Prin Coltii lui Barbes – 20 iulie 2014

Cat am injurat urcusurile si coborarile interminabile din Muntii Neamtului, avusesem insa grija sa negociez cu Claudiu cam toate traseele care ar fi fost interesante de facut in viitorul apropiat. Si iarasi ma loveste in moalele capului cu un singur cuvant – Vanturis si imi aminteste ca de 10 ani vroiam sa ajung si eu pe valea asta sa vad si eu maretele cascade. Poanta este ca niciodata nu aparuse in peisaj ceva clar cu privire la Vanturis, iar eu, contrar obiceiului meu, nu imi pusesem in cap suficient de puternic ca vreau sa ajung acolo. Asa ca de 10 ani ma mai gandeam eu din cand in cand ca “Mama, ce as vrea sa ajung si eu la cascadele de la Vanturis“, dar ma opream la atat. De data aceasta insa “as vrea si eu sa ajung” s-a transformat intr-un “trebuie sa ajung”, asa ca zis si facut, nici prin cap nu-mi mai trece de alta tura pana nu vad Vanturisul.

Planul cu ajunsul la cascadele Vanturisului l-am facut insa destul de fugar, am citit la fel de fugar niste jurnale, descrise de jos in sus pe vale, din toate acestea retinand ca sunt sus aproape de stana cascadele. Ma tot gandesc eu, si cum nu aveam chef de orbecait toata valea imi trosneste mie ideea sa incerc sa abordez cascadele de sus, cu iesire din traseul pe sub Coltii lui Barbes, cat de greu o fi sa gasesti 2 cascade (eu imaginandu-mi ceva asa de 15-20 m cadere de apa).

Urcam ca stabii cu cabina pana la 1400 in Sinaia, in ideea de a mai castiga timp si in ideea de a nu face acel traseu de 2 ori in ziua respectiva, pentru ca urma sa mergem pana in Vanturis pe sub Coltii lui Barbes, apoi la intoarcere pe deasupra acestora.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA La Cota 1400 s-au construit o groaza de chestii, care fac si mancare (culmea !), s-au dus vremurile studentiei mele cand era doar statia de telecabina aici si 2 dughene amarate … o fi semn ca lumea evolueaza sau involueaza ?!

O luam catinel pe drumul de vara spre cota 2000, fiind prima oara ca mergeam vara pe acest traseu, in rest numai cu schiurile iarna topaiam pe aici. Interesant si emotionant in acelasi timp sa revezi locuri dragi, dar in cu totul alt anotimp decat cel in care ai invatat sa le indragesti.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA In zare in sus se vede si Carpul – fata mare pe unde se coboara cel mai abrupt, dar si cel mai direct de la Cota 2000.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Totusi nu urcam chiar pe partie, ci urmam marcajul la stanga pe sub stana din Tarle, stiind ca se va face o potecuta prin padure foarte frumos amenajata.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Sub stana din Tarle au fost amenajate chiar scari de lemn cu trepte si o masa cu banca de lemn, foarte mumos !

Mergem putin prin padure pe poteca marcata si in scurt timp, dupa ce trecem printr-o poiana plina de flori, iesim din nou in drumul de vara in dreptul partiei intitulata Papagal.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Drumul de vara la baza Papagalului

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Din drumul de vara se zareste deja si varful cu Dor pe sub care vom merge noi pe un fel de curba de nivel spre Vanturis

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Vedere din drumul de vara spre Cota 1500 si muntii Baiului

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Vedere inca din drumul de vara spre varful Vanturis care incepe sa se vada in fundal

Nu mai urcam mult de cand am trecut pe langa partia Papagal si inainte sa ajungem la constructia neterminata a cabanei de sub Vf. cu Dor un indicator firav ne indeamna sa traversam firul vaii si sa viram stanga pe sub pachetele de stanci pe sub Coltii lui Barbes.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Coboram putin in vale, apoi ne croim loc prin iarba pana la brau si fara poteca (ca cine naiba sa vina pe aici ?! toti se duc pe abruptul cel mai tare al Bucegilor). Dupa poienita urmeaza insa intrarea in padure, mai trecem una doua poienite, apoi vom intra definitiv in padure, urcand si coborand pe sub coltii de stanca. Intr-o poienita, desi mai dadeam noi chiuituri de urs, am intalnit o caprioara care mergea domol la pas, nicidecum impresionata in vreun fel de chiuiturile noastre. Se uita atat de blajin si dulce la noi, de’ nu-mi venea sa cred, nu mai vazusem niciodata o caprioara atat de aproape. Anca se gandeste insa ca dupa caprioara in mod absolut trebuie sa vina si un urs si incepe iar sa chiuie ! Acuma chiar ca mi-a speriat caprioara ! 😦

Intram definitiv in padure, urmand sa mai iesim din traseu ca sa vedem peretii de stanca, acestia prabusindu-se practic asupra noastra. De jos nu se vad atat de mari, desi sunt, dar sunt verticali si nu le poti aproxima inaltimile, sunt insa interminabili si chiar strajuiesc poteca, inaltandu-se asemanator unei faleze. Sunt foarte impresionanti peretii de stanca, parca n-as mai fi vazut asa ceva, dar pentru ca imi doream foarte mult sa ajung pe aici, astia ma impresioneaza acuma din cale-afara, asa ca fac bine si ma bucur la maxim de ei, avand grija s-o tin pe Anca de vorba ca sa nu mai sperie ursul cu chiuiturile ei, ci doar cu vorbitul nostru.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA Urcam si coboram pe curba de nivel pana cand, la un moment dat, iesim intr-o poiana mai mare de unde se vede palnia vaii Vanturis si varful omonim, ah, si stana !

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Vedere de sub Coltii lui Barbes spre varful si valea Vanturis

OLYMPUS DIGITAL CAMERA In poza de jos si cea de sus se vad ultimele crampeie din traseul pe sub Coltii lui Barbes, super traseu, chiar deosebit prin peretii care il strajuiesc pe dreapta in acest sens de mers

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Trecem pe sub ultimele bucati de stanca si ni se deschide in fata ochilor maretia vaii Vanturisului, bine, vorba vine, ca fiind la o altitudine redusa este invadata de vegetatie si nu se prea vede mare lucru. Incep sa imi pun problema pe unde si cum s-ar putea ajunge la acele cascade, dar deocamdata nu prea vuieste apa, asa ca ar trebui sa ne apropiem mai mult ca sa aflam ce si cum.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Luam masa de pranz devansat cu ochii atintiti pe varful Vanturis si stana omonima, de unde se aud tot felul de latraturi ca semn de vietuire clara. Ne mai intalnim cu doi oameni pe care ii iscodesc de cascade si ei imi spun ca sub prima cascada de sus s-ar ajunge pe stanga in sensul de coborare, imi aminteam si eu ceva din jurnalul lui Ioan, in fine, se face un talmes balmes in capul meu si zic sa incercam. Coboram in firul vaii ca sa descopar ca e plat, deci cascadele sunt mult mai jos. Pe partea cealalta a vaii identific o poteca destul de clara si zic sa incercam sa mergem pe ea, ca sigur duce la vreo cascada. Urcam, apoi mergem pe curba de nivel, valea este jos cufundata in vegetatie totala, asa ca la un moment dat cand vedem un hatas abordabil, ma dau practic pe fund pana jos in vale. O cascadita mica in amonte si ceva agitatie de ape in aval. Ma duc pana pe buza si identific o cascada care incepea sa se produca de la acea cota, iar mai jos se intrezarea alta ruptura verticala care arunca apa in vale. De unde eram noi, marii peretii strajuiau amenintator in jos, deci nici o sansa, de unde veneam noi ar fi trebuit sa ocolim mult in dreapta ca sa venim sub cascada, asa ca alegem sa investigam pe unde nu fusesem, poate poate ceva … Urcam, ne apropiem de buza praspastiei, canci frate, e vertical totul si-s niste brane expuse ca naiba sub mine, deci nu este in regula, pozele din jurnalele citite erau abordabile lejer. Mai investigam putin, tot marii pereti, asa ca ne hotaram sa iesim in sus, ghici unde iesim, fix in poteca marcata, deci facusem un ocol, in cerc evident, cu o raza de maxim cateva sute de metrii si nu ajunseseram decat deasupra primei cascade si nicidecum sub ea ca sa ii putem admira maretia. Se numeste teapa, era tarziu, Anca se grabea, eu nu aveam chef sa cobor mult ca sa am de unde sa urc inapoi la fel de mult, plus ca vroiam sa ne intoarcem pe deasupra Coltilor lui Barbes si o ploaie la orizont parea sa se intrezareasca. Deci este clar, abordarea pe sus a cascadelor Vanturisului nu este o idee buna daca nu stii exact pe unde sa cobori la ele, potecile sunt multe si poti usor sa o iei pe una aiurea.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Stana de sub varful Vanturis – cam asta a fost distanta la care ne-am apropiat de ea ca s-o pozez, mai aproape nu avea sens ca latrau dulaii de mama focului, dar nu treceau nici de-ai dracu’ valea, asa ca eram hiper safe

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Valea Vanturis in portiunea superioara intitulata “La Lacuri“, care ma rog, mie mi se par mai mult niste balti, dar dragute, nu contest

Din dreptul stanei Vanturis incepem sa urcam la dreapta (in sensul de urcare pe valea omonima), indreptandu-ne cu pasi repezi pe deasupra Coltilor lui Barbes si spre varful cu Dor, de care mi-era atat de dor, incat eu niciodata nu urcasem pe el ! Traseul pe deasupra Coltilor lui Barbes nu m-a marcat insa atat de profund precum cel pe dedesupt, poate ca norii negrii care veneau din urma, poate ca oboseala, poate ca dezamagirea ca nu gasisem cascadele Vanturisului …. in orice caz o combinatie dintre acestea ma facusera sa nu mai fiu asa impresionata, desi daca parasesti traseul marcat si vii pe marginea abruptului, inaltimile sunt spectaculoase si panoramele asemenea.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA O privire aruncata inapoi ne va confirma ca ploaia ne ocoleste din fericire de aceasta data.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA In poza de jos si cea de sus se vede panorama de deasupra Coltilor lui Barbes spre varful Vanturis, de sub care veneam noi

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Apoi la un moment dat, de pe marginea abruptului, apare ca o boare in toata splendoarea ei, serpuind toata la picioarele noastre, nimeni alta decat valea Vanturisului. O vad, o simt, stiu ca ea este si de data acesta nu s-a lasat descoperita, dar nici o grija ca deja mi-am facut planul sa o explorez din nou, de data aceasta in sensul logic de parcurgere al unei vai alpine, chiar daca usoara – adica de jos in sus.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Valea Vanturisului vazuta din traseul de deasupra Coltilor lui Barbes

Apoi dintr-o data vedem niste stalpi de telescaun, semn ca deja am ajuns in apropiere de Cota 2000, suntem la vechia linie care urca la varful cu Dor, si cum trecem culmea bate un vaaaaaaaaaaaaaaaaant, mamaaaaaaaaaa, mai ca nu ne ia pe sus. Si noi care vroiam sa stam sa mancam pe aici pe undeva, ne lingem urgent pe bot de ideea asta si incepem sa coboram spre locuri mai adapostite, dar vaduvite de panorame.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Vedere spre Cota 2000 de pe varful cu Dor (groaznice-s drumurile alea facute pentru partie, noroc ca iarna nu se vad)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Vedere spre valea Dorului de pe varful cu Dor, in fundal intrezarindu-se abrupturile spre Padina, si chiar un pic din muntii Leaota

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Dupa un scurt popas de masa, continuam coborarea spre Cota 1400, iesind in drumul de vara pe unde si urcaseram de altfel.

De la Cota 1400 o luam pe drumul teoretic marcat spre Sinaia, doar ca grabindu-ne nu mai respectam marcajele, drept pentru care o luam in jos de-a dreptul pe ceea ce credeam noi ca este drumul cel mai scurt. Nu nimerim decat pe drumul de coborarea al MTB-istilor, amenajat frumos si cu podulete pentru sarituri, mai mai ca erau sa ne spulbere cativa care se dadeau echipati pana in dinti p-acolo, asa ca am reconfigurat repede traseul si am iesit in partie, pe unde sigur nu veneau astia cu viteza. Daca nu i-as fi vazut in ce viteza coborau pe galmele alea, as fi zis ca in Romania nu exista asa ceva, dar i-am vazut cu ochii mei, deci exista, sunt vii si se misca foarte repede la vale, riscand sa te mature din picioare intr-o secunda.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Cabana de la Cota 1300 unde imi amintesc ca am dormit odata la o petrecere acum multi multi ani, sa fie vreo 10 pe putin

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Si noua statie de telegondola unde reusim sa iesim nevatamate si nestrivite de copaci dupa trecerea MTB-istilor. Mai ca nu sarutam pamantul cand am ajuns in oras ! Veneau aia ca uraganul peste noi !

Coboram apoi inca pe atat prin Sinaia, caci telegndola este la mama naibii sus la iesirea din oras inspre munte, asa ca mai mananci o pita pana jos la gara

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Dar cu ocazia acestei plimbari prin oras am avut posibilitatea de a admira casele sinaienilor, si alea vechi si alea noi, unele erau chiar atragatoare si le-am tras si in poza

Concluzia: trebuie sa gasesc cascadele Vanturisului ! Dupa 10 ani de asteptari, nu mai astept nici macar un week-end in plus, sambata viitoare sunt calare pe vale pana vad cascadele !

Advertisements

About AuthenticTravels

My life motto is simple yet comprehensive: “We live only to discover beauty. All else is a form of waiting” (Khalil Gibran, poem ‘The Prophet‘) Background in architecture, historic monuments, and cultural tourism Professionally, during the past 20 years, I’ve focused on issues of cultural heritage and resilience tourism, based on my specialization in historic monuments. I graduated Architecture, then I completed two master programs and a doctorate in the field of both cultural tourism and restoration of historic towns. I became a member of various cultural and touristic organizations, among which the International Council on Monuments and Sites (ICOMOS). Then, at a certain moment, I decided to change the course of my carrier and became a travel writer, editor, and planner (each step at a time). Working in an office was definitely not for me. I needed to have freedom and to be able to explore the beauties of the world (as my motto says, right?). Not only I started to travel more and for longer periods, but I started the travel of my life, through life. Travel writer, editor, and photographer I am part of Arrivedo’s expert travel writers and write neighborhood guides for different hotels worldwide. As part of my professional writing, I’ve produced travel articles in English for Much Better Adventures, Modern Trekker, Adventure Animals, Matador Network, Arrivedo, Inside Himalayas, Activity Fan, and Sonderers. Thus, here it is a list of my published articles in English (by Iuliana Marchian). Also, I have written in Romanian for the Rulotism, Greciadeweekend, LiterNet, Capital Cultural, and National Geographic journals. Thus, here it is a list of my published articles in Romanian (by Iuliana Marchian). Besides, I am part of the Much Better Adventures team and produce regular content on adventure experiences through the Balkans. Eventually, I have joined Arrivedo’s Editors team and I assist other writers in completing their Neighborhood Guides for hotels. Moreover, when writing is not enough and people want to hear more about my experiences, I’ve accepted the challenge of speaking in public about my travels. It was difficult at the beginning, but I’ve gotten used to it now. When you speak about your passions, there’s no limit. I share my experiences of traveling through my talks at Incubator107 and inspire people to discover themselves through travel. My Travel Style – slow, authentic, flexible During my travels, I get in touch with locals through different communities or simply while I am on the road. For the moment, I travel by myself at a slow pace and seek for authentic places, where tourism hasn’t yet commodified the features of the place. This is a reason why I love what traveling brings into my life. I believe that the people I meet aren’t a coincidence. This way I see how every day of traveling adds a brick to my self-development. I consider traveling the best way of personal development, accompanied by the classic cliché ‘out of the comfort zone‘. Through my travels, I want to bring to light human individuality. I consider that everyone has his or her own travel style, authentic, and free of any boundaries.
This entry was posted in Bucegi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s