Plimbare prin Postavaru – 23 aug. 2014

Nu mai fusesem in Poiana Brasov decat fugitiv de cand eram mica si mergeam cu parintii la scolile de fizica ale tatalui meu (alea de pe vremea lui Ceasca’). O zi-doua la schi in Poiana Brasov nu se pune, asa ca am zis ca daca tot stau la Brasov in vara asta, atunci am de gand sa simt, sa aprofundez si sa redescopar intr-un nou mod toate aceste locuri. De fapt in Poiana Brasov nu cred ca facusem un traseu concret de vara, ci doar traversari din Tampa spre Poiana si invers, cu diversi prieteni. Habar nu aveam ce traseu sa fac, pe unde sa urc, unde ajung, vedeam doar o incarligatura de nu stiu cate marcaje pe harta. Noh, urc pe partie si gata, poate asa inteleg si eu mai bine cum sta treaba cu partiile din Poiana Brasov, ca din viteza schiurilor nu prea am timp sa imi dau seama.

Plec din Brasov tarziu, ca nah, somnul de frumusete si de voie de care nu pot sa ma lipsesc, iar primul impact il am cand urc drumul spre Poiana Brasov cu masina: “Pfuai, cat de frumoasa este padurea  … si chiar si soseaua !” … asta in conditiile in care mie nu prea imi plac padurile, dar, cand esti obosita de atata lucru, iti place orice te tine departe de calculator. Ajung in Poiana si incep sa caut loc de parcare, canci, toate-s cu plata, bine ok, ma conformez si iau 4 h, ca oricum este deja jumatea zilei.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVad lacul din centrul statiunii pe care mi-l aminteam foarte mare si foare frumos de cand eram mica. Acuma insa mi se pare foarte mic si uratel …. Deh, reperele se mai schimba, dar totusi este dragut ca imi amintesc cum era atunci si ma bucur sa retraiesc clipele copilariei.

Ajung pe undeva prin dreptul partiei Bradu, la biserica si vad niste marcaje. Perfect, p-astea urc, duc sus in Postavaru in varf, acolo vreau si eu, si asa nu mai fusesem in varf de peste 5 ani de zile, merita si varfuletul asta o vizita la atatia ani.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPornesc prin padure, apoi ies paralel cu partia Bradu, apoi iar prin padure, marcajul ma aduce in dreptul partiei care duce la telegondola. Initial vroiam sa invat numele partiilor mergand la picior pe ele, dar dupa primele doua partii nu mi-a mai iesit, asa ca am lasat-o balta. La arhitecti primeaza imaginea, impactul vizual este maxim, numele ….. poa’ sa-si schimbe buletinul.

OLYMPUS DIGITAL CAMERATraversez partia care trece pe sub telegondola, cred ca este continuarea Sulinari-ului, apoi reintru in padure. Ma doare si o glezna de la alergarea pe Tampa din zilele precedente, asa ca merg catinel, ca n-am chef sa chem salvamontul pa partie, si vara pe deasupra.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAjung la un loc de belvedere cu placute indicatoare denumit Prapastia Lupului. Habar n-aveam ca exista asa ceva, dar d-asta am venit, sa mai invat locurile.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAici ma intalnesc si cu un nenea care urca cu un fel de desaga in spate, ne salutam si el o ia inainte, iar eu merg in urma lui. Cumva sunt fericita ca nu mai trebuie sa trag chiuituri de urs, mai ales ca nenea pare ca nu este asa stresat ca mine de urs. De fapt nici eu nu sunt, dar fac mai mult taraboiul asta ca sa nu-mi reprosez mai tarziu ca m-am intalnit cu ursul in tacere.

La Izvorul Ursului il ajung din urma pe nenea si sunt uimita de izvor: foarte frumos amenajat si dragut asa, imi place, ma opresc, iau apa si galgai pe gat sa ma hidratez.

OLYMPUS DIGITAL CAMERANu stiam ca se numeste Izvorul Ursului, tot nenea mi-a zis. Ma intreba unde merg: …. “Aaaaa, pai nu stiu, cred ca urc pana sus, daca e vreme buna, daca nu, nu !“. Vreau sa ma bucur de privilegiul de a fi eu cu mine si sa nu mai imi fac planuri ca trebuie, ca target-ul, ca tinta, ca planul … da-le dracului, traiesc clipa si vad unde ma duce, ce atatea socoteli !

Dupa izvor ies in alta partie, cred ca era totusi Drumul Rosu, traversez si intru din nou in padure, paralel cu partia Lupului (p-asta o recunosc care are statie noua de telescaun). Nenea a continuat drumul sau pe partie si s-a mai intalnit cu alti oameni, eu ma incapatanez sa vad pe unde duce marcajul.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUrc prin padure, ma imbarlig prin padure, ies in alt drum, doua tanti mananca zmeura (si ursul unde o fi ma intreb eu ?!), revin in partie (care partie, nu mai le tin numarul !?), apoi traversez partia si simt ca sunt undeva mult in dreapta, deci sigur sunt in partia Lupului.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMerg prin padure cumva paralel cu partia, asa merge marcajul, intalnesc tone de marcaje, dar eu vreau sus, mai ales ca s-a facut senin si frumos.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMiros alitudinea (mare altitudine !) si simt ca in curand ajung la cabana Postavaru. Nu mai stiam ce mai era pe la aceasta cabana, dar speram sa fie agitatie si ciorba. Mama si cat visam la o ciorba ! Numai ca asta se intampla probabil la cabana numai iarna, asta era si in amintirile mele, numai ca acuma este foarte vara.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAjung pe platforma de la cabana Postavaru, ma bucur ca este frumos renovata, dar este pustie …. mmmm, ok, reconfigurez, eu imi doream sa stau la plaja pe terasa (ca iarna), dar se pare ca este in lucru o parte a cabanei, nu prea te inspira la plaja.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMa hotarasc repede sa urc mai departe si sa ajung pe varful Postavaru, daca tot s-a dus plaja de la cabana. Sunt uluita de lacul de acumulare care se vede jos la baza Ruiei (partia asta o stiu). Eu nu fusesem pe aici decat iarna si habar nu aveam ca jos este un lac ?!

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMa chiombesc la niste floricele, ma bucur ca nu ma zoreste nimeni si imi exersez talentele de macro la floricele colorate pe fundalul lacului.

OLYMPUS DIGITAL CAMERATrec de statia de telegondola si urc mai departe paralel cu partia Kantzel spre statia de telecabina. Se pare ca tot skiul m-a invatat partiile in Poiana Brasov si nu urcarea mea pe aici, asa cum intentionasem.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPartai Kantzel si statia de telecabina de sub varful Postavaru

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPana la urma ajung in drumul de langa statiile de tot felul de cabine, telecabine, telegondole, tele-uri ….. Tocmai acuma se strang nori grei cenusii ! Ei drace, nu m-o trasni fix acuma ?! Dar sunt fotogenici norii, asa ca profit de ocazie !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERASunt foarte incantata ca am scapat de padure si am panorame, asa ca pozez norii la greu si redescopar varful Postavaru, care nici nu-mi mai aminteam ca are 3 cabluri pe zonele stancoase. Bine, le are, pentru ca vin japonezii in adidasi pe aici, deci se explica …

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere de pe varful Postavaru spre muntii Piatra Mare (Bucegii erau in ceata, asa ca nu prea i-am vazut)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere de pe varful Postavaru spre varful Tampa si Brasov

Stau ce stau pe varf, ma duc si pe muchiuta ingusta, ca nah, ma mananca, dar este prea aglomerat pentru gustul meu, am nevoie de liniste si sa nu ma frece nimeni la cap, asa ca incep sa cobor … mai asa de-am pixu’ pe unde apuc …. am apucat pe Drumul Rosu, ca asta mi-a iesit in cale. Pe drum ma intalnesc cu nenea pe care nu-l mai vazusem de la Izvorul Ursului, mai bine zis el se intalneste cu mine, ca eu parca aveam ochelari de cal. Ma opreste sa ma intrebe cum a fost. Se pare ca facea des traseul asta, nu urca decat in Postavaru, ceilalti munti erau prea departe sau inaccesibili (financiar ?!) pentru el. Ii urez duminica placuta in continuare si drum bun, am un sentiment de compasiune cumva pentru el, ca vine numai pe aici fara sa cunoasca pare-se si alti munti (sper sa ma fi inselat eu, desi zicea ca vine des), dar in acelasi timp il admir pentru ca imi spunea ca are nevoie sa vina des aici.

Cobor pe Drumul Rosu pentru a avea viziunea zilei:

OLYMPUS DIGITAL CAMERA…………. daaaaaaaa, de cand imi doresc sa ma reapuc de calarit ! Imi promit solemn sa nu ma mai duc cu zaharelu’, ci sa dau zaharelul acela la calutii pe care ii voi calari ! Ai promis Iuliana ! Tine-te de cuvant ! Sunteti martori !

Ajung in Poiana Brasov fix cand imi expira biletul de parcare, dupa 4 h de cand plecasem. Mah, ce estimare buna am facut ! O tai spre Rasnov de data aceasta, caci am eu targeturile mele acuma cu cetatea, sa vad si eu cum a fost restaurata … (mai bine nu aflam !)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAjung insa in dreptul Poienii Cristianului unde sunt uimita de peisaj. Aici sigur nu fusesem niciodata, iar poiana este superbaaaaaaaaaa !!!

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere dinspre Poiana Cristianului spre varful Postavaru

Poiana are arbori seculari cu o coroana imensa care ma fascineaza instant, si daca mai adaug si vacile din peisaj …. Gata, pauza, stat, papat, zacut, picotit, perfect, locul ideal de aprofundat tot ceea ce simti ca vrei sa simti pana in strafundul oaselor, in cazul meu arborii astia seculari bestiali ….. pfuai, si ce umbra si ce clinchet de vaci !

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERADupa fascinatia Poienii Cristianului ma duc un pic pe un marcaj in jos ca sa aflu ca duce in rezervatia de arbori seculari de la Cristian. Ahaaaaaaaaaaaaa, bine de stiut !

OLYMPUS DIGITAL CAMERATraseul traverseaza Poiana Cristianului si incepe sa coboare prin padure spre alti arbori seculari. Bine ca stiu, pare un traseu fain !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMa reintorc la masina si continui spre Rasnov, dar nah ca iarasi apare ispita, caci eu nu fusesem la pestera din Valea Cetatii de cand fusese amenajata !

OLYMPUS DIGITAL CAMERATraseul amenajat spre pestera Valea Cetatii, cu plecare din parcarea aferenta

In pestera sunt atat de fascinata, incat se vede ca nu am mai vazut demult o pestera, incat ghidul imi propune sa raman in pestera intre grupurile cu care vine. Pfuai, pai cum sa nu vreau, toata pestera numai pentru mine, cadou regesc integral, a fost cireasa de pe tort pentru mine, chiar daca zona de vizitare este redusa, era super luminata si nu ma mai saturam privind.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERANenea ghidul de la pestera este un om simplu. M-a bucurat enorm gestul lui de a ma lasa sa ma bucur de peisaj, a vazut omul ca mie nu-mi ajung 20 minute cat vizitau ceilalti si mi-a facut acest cadou. Pe urma auzeam alti oameni care intrebau “Da ce, asta este tot ceea ce vedem ?!“. Pai daca tu nu esti descis sa vezi nimic, apai nici nu ai sa mai vezi altceva. Eu am fost fericita sa vad aceasta pestera de 2 ori intr-o vizita si ma consider o privilegiata si norocoasa !

Advertisements

About AuthenticTravels

My life motto is simple yet comprehensive: “We live only to discover beauty. All else is a form of waiting” (Khalil Gibran, poem ‘The Prophet‘) Background in architecture, historic monuments, and cultural tourism Professionally, during the past 20 years, I’ve focused on issues of cultural heritage and resilience tourism, based on my specialization in historic monuments. I graduated Architecture, then I completed two master programs and a doctorate in the field of both cultural tourism and restoration of historic towns. I became a member of various cultural and touristic organizations, among which the International Council on Monuments and Sites (ICOMOS). Then, at a certain moment, I decided to change the course of my carrier and became a travel writer, editor, and planner (each step at a time). Working in an office was definitely not for me. I needed to have freedom and to be able to explore the beauties of the world (as my motto says, right?). Not only I started to travel more and for longer periods, but I started the travel of my life, through life. Travel writer, editor, and photographer I am part of Arrivedo’s expert travel writers and write neighborhood guides for different hotels worldwide. As part of my professional writing, I’ve produced travel articles in English for Much Better Adventures, Modern Trekker, Adventure Animals, Matador Network, Arrivedo, Inside Himalayas, Activity Fan, and Sonderers. Thus, here it is a list of my published articles in English (by Iuliana Marchian). Also, I have written in Romanian for the Rulotism, Greciadeweekend, LiterNet, Capital Cultural, and National Geographic journals. Thus, here it is a list of my published articles in Romanian (by Iuliana Marchian). Besides, I am part of the Much Better Adventures team and produce regular content on adventure experiences through the Balkans. Eventually, I have joined Arrivedo’s Editors team and I assist other writers in completing their Neighborhood Guides for hotels. Moreover, when writing is not enough and people want to hear more about my experiences, I’ve accepted the challenge of speaking in public about my travels. It was difficult at the beginning, but I’ve gotten used to it now. When you speak about your passions, there’s no limit. I share my experiences of traveling through my talks at Incubator107 and inspire people to discover themselves through travel. My Travel Style – slow, authentic, flexible During my travels, I get in touch with locals through different communities or simply while I am on the road. For the moment, I travel by myself at a slow pace and seek for authentic places, where tourism hasn’t yet commodified the features of the place. This is a reason why I love what traveling brings into my life. I believe that the people I meet aren’t a coincidence. This way I see how every day of traveling adds a brick to my self-development. I consider traveling the best way of personal development, accompanied by the classic cliché ‘out of the comfort zone‘. Through my travels, I want to bring to light human individuality. I consider that everyone has his or her own travel style, authentic, and free of any boundaries.
This entry was posted in Postavaru. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s