva trebuie sa ma deplasez, nu pot ramane acolo, si atunci creierul meu s-a gandit ca orice ar fi tot trebuie sa mearga, nicidecum sa stea pe loc si sa se planga, asa ca am comutat pe mers si de atunci pana la sfarsitul zilei am mers de am rupt pana in Bucegi la refugiul din saua Strunga.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUrmeaza urcarea lenta, dar enervanta spre varful Secarea Mare, varf care marcheaza marele S al muntilor Leaota inspre veciini sai – Bucegii. Daca ma simteam in continuare rau si consideram ca nu merita sa ma chinui, aveam varianta ca de aici sa coboram inspre Fundata, aspect care mi-a dat un sentiment de usurare. Era optiunea mea sa merg sau nu mai departe si asta depindea de cum am simteam. Am urcat insa incet, am luat-o pe o curba de nivel unde am injurat somoldoacele de iarba (destul de mari de altfel), am admirat zarile, am admirat si muntii Bucegi unde imi doream foarte mult sa ajung, si cand am ajuns in punctul cel mai inalt din zona – vf. Sintilia Mare, a inceput coborarea spre saua din Piatra Alba.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACoborarea din vf. Sintilia Mare spre saua din Pietrele Albe (in fundal vazandu-se muntii Bucegi, care parca te hipnotizau)

Pana pe varful Sintilia reusisem sa imi intru intr-un oarecare ritm, deja disparuse starea de rau, urcam constat si avansasem bine, Marius era mult in spate, iar mie imi venea sa nu ma mai opresc. M-as fi oprit sa il astept pe Marius, pe de alta parte eram atat de fericita ca nu mai mi-era rau, incat nu puteam efectiv sa ma opresc din mers si tot mergeam. Am tot zis “acolo ma opresc” si de fiecare data treceam de locul pe care mi-l propuneam pentru opriere si il mutam mai departe.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere spre valea Neagra, afluent al vaii mai mari a Brateiului

Incep sa urc in forta pe varful Piscul Lacului, tocmai cand un jeep cu biciclisti apare in saua cu drum forestier care vine din Fundata. Pana se dau aia jos din jeep, eu eram deja sus pe varf, aveam o energie de’ numa’, cred ca-si facusera efectul toate anti-doturile anit-lesin, si mai ales faptul ca fusese optiunea mea sa continui si nu-mi impusesem masochist sa fac traseul numai de-a dracului.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere de pe varful Piscul Lacului inspre muntele Secarile (proaspat traversat de noi) si in fundal varful Leaota (de unde veneam noi azi)

Incep sa cobor de pe varful Piscul Lacului si ochesc o mica dolina numai buna de asezat picnicul de pranz mai intarziat, ferita de vant si cu panorame superbe. Am mai scapat de o conserva din rucsac si am mancat pe saturate, desi nu imi era foarte foame, dar nici nu vroiam sa iau din energia proaspat dobandita. Il astept si pe Marius sa vina si mai mancam cat se poate de prin rucsaci, dupa care ne indreptam cu incredere si cu avant spre ultimul nostru adormit al acestei culmi – varful Duda Mare.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVarful Duda Mare, asa cum ii spune si numele, este cel mai mare varf din zona si este mare mai ales prin faptul ca urmeaza dupa o coborare destul de lunga, bine si coborarea asta fiind presarata de mici urcari si coborasuri, dar modeste in comparatie cu cea a fost si cu ce urma. Pe harta era o zvarlitura de bat, in realitate erau niste galme de urcat si de coborat, dar deja ne obisnuiseram cu ideea.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPiatra Craiului ne strajuiesc permanent pe partea stanga, alaturi de culoarul Rucar-Bran plin de sate cu case risipite pe dealurile de la poalele muntilor prin care umblam noi

Ajungem in sfarsit la urcusul final spre vf. Duda Mare. E mare rau, nu contest, dar acum eram in forma, stiam ca dupa aceea urmeaza o coborare, inca putin si suntem in Bucegi, asa ca nimic nu ma mai speria. Cu pasi mici si cu entuziasmul unei traversari pe care mi-o doream de 10 ani de zile, incep sa urc monstrul adormit. Drumul care ducea pe varf se termina cam brusc, o iau printre galme si musuroaie de iarba pentru a ajunge intr-o sa laterala in dreapta varfului (in sensul nostru de mers) si ajung dupa ceva balaureala prin ienupar fix in poteca marcata, care taia de fapt pe curba de nivel pe sub varf.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAO ultima privire aruncata spre vf. Piscul Lacului, Sintilia si Secarea Mare, in fundalul indepartat fiind vf. Leaota care strajuieste marele S al acestei creste principale

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere din aceeasi sa de sub vf. Duda Mare inspre muntii Bucegi (se poate vedea culmea care uneste in final muntii Leaota de vecinii sai Bucegii, prin saua Strungulita)

Incep coborarea pe poteca vizibil marcata si care taie marea de ienupar. Sunt atat de incantata ca sunt la o zvarlitura de bat de Bucegi, incat imi vine sa alerg ! Avand atata energie, cobor intr-o sa intermediara deasupra vaii Duda Mare, las rucsacul si cobor in punctul cel mai apropiat in vale sa alimentez cu apa. Pana ma intorc eu inapoi apare si Marius si plecam mai departe, fermecati de apropiata realizare a traversarii Leaota-Bucegi.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACulmea care coboara din Duda Mare si pe care noi o continuam spre saua Strungulita

Mergem pe culme, jurand, dar jurand ca nu vom urca pe vf. Bucsa, avand in vedere ca drumul coteste vizibil pe curba de nivel pe dreapta inspre vale. Jos in vale se vede mare activitate la o stana, cu oi, cu vaci, magari, dar nu latra nici un caine. Sunt fericita ca am luat apa, inserarea este aproape, dar si noi aproape ca ne-am realizat visul, asa ca nimic nu mai conteaza. Imi traiesc bucuria si de la atata bucurie am o tona de energie. E fain mah, rau detot, sa te bucuri atat de mult de un lucru, si este atat de simplu ! Ca urmare, cand ajung sub varful Bucsa, ma decid sa il urc ca sa am spectacolul Bucegilor, cu al sau abrupt al Gutanului si Grohotisului. Si cat a meritat acest spectacol !

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Vedere de pe varful Bucsa inspre abruptul Gutanului si Grohotisului

Coboram de pe varful Bucsa in saua ominima, apoi pe curba de nivel pe dreapta o tinem tot pe drumul care urca in serpentine usoare spre saua Strungulita. Urcarea este destul de abrupta, avem multa apa in spate, rucsacul este deci greu, dar mult a fost, putin a ramas. Ajungem in saua Strungulita la apusul soarelui, care se revarsa admirabil spre abruptul Bucegilor.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADin saua Strungulita eu credeam ca ajungem imediat in saua Strunga unde este refugiul, numai ca situatia din teren este putin diferita. Indicatoarele ne spun ca ar mai fi ceva de mers, sperand sa ajungem inca pe lumina la refugiu.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMergand pe plaiuri bucegene spre saua Strunga

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere din zona Strungilor spre Padina si platoul Bucegilor

OLYMPUS DIGITAL CAMERASaua Strunga si punctul alb al refugiului omonim

OLYMPUS DIGITAL CAMERAApusul prins in Strungulita peste muntii Leaota, pe care tocmai i-am traversat.

Desi este vineri seara si speram ca vom prinde refugiul gol, intalnim acolo doi israelieni care au venit in Romania sa ne urce muntii. Le mai dau din mirodeniile mele sa isi puna la orezul gol, sperand ca mai scap si eu din greutate, dar ei sunt prea modesti. Loc nu prea mai este in refugiu de dormit pe lavite, caci israelienii au ocupat singura lavita mai lata. Ca urmare, eu ma duc si imi pun cortul afara langa refugiu. Dupa ce pun cortul insa ma razgandesc si imi amenajez un culcus pe veranda refugiului. Ca sa zic asa imi amenajez primul meu bivuac, eu nu am mai dormit cu ochii la cerul liber niciodata. Nush cum de am ratat experienta asta pana acuma ! Pun si niste bete proptite in diagonala pe culoarul refugiului, a.i. daca chiar vine ursu, sa faca zgomot si sa am timp sa il sperii nitel. Am facut foarte bine ca am dormit afara, ca am crezut ca se darama refugiul de la sforaitul lui Marius. Mai tarziu au venit inca doi drumeti pe biciclete, amenajandu-si locul de dormit in continuarea mea pe veranda. Eu am adormit foarte tarziu, ma tot uitam la stele si nu imi venea sa cred cat de frumos era totul, iar dimineata avantajul a fost ca am vazut rasaritul din sac, ma rog adica abia am deschis un ochi, am facut repede o poza, apoi m-am culcat la loc.

Ziua 3 – refugiul din saua Strunga – coborare pe sub abruptul Grohotisului si Gutanului – Poiana Gutanului (cu casa de vanatoare Bangaleasa) – coborarea spre valea Bangaleasa – Moeciu de Sus – ia-ma nene x 3 – Moeciu de Jos – autobuz – Brasov

Dimineata israelienii pleaca foarte devreme si fac atata galagie ca e imposibil sa mai doarma cineva prin zona. Noi am facut liniste seara cand ei s-au bagat la somn, dar respectul reciproc pare-se ca nu functioneaza din pacate in relatiile inter-culturale. Mancam, mai vorbim cu vecinii de veranda, aflu ca ei vor sa mearga pe valea Brateiu cu bicicletele, apoi ne inhamam si noi la drum spre civilizatie. Vremea urma sa se strice de duminica, asa ca nu mai avea rost sa stam, desi mancare mai aveam. Ah, si pisa mea era singura in casa la Brasov si stateam cu grija ca i s-a terminat mancarea.

OLYMPUS DIGITAL CAMERALa refugiul din saua Strunga inainte de plecare spre Moeciu de Sus

Coborarea din saua Strunga spre Moeciu de Sus nu o mai facusem niciodata, asa ca am optat pentru acest traseu pe care il visam demult. Traseul este marginit la partea superioara de abrupturile Grohotisului si Gutanului, astfel incat pana se intra in padure totul este la superlativ.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn urma noastra incepe sa se vada si creasta care ne-a adus din muntii Leaota in muntii Bucegi

OLYMPUS DIGITAL CAMERACreasta Leaotei marcata de varful Duda Mare pe ultima bucata a parcursului sau spre Bucegi

Coboram pe sub abrupturile stancoase ale Bucegilor, fiind dominati pe o parte de pereti de stanca cu hornuri imbietoare la explorat, pe de alta parte de stanele care impanzesc deja aceasta fasie aflata la limita intre padure si stanca

OLYMPUS DIGITAL CAMERAStana de sub abruptul Grohotisului (in fundal muntii Iezer-Papusa)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAO micuta stana destul de parasita tot sub abrupturile Bucegilor, de data asta locuita de cai

OLYMPUS DIGITAL CAMERAContinuam coborarea spre poiana Gutanului, unde ne orientam incet spre stanga spre culmea ce trece pe la casa de vanatoare Bangaleasa

OLYMPUS DIGITAL CAMERACulmea lasa in spate peterii stancosi si se indreapta spre coborarea abrupta spre valea Bangaleasa

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn poza de jos si cea de sus se poate vedea culmea dominata de casa de vanatoare Bangaleasa

OLYMPUS DIGITAL CAMERACasa de vanatoare pare din pacate parasita, pana aici nu au ajuns finantarile europene pentru stane si case si cantoane noi

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUltima privire aruncata spre poiana si abruptul Gutanului, in apropiere de casa Bangaleasa

Coborarea spre valea Bangaleasa nu este abrupta, este foarte abrupta, dau jos toalele groase de pe mine si trec la tinuta de vara, caci nu numai ca a iesit si soarele, dar odata cu pierderea in altitudine, creste si temperatura. Ajungem insa destul de repede jos in drumul forestier, apoi o luam la pas spre Moeciu de Sus.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADrumul forestier de pe valea Bangaleasa

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn Moeciu de Sus mergem ce mergem pana intram in sat. Intreb pe un nene de autobuze si imi zice ca sunt din centrul satului la 4 km, si ca nimeni nu ne ia de aici la ia-ma nene. In secunda urmatoare Marius face semn la o masina, care opreste si ne ia ! Jos pesimismul ! Masina ne lasa pe undeva prin centrul Moeciului de Sus, unde mergem putin pana gasim un restaurant, unde ne plantam la masa de pranz binemeritata: ciorba de rata si papanasi ! 🙂 Apoi mai mergem o portiune mica pe jos, cu o burta hiper plina si un sictir total, facand la ia-ma nene pana in culoarul Rucar-Bran. Nu a mai avut noroc sa ne ia cineva, asa ca m-am invitat in masina unuia care tocmai iesea din curte. Am ajuns in drumul national si am laut autobuzul de Brasov din statie.

Si in final niste floricele care mi s-au parut foarte frumoase pe culmile Leaotei (si binenteles ca nu stiu cum se numesc)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA

Advertisements

About AuthenticTravels

My life motto is simple yet comprehensive: “We live only to discover beauty. All else is a form of waiting” (Khalil Gibran, poem ‘The Prophet‘) Background in architecture, historic monuments, and cultural tourism Professionally, during the past 20 years, I’ve focused on issues of cultural heritage and resilience tourism, based on my specialization in historic monuments. I graduated Architecture, then I completed two master programs and a doctorate in the field of both cultural tourism and restoration of historic towns. I became a member of various cultural and touristic organizations, among which the International Council on Monuments and Sites (ICOMOS). Then, at a certain moment, I decided to change the course of my carrier and became a travel writer, editor, and planner (each step at a time). Working in an office was definitely not for me. I needed to have freedom and to be able to explore the beauties of the world (as my motto says, right?). Not only I started to travel more and for longer periods, but I started the travel of my life, through life. Travel writer, editor, and photographer I am part of Arrivedo’s expert travel writers and write neighborhood guides for different hotels worldwide. As part of my professional writing, I’ve produced travel articles in English for Much Better Adventures, Modern Trekker, Adventure Animals, Matador Network, Arrivedo, Inside Himalayas, Activity Fan, and Sonderers. Thus, here it is a list of my published articles in English (by Iuliana Marchian). Also, I have written in Romanian for the Rulotism, Greciadeweekend, LiterNet, Capital Cultural, and National Geographic journals. Thus, here it is a list of my published articles in Romanian (by Iuliana Marchian). Besides, I am part of the Much Better Adventures team and produce regular content on adventure experiences through the Balkans. Eventually, I have joined Arrivedo’s Editors team and I assist other writers in completing their Neighborhood Guides for hotels. Moreover, when writing is not enough and people want to hear more about my experiences, I’ve accepted the challenge of speaking in public about my travels. It was difficult at the beginning, but I’ve gotten used to it now. When you speak about your passions, there’s no limit. I share my experiences of traveling through my talks at Incubator107 and inspire people to discover themselves through travel. My Travel Style – slow, authentic, flexible During my travels, I get in touch with locals through different communities or simply while I am on the road. For the moment, I travel by myself at a slow pace and seek for authentic places, where tourism hasn’t yet commodified the features of the place. This is a reason why I love what traveling brings into my life. I believe that the people I meet aren’t a coincidence. This way I see how every day of traveling adds a brick to my self-development. I consider traveling the best way of personal development, accompanied by the classic cliché ‘out of the comfort zone‘. Through my travels, I want to bring to light human individuality. I consider that everyone has his or her own travel style, authentic, and free of any boundaries.
This entry was posted in Leaota. Bookmark the permalink.

One Response to Traversare din m-tii Leaota in m-tii Bucegi – 18-20 sept. 2014

  1. Marius says:

    Felicitari pentru “botezul” dormitului in aer liber… e super! Cum “ai spart gheata”, cred ca vor mai urma si altele 😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s