Valea si cascadele Vanturis – 27 iulie 2014

Studiem vremea toata saptamana, sambata e cam prost, duminica este insa mai bine, asa ca ii explic lui Claudiu ca este sansa vietii lui sa facem Vanturisul, isi amana treburile de duminica, si la ora la care vine regionalul de Bucuresti, ma infiintez si eu la intersectia lui DN1 cu drumul spre Targoviste. Ajung inaintea baietilor, ca microbuzul meu a fost mai prematur, dar nici nu mananc bine, ca si apare Stefan intr-o viteza fulgeratoare. Claudiu este uimit de viteza lui Stefan si ne facem probleme ca ne va alerga pe vale, noroc ca pe zarurile de stanca mari cat China de pe Vanturis, nu prea poti sa alergi. Sa ma bucur oare ?!

Mergem pe sosea vreo 3 km, timp in care eu ma tot distrez facand semn la ia-ma nene, ca poate poate scap de asfaltul asta, cine stie ?! N-am insa nici o sansa, cu baietii asa de hotarati sa topeasca cimentul sub bocanci, eu sunt mic copil cu ocaziile mele.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Mergand pe sosea in fundal se vede si cascada mare de la valea Vanturis. Primul gand care imi trece prin minte este ca pare foarte departe, dar stiu ca totul este inselator si ca eforturile ne vor fi rasplatite cand voi ajunge la baza ei.

Ajungem la bifurcatia din drumul spre Targoviste la drumul forestier Vanturis. Este primul mare drum pe dreapta in sensul de mers Sinaia – Targoviste, are o bariera imensa la intrare si daca atentia si ochii sunt ageri, in sus se vedea valea si cascada. Iar daca se continua in stanga, se trece un pod peste valea Vanturis, deci totul este clar acuma.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA La intersectia Sinaia – Targoviste cu drumul forestier Vanturis

Intram pe drum si mergem ceva pana intersectam Calea Codrului, care, in sensul nostru de mers in urcare, vine de undeva din dreapta de la Taverna Sarbului din Sinaia

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Intersectia drumul forestier Vanturis (stanga) – Calea Codrului (dreapta)

Continuam pe drumul forestier, oarecum in lungul vaii care curge involburata, tot incercand sa recunosc repere. Totul mi se pare insa complet diferit de ceea ce imi imaginasem eu. Vin unii din urma care ne mai dau ceva indicatii si in ultimul moment remarc si observatorul despre care stiam ca nu am cum sa-l ratez.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Ei bine observatorul era atat de ascuns in padure si avea o culoare atat de camuflanta, incat eu chiar nu il vedeam daca nu-mi faceau ochii ca girofarele dupa el. In sensul nostru de urcare pe vale, avand apa undeva in stanga, drumul forestier lasa observatorul in dreapta, iar noi coboram putin spre apa, dupa care incepem sa mergem putin in lungul apei, pe malul drept al acesteia.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Drumul forestier aici practic trece prin apa si merge in alta parte, dar noi mergem pe firul vaii pana ce aceasta face un cot la stanga, iar in fata noastra se continua sau apare alt drum, destul de clar si destul de pietruit ?!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Drumul forestier in lungul vaii Vanturisului, momentan gasindu-ne pe partea dreapta a apei in sensul de urcare

La un moment dat drumul coteste la stanga si trecem peste primul pod, semn ca aici era un drum serios in trecut.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Primul pod care trebuie trecut peste apa vaii Vanturis

Mergem putin pe malul stang al apei si nu trece mult timp ca trebuie deja sa traversam pe malul drept al apei pe un alt pod, facand de data aceasta viraj la dreapta

(03) Mergand pe drumul forestier Vanturis - eu pe al 2-lea pod Al doilea pod care trebuie trecut peste apa vaii Vanturis

Dupa ce trecem peste al doilea pod, ne mai avantam putin prin padure, iarba mare, drumul face o bucla dupa  care revine paralel cu valea si ne aduce in poiana. In fata noastra se intrevede o poienita, ahaaaaaaaaaaaaa, “poiana fara nume“, care dupa cum se vede deja are un nume ingenios creat pentru a putea constitui punct de reper in parcurgerea vaii.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Poiana fara nume de pe valea Vanturisului (in fundal intrezarindu-se Coltii lui Barbes)

Eh, si de aici se rupe filmul: cei care erau in fata noastra si dupa care ne tinuseram pana acuma, mai bine zis alergaseram, dispar in neant, alearga sa prinda nush ce ?! Cat mai fac cateva poze prin poiana apuc sa mai vad doar pe unde o iau, dar pana sa ajungem si noi dupa ei, nu se mai vede picior de om. Stiam ca din poiana asta trebuia iesit pe undeva prin dreapta pe langa o hranitoare de capre si ca trebuie tinuta o teava. Eh, noi in viteza sa ne tinem dupa aia din fata, am vazut hranitoarea, dar am ratat teava, care teoretic era esentiala. Am ajuns in firul unei vai, care se intersecta cu inca o vale, deci hmmmmm, erau doua vai, si care era valea noastra ?! Harta, calcule, socoteli, valea Vanturisului este mereu valea din stanga in sensul de parcurgere in urcare, iar afluenti ii vor veni doar din dreapta. Deci pe unde eram noi nu era bine si nici teava nu o mai gasim. Stiam ca teava merge undeva ingropata pe sub poteca si ca poteca merge pe undeva pe sus paralel cu valea pana aceasta devine interesanta.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Suntem in vale, vedem si o momaie (?!), dar sa inaintam pe firul vaii este intr-adevar foarte anevoios, asa ca incerc sa o tin pe malul drept mai pe sus cat mai mult posibil. Teava aia nu stiu unde este, dar merg la intuitie ca d-asta am cat cuprinde, la care se mai adauga si orientarea ! Mai mergem ce mai mergem pe langa vale, mai mult pe malul drept, numai Claudiu a luat-o la un moment dat parca pe malul stang, si cand incep cascaditele coboram pe langa apa.

Deocamdata valea mi se pare una banala si ordinara, am vazut cu siguranta vai mult mai frumoase cel putin in perceptia mea, iar cascaditele care vor urma o buna bucata de vale sunt frumoase, dar nu extraordinare. Vom merge pe unde vom apuca, ba pe stanga, ba pe dreapta vaii, nu are rost sa descriu ce si cum si pe unde, ca oricum nu-mi mai amintesc si oricum am mers la nimereala si la intuitie, deci nu este ceva batut in cuie. Pe acolo se poate merge ori peste tot, ori doar printr-un singur loc, deci depinde de norocul fiecaruia cum se orienteaza. Eu mergeam pe undeva, Claudiu pe altundeva si Stefan pe altundeva. Stefan care era prima oara pe o vale de 1 A s-a descurcat foarte bine, desi era putin temator la inceput, dar a avut o vointa extraordinara si noi am incercat sa il ajutam cat am putut, adica cu incurajari, ca in spate nu puteam sa-l luam ! 😛 Si cascaditele, cascadele si cascadaiele:

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA La un moment dat, prindem din urma pe doi cu care intraseram in vorba si de acum inainte vom merge cam in paralel, fiecare pe unde gasea drumul mai bun. Si partea buna este ca am vazut macar la final si teava !

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Si Claudiu sare pe teava ca sa fim siguri ca am vazut-o !

Apoi continuam pe valea, pe langa cascadite, cascade mai mari si tot astept cascadele alea finale dupa care tanjeam atata !

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA Eh, aici intervine o deviatie de la traseu. Saritorile incepeau sa fie din ce in ce mai mari, nu mai ne puteam catara fix pe firul vaii pe bolovanii de langa apa, ci trebuia sa gasim metode ingenioase de traversare deasupra urmatorului prag. Ultima cascada din poze am depasit-o pe un horn gasit in dreapta sa, in sensul de parcurgere in sus al vaii. Se putea si prin alta parte, dar hornul asta m-a impresionat pe mine si am vrut sa il incercam.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Hornul de ocolire al unei cascade: hornul avea 2 bolovanoi mari, la intrare si la iesire, iti incordai putin muschiuletii pe ei, dar erau prize multe si stabile, asa ca dupa ce am bagat un spritz a mers totul de minune.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Nu putem iesi insa inca deasupra terasei cu cascada, o pozam, dar mi se pare cam expus si ud pe unde am putea urca pe langa apa. Asa ca ma orientez tot spre o ocolire pe dreapta, si nu gasesc decat un valcel secundar, ud si asta, dar cat de cat mai primitor. In drepta nu se mai putea merge ca incepeau alti pereti, asa ca gasesc doar un prag vertical de 3 metrii, pe care se scurgea apa. Direct in sus nu se poate ca este ud, dar gasesc niste prize daca vin in diagonala si fentez zona umeda cat de cat, tinandu-ma cu dintii vorba aia de firele de iarba de deasupra. Sus gasesc o craca destul de solida si bine infipta in pamant de unde leg in lant niste anouri si le cobor pana jos la restul ca sa se tina de ele in caz de ceva. Apoi reintram usor in firul vaii si continuam urcarea pe zarurile mari de stanca, cam cat un Tico asa erau bolo-stancile !

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Apoi in fundal chiar apare, daca eram la o nunta as fi zis ca vine mireasa, chiar se vede voalul alb al apei care este aruncata in toate partile de stanca verticala si apare prima mare cascada. In poza nu pare atat de fantastica, se vede numai un firicel de apa, dar in realitate era impresionanta, mai ales raportat la scara umana, noi fiind undeva jos mici mici mici mici detot.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Prima mare cascada din cele doua finale de pe valea Vanturis

Nu ne apropiem prea mult de prima cascada, nu ca nu ar fi foarte frumoasa sau atragatoare, dar nu prea stim cat dureaza pana o sa ajungem si o sa dibuim poteca pana la a doua cascada, iar pe undeva sus pe cer niste nori cenusii ne si ameninta putin. O ploaie pe o vale cu deja suficient de multa apa si cu niste cascade, nu era cu siguranta imaginea mea idilica despre balaceala si plaje in cascadele Vanturisului !

Ocolirea primei cascade o dibuim destul de usor pe stanga in sensul de urcare. Se vad clar peretii de stanca strajuind cascada si pe stanga si pe dreapta, si parcurgand cu ochii linia stancilor ajungi la un moment dat intr-un punct in care incepe padurea, apoi se vad si niste pante, aha deci devine accesibil, ne apropiem cu privirea de locul in care suntem si se vede si cat de cat poteca conturata in stanga pe la baza peretilor de stanca.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Urcam abrupt un mal de pamant, e mult spus o poteca, se intrezareste o poteca pe undeva, dar este atat de firava si atat de tare te dezechilibrezi pe panta aia, incat eu prefer sa merg intr-o pozitie de quasi in patru labe, ma echilibrez mai bine si ajung mai repede sus decat sa ocolesc pe miiile de serpentine. Ajungem la peretele de stanca, identificam fix in sus hornul abrupt ca punct de reper si teoretic ar trebui sa viram la stanga pe sub peretele de stanca pana ce acesta se termina. Din pacate poteca este putin stancoasa, este ud si destul de abrupt, asa ca mai crosetam niste serpentine la fel de abrupte prin padure, dar macar pe un teren mai uscat, pana depasim portiunea respectiva si ajungem pe o brana destul de clara. In sus se vede alta stanca, sub noi sunt alti pereti de stanca (inclusiv hornul anterior), deci este clar ca nu avem unde sa mergem decat pe brana la dreapta in speranta ca gasim coborarea spre ultima cascada. Mergem putin pe brana si aceasta ramane suspendata si infundata deasupra unor pereti, iar putin in dreapta pe un fel de picior/ valcel de pamant abrupt se intrezareste o coborare pana in firul vaii. Prea multe variante nu avem, incepem sa coboram si nu coboram bine nici jumatate din drum ca ni se dezvaluie, cu voalul de mireasca peste ochi si parca ne ia si noua ochii.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA A doua (si ultima) cascada de pe valea Vanturisului

Coboram val vartej in firul vaii, mai pe fund, mai tinandu-ne de craci, nu mi se pare deloc expus, e o zona salbatica in limitele normalului si in firul vaii traversam pe bolovanoi mari de stanca vis-a-vis, intuitiv pe unde banuiam ca se gaseste retragerea din vale. Gasesc un bolovanoi mai semet asa ca punct de belvedere asupra cascadei si incep sa astept ba sa iasa soarele sa-mi sclipeasca apa (mnah, nu vrea), ba sa fie macar mai lumina, sau una sau alta, dar nup, nu-mi place nici o poza, aleg pana la urma una cu zoom in speranta ca nu mi-a tremurat mana.

Cat fac eu sedinta foto lumea incepe sa urce la plesneala pe celalalt versant, adica pe versantul din dreapta in sensul de urcare al vaii, fiind destul de clar ca nu putem urca decat prin padure, ca pe langa cascada sunt marii pereti. Plec si eu cu Stefan la deal, iarasi in patru labe ca este friabil tot pamantul ala, si dupa o mica culme impadurita poteca coteste destul de evident la stanga in sensul de urcare, inscriindu-se pe o branita marginita de un valcel pe partea dreapta si de un perete de stanca pe partea stanga. Eh, aici are loc botezarea valcelului, caci eu cobor cu Claudiu sa luam apa, Stefan vrea sa ne arunce si el sticla lui de apa si in momentul fix urmator, rucsacul lui Stefan se rostogoleste asurzitor in maruntaiele valcelului, noi uitandu-ne evident la el neputinciosi cum se rostogoleste peste o saritoare, ia avant, prinde elan si demaraj si peste a doua saritoare, si cand sa sara si mai departe, fuck, nimereste o zona de plat si se opreste langa apa. Stefane, ai avut o zi norocoasa, ca altfel invatai si descatararea astazi pe saritori dupa rucsac, daca tot ai aprofundat catararea pe valea Vanturisului ! Asa ca denumirea valcelului va fi de Valcelul cu rucsacul lui Stefan. Recuperat rucsac si urlat dupa Stefan sa vina mai repede ca se auzeau niste tunete si chiar vroiam sa ma vad la un fel de adapost, mai mult psihologic evident.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA De la valcelul lui Stefan mai sus botezat urcam pe langa peretele de stanca, acesta ghidandu-ne foarte frumos pe partea stanga a urcarii noastre si nu mare mi-a fost mirarea cand descopar ca iesim in traseul marcat pe sub Coltii lui Barbes acolo unde este intersectat un valcel (logic, valcelul lui Stefan !) si unde este si un mini pasaj de catarare pana intr-o poiana cu belvedere spre vf. Vanturis.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA In poza de jos se vede punctul in care suntem deja in poteca marcata, mergem putin in stanga pana in poteca sa vorbim cu nenii cu care am mai urcat, ei mananca, eu vreau totusi la adapostul pentru hrana de caprioare in caz ca incepe ploaia, aveam eu niste fantasme cum ne adaposteam noi in el. Aiurea in tramvai, eu nu mai imi aminteam cat de mic este si nu probasem niciodata sa intru in el ! Nu intra nici un om !

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Pe sub Coltii lui Barbes suntem in traseul marcat

OLYMPUS DIGITAL CAMERA La hranitoarea mea de caprioare, incercam sa vad daca pot sa intru sub acoperis in caz de ploaie !

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Poza de grup (de la stanga la dreapta): Iuliana, Claudiu si Stefan

Poza de grup am facut-o mai mult ca m-a certat Stefan ca pun numai poze cu mine pe blogul meu ! Da’ cu cine sa pun ?! Sa pun poze cu iubitul cum fac alte femei disperate ?! Mnah, las ca pun poza cu colegii de tura ! Sper ca este multumit Stefan acuma, mai ales ca apare si el in poza, invingator dupa ce si-a recuperat rucsacul !

Drum de padure in sus si in jos pana spre Cota 1400 de la Sinaia. Incepe si ploaia, numai bine, ma bag toata sub pelerina, imi amintesc de vremurile cand mergeam pe munte fara sa stim prognoze, nu existau site-uri meteo, iar muntele iti oferea mult mai multe surprize in toate sensurile, caci vremea era intotdeauna o surpriza pe munte. Nu faceam atata programari sau amanari pe vremea aia, ci mergeam pur si simplu ne lasam surprinsi si rasplatiti sau pedepsiti cu vreme buna sau rea, dupa sufletul omului …

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Cat sa ma schimb eu de talonetele de la bocanci, baietii mei se infiinteaza la niste mici, ca daca tot se fac gratare la 1400 ce mama dracului, noi nu bagam nimic, macar un mic mic !? Ma infig si eu in mustarul lui Claudiu si imi comand si eu doi mici, ca da’ ce, eu nu bag nimic la ghiozdan ?!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Stefan si Claudiu la Cota 1400, infruptandu-se din mititei

Coboram in alergare efectiv la Sinaia, de data asta fara sa mai ratacim marcajul, drept pentru care pe marcaj a fost mai scurt decat pe traseul de biciclisti si partie pe unde am imbarligat-o data trecuta ! Am ajuns in gara in Sinaia in fix o ora de la plecarea de la Cota 1400, deci nu am imbatranit asa de mult ! :)) Iar pentru Stefan nu a fost o problema sa-l alergam, ca el doar are mare compasul, asa-i cu astia mai dezvoltati in inaltime !

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Complexul Furnica de la Sinaia marcheaza intrarea in urbanitate si jumatatea drumului pana la gara

Baietii mai au tren abia pe la 9 seara din gara, eu am un tren spre Brasov in jumatate de ora si mai stam la povesti pe banca pe peron, savurand o shaorma de mancare, un ice-tea sau nimic (dupa preferintele fiecaruia).

Concluzie: dupa 10 ani am facut si eu Vanturisul ! E bine sa mai lasi ceva de prasila la care sa visezi, dar parca nu chiar atat de mult, jumatate cred ca este suficient cand stii ce vrei si esti hotarat !

Advertisements

About AuthenticTravels

My life motto is simple yet comprehensive: “We live only to discover beauty. All else is a form of waiting” (Khalil Gibran, poem ‘The Prophet‘) Background in architecture, historic monuments, and cultural tourism Professionally, during the past 20 years, I’ve focused on issues of cultural heritage and resilience tourism, based on my specialization in historic monuments. I graduated Architecture, then I completed two master programs and a doctorate in the field of both cultural tourism and restoration of historic towns. I became a member of various cultural and touristic organizations, among which the International Council on Monuments and Sites (ICOMOS). Then, at a certain moment, I decided to change the course of my carrier and became a travel writer, editor, and planner (each step at a time). Working in an office was definitely not for me. I needed to have freedom and to be able to explore the beauties of the world (as my motto says, right?). Not only I started to travel more and for longer periods, but I started the travel of my life, through life. Travel writer, editor, and photographer I am part of Arrivedo’s expert travel writers and write neighborhood guides for different hotels worldwide. As part of my professional writing, I’ve produced travel articles in English for Much Better Adventures, Modern Trekker, Adventure Animals, Matador Network, Arrivedo, Inside Himalayas, Activity Fan, and Sonderers. Thus, here it is a list of my published articles in English (by Iuliana Marchian). Also, I have written in Romanian for the Rulotism, Greciadeweekend, LiterNet, Capital Cultural, and National Geographic journals. Thus, here it is a list of my published articles in Romanian (by Iuliana Marchian). Besides, I am part of the Much Better Adventures team and produce regular content on adventure experiences through the Balkans. Eventually, I have joined Arrivedo’s Editors team and I assist other writers in completing their Neighborhood Guides for hotels. Moreover, when writing is not enough and people want to hear more about my experiences, I’ve accepted the challenge of speaking in public about my travels. It was difficult at the beginning, but I’ve gotten used to it now. When you speak about your passions, there’s no limit. I share my experiences of traveling through my talks at Incubator107 and inspire people to discover themselves through travel. My Travel Style – slow, authentic, flexible During my travels, I get in touch with locals through different communities or simply while I am on the road. For the moment, I travel by myself at a slow pace and seek for authentic places, where tourism hasn’t yet commodified the features of the place. This is a reason why I love what traveling brings into my life. I believe that the people I meet aren’t a coincidence. This way I see how every day of traveling adds a brick to my self-development. I consider traveling the best way of personal development, accompanied by the classic cliché ‘out of the comfort zone‘. Through my travels, I want to bring to light human individuality. I consider that everyone has his or her own travel style, authentic, and free of any boundaries.
This entry was posted in Bucegi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s