Valcelul Cabanierului – 5 iulie 2014

Era cazul sa inceapa sezonul de Crai cu craii mei, doar ca eu nu stiam ca Petru ne parasise pentru Anglia (am aflat si eu ca floricica dupa 2 luni de zile de cand era acolo) si uite asa m-am trezit ca nu am mai reusit sa ne reunim echipa fantastica. Bai si ce trio perfect eram, dar cum tot ce-i frumos nu dureaza, echipa a fost destramata si recompusa. Dupa indelungi dezbateri (ca mergem in timpul saptamanii, ca numai sambata, ca una ca alta), pana la urma ma duc sambata cu Ana din Brasov si Radu din Cluj. Aveam frumos cerere si tot ce trebuie ca sa iesim pe nemarcate, il insarcinez pe Radu cu nobilul gest de a cara el semicoarda ca un adevarat alpinist ce este si la o ora inca mult prea matinala pentru mine ne asternem pe valea Spirlei. Groaznica valea, bai groaznica efectiv, niciodata nu am urcat ceva mai tare decat valea aia interminabila si la urcare si la coborare, aveam impresia ca stau pe loc, ba nu, ca merg inapoi, ba nu, ca se departeaza muntele … tot felul de fantasme ! Abia vorbim, adica Ana saraca ar fi mai vorbareata, dar cine dracu’ sa-i raspunda, ca eu si Radu suntem traumatizati de a nu stiu cata oara pe valea Spirlei (desi anul asta inca era prima oara). In fine, prima bucurie am simtit-o cand a inceput urcusul mai serios spre Spirlea si au inceput picioarele sa-si faca datoria, astfel ca ajungem val vartej sus la refugiu, unde daca tot ne-am chinuit sa ajungem devreme, pierdem vreo juma’ de ora ca nu avem chef sa ne miscam de la soare. Spre Umeri, incotro mergem noi e umbra si stim bine ce vant bate acolo … asa ca … inca e bine la soare !

Intr-un final ne punem in miscare si plecam de la refugiul Spirlea, de la soarele cald si dulce si mangaietor catre vantul si umbra reci si intunecate si amenintatoare. Faptul ca nu am mai fost demult pe sub peretii de stanca imensi ce se ridica deasupra potecii ma face sa ii pozez. Deci inca ma mai impresioneaza cand ii revad … e bine daca imi trezesc inca astfel de sentimente ! E semn ca nu am cum sa ma plictisesc, ar fi fost grav un astfel de gest din partea mea fata de Craiul meu !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMergem spre Umerii Pietrei Craiului si ciulim ochii si cascam urechile sa gasim intrarea spre noua noastra provocare: valcelul Cabanierului. Imi facusem temele, citisem jurnalul, il printasem, il luasem cu mine (nu, nu il uitasem acasa), amestecasem eu putin ordinea paginilor, dar ce mai conteaza ordinea saritorilor ?! :)) Mergem ceva timp dupa ce trecem de Umeri, dar nu dupa mult timp apare si prima saritoare din valcelul nostru in prim plan pe stanga. OLYMPUS DIGITAL CAMERAPrima saritoare din valcelul Cabanierului: se recunoaste dupa cele doua gauri !

Si pentru ca prima saritoare pare draguta, dar este amenintatoare cand te apropii de ea, mai mergem putin pana gasim intrarea in traseul de ocolire al primei saritori. Stim din jurnale ca prima saritoare este expusa si naspa, asa ca nici nu ne mai batem capul cu ea, mai ales ca Radu isi facuse temele si invatase pe dinafara intrarea si retragerea din traseu, adica esentialul !

OLYMPUS DIGITAL CAMERATraseul de ocolire al primei saritori se recunoaste dupa o bucata de stanca caramizie aflata pe stanga la cateva zeci de metrii dupa ce depasim valcelul Cabanierului in sensul de mers spre Marele Grohotis. Mergand pe o branita usor ascendenta spre stanga spre stanca caramizie, inainte sa ajungem la bucata de piatra colorata, viram dreapta printr-un hatas in padure. Mult pamant negru, prize de iarba si o panta destul de abrupta te face sa te cateri vorba aia si cu dintii. Dupa scurtul hatas prin padure ajungem la un brau de iarba care merge ascendent stanga pe sub peretii de stanca, urmand directia dorita de noi spre mult visatul cabanier.

OLYMPUS DIGITAL CAMERARadu si Ana sunt deja in varful braului sub peretele de stanca

Dupa bucatica de braulet, mai traversam un scoc, mai luam niste craci in fata din urmatoarea bucatica de padure traversata si apoi pe curba de nivel iesim in valcelul Cabanierului, deasupra saritorii de intrare cu doua gauri. Nu suntem noi foarte siguri ca este valcelul bun, dar urcand putin incep sa recunosc poze din jurnal, ca eu stau bine numai cu memoria vizuala. Deci suntem pe drumul cel bun pana la urma !

OLYMPUS DIGITAL CAMERASuntem in talvegul valcelului Cabanierului si incepem sa cataram. Ce sa cataram ? Ca nu prea avem ce ? Adica sunt niste saritori micute, dar principala lor problema nu este nicidecum inaltimea, verticalitatea sau lipsa prizelor, ci friabilitatea, pamantul si tonele de vegetatie. Cam asa este de fapt tot valcelul Cabanierului, am zis ca prea curand nu-l refac dupa ce am mers ca pe ace pe toate taramurile ale miscatoare. Cu barca pe mare cred ca aveam mai mult echilibru.

(02) Urcand pe valcelul Cabanierului - eu(02) Urcand pe valcelul Cabanierului - eu si AnaOLYMPUS DIGITAL CAMERANu eram eu inca foarte sigura ca suntem pe valcelul care trebuie, dar uitandu-ma in jos, da, se recunoaste foarte usor tancul de stanca ascutit, proeminent si sub forma de ac.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACred ca aceasta formatiune pentru a fi usor recunoscut valcelul ar putea fi denumita Degetul Cabanierului

Continuam urcarea, tot pamant, bucati de stanca se desprind la fiecare 10 cm si de sub maini si de sub picioare, parca merg pe teren minat (ca-n bancurile alea cu arabii care-si trimit nevasta inainte !), ma simt foarte stresata, desi nu am unde sa cad, doar ca ma rostogolesc nitelus. Dar ajungem si la un prag mai deosebit, modelul saritorii cu bolovan, care pare mica, dar cand ajungem langa ea este de vreo 2 m surplombati.

OLYMPUS DIGITAL CAMERARadu incearca el o ocolire pe dreapta pe niste branite expuse, dar renunta repede, ca n-avea sens

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAna in schimb abordase fetele de iarba din stanga, mult mai primitoare decat stanca friabila, macar firele de iarba nu erau friabile daca doar te echilibrai la ele, daca te tineai insa de ele puteai sa ai mari surprize.

(03) Urcand pe valcelul Cabanierului - eu si RaduContinuam pe niste fete de iarba tinand cat de cat talvegul plin de grohotis miscator al valcelului, care coteste simtitor sau se transforma in alt valcel care coteste la stanga pe sub marii pereti. Deci directia ascendent stanga este sfanta, de fapt pe alta parte nici nu prea puteai sa o iei.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA(05) Urcand pe valcelul Cabanierului - eu si AnaNu prea mi-este mie clar ce a urmat, decat o succesiune de mici saritori si un talveg grohotos, ascendent spre stanga, friabil, ud, cu mult pamant negru si prize miscatoare ca la bowling – cam asta ar fi descrierea sumara a valcelului Cabanierului.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn jos fetele de iarba sunt destul de expuse, desi mie nu mi se pare atat de terifiant, ce le face insa atat de infioratoare este insa friabilitatea si umiditatea pamantului care simti cum se sfarma sub pasul gingas al oricarui piciorus.

Apoi ajungem intr-o zona destul de expusa la traversarea spre noul talveg al valcelului, care se muta cativa metrii mai la stanga, in continuarea unui horn foarte accidentat care vine de undeva de jos din negurile intunecate ale unei imparatii nebanuite.

OLYMPUS DIGITAL CAMERARecunosc zona expusa, mult mai expusa decat tot ce am traversat noi pana acuma, a continuarii Braului de Jos, care se intrerupe intre Umerii Pietrei Craiului si aceasta zona, in amfiteatrul Acelor parca. Deci brau mai expus, care sa rupa cu fete de iarba aproape la 90 de grade, eu nu am mai vazut si pot sa jur ca n-o sa imi propun vreodata sa parcurg aceasta bucata de brau, decat daca apare peste noapte un mare cablu ca pe brana aeriana.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADe partea cealalta a talvegului Radu se duce sa investigheze care este treaba pe acolo printre acele alea. Consultam jurnalul si vedem ca nu este pe acolo continuarea valcelului (desi pe acolo cred ca se putea iesi mai usor pe o muchie innierbata), ci tot pe un valcel (evident), doar ca Radu totusi este prea curios: cica se vad bine Umerii Pietrei Craiului si niste furnicute care misuna prin ei.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAsta este hornul din dreapta pe care trebuie noi sa continuam. Ana se baga pe clisura din dreapta parandu-i-se mai primitoare, dar la traversarea spre zona centrala se blocheaza si pana la urma se da jos. Situatia la fata locului nu mai apare asa de tapetata cu petale de trandafir. Eu ma urc putin direct si ajung la aceeasi concluzie: e ud, e friabil si e mai vertical decat pare de jos, mnah, asteptam barbatul sa ne traga pe semicoarda !

(11) Urcand pe valcelul Cabanierului - eu si AnaCam asa ma vedeam eu cu Ana, acolo mici de tot jos in stanga deasupra grohotisului (cui ne vede dau o bere, cui ne si recunoaste dupa culoarea de pe casca dau si o tuica). Iar in dreapta se vede cum revine la o forma mai normala Braul de Jos, incepand cu acea mare iarba si sfarsindu-se cu panglica ingustata care vrea sa penetreze toate moatele alea de stanca pana pe partea cealalta.

Dar revenim la hornul ud si friabil pe care trebuie sa continuam noi spre Braul de Mijloc. Deocamdata avem de trecut un obstacol ud si friabil, asa ca avem de lucru.

OLYMPUS DIGITAL CAMERARadu si Ana identifica o branita pe partea stanga a hornului care ii scoate 3 metrii mai sus in talvegul aceluiasi horn. Acolo sitatia este insa si mai uda si Radu reuseste sa iasa pe stanga pe niste fete la fel de friabile deasupra hornului. Ana sta cuminte si asteapta coarda, eu stau la fel de cuminte si astept aceeasi coarda. Pe udatura asta nu ma catar nici de-a naibii si am si dobandit un sentiment foarte acuzat de instabilitate datorita a tot ceea ce se misca pe valcelul asta. Se vede ca nu este umblat ! Ce sa spun, am devenit cunoscatori !

OLYMPUS DIGITAL CAMERARadu ne asigura succesiv la un bolovanoi de dupa care ies anourile puse, ca sa vezi ce forte erau in coarda aia de scotea anoul de dupa bolovan, urca Ana, vin si eu pe brana desi eram terorizata ca totul este friabil acolo (dar nu era chiar asa), urc si eu minunea de udatura nascand de cateva ori pe niste prize de pamant negru si umed. Mirific ! Asta a fost marele pas de pe valcelul cabanierului.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAna si Radu cum m-au asigurat: Radu fila, Ana tinea anoul sa nu iasa de dupa bolovan, adica teambuilding !

Scapati de hornul umed si terifiant ne continuam ascensiunea pe talvegul caracterizat de aceleasi trasaturi: friabil ca dracu, multi rulmenti si pamant mai alunecos ca vaselina !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn cinci minute ne trezim ca ne striga Ana ca a vazut o momaie, aparent ma bucur, dar ma intristez cand aflu ca deja suntem in Braul de Mijloc. Ca urmare in aceasta zona intre Braul de Mijloc si Braul de Jos sunt doar vreo 50 de metrii ! Ce tare !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIntrarea sau iesirea (dupa caz, desi nu l-as recomanda la coborare) din Valcelul Cabanierului in Braul de Mijloc

OLYMPUS DIGITAL CAMERARuptura geologica a Braului de Mijloc in directia Poiana Inchisa

Din Braul de Mijloc ne propune el Radu sa urcam pe nush unde in creasta sudica, ca stie el de data trecuta de cand a facut Umerii, iesirea din Umerii Pietrei Craiului fiind cateva sute de metrii mai incolo la acoperisul de coliba (pana la care noi nu ajungem in tura asta)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUrcarea spre Braul de Sus din Braul de Mijloc

OLYMPUS DIGITAL CAMERAContinuam putin pe Braul de Sus inspre Lanturi, pana ce Radu are o revelatie cand vede o rampa de grohotis pe dreapta: p-acolo urcase el acu’ 2 ani !

OLYMPUS DIGITAL CAMERARampa arata cam asa, cam cum e chestia aia urcabila pe dupa bolovanii spre care se indreapta Radu

Pana la urma Radu din muchie a urcat direct pe o muchie care era foarte atragatoare, dar mie mi se parea foarte expusa ca sa o fac fara coarda, iar eu si Ana am mai continuat brauletul ala, am coborat in firul unui scoc si am inceput sa urcam pana spre urmatoarea muchie: concluzia este ca am iesit in creasta sudica intr-o crestulita secundara, care mi s-a parut foarte expusa. Ce inseamna sa te cateri numai in trasee cu pitoane, vrei mereu coarda. Si pe fondul unui valcel foarte friabil proaspat urcat, incercam oricum fiecare bolovan si ma rugam la propriu sa nu cedeze naibii ca ma duceam destul in jos.

Facem picnic in creasta sudica si ne bucuram ca s-a risipit ceata, nu mai bate vantul si puteam sa stam sa mancam relaxati ! Apoi decidem sa continuam pe creasta sudica spre Lanturi. Desi as fi vrut sa cobor prin Poiana Inchisa, friabilitatea valcelului lu’ cabanieru’ masii se pare ca m-a marcat suficient, iar iesirea expusa in creasta a saturat complet nivelul cerut de adrenalina de catre corpul meu. Deci, luam drumul Lanturilor, deocamdata in sus si in jos pe creasta sudica.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA Ajungem si aproape de refugiul din Grindul de sus si incepem coborarea pe Lanturi. Abrupt ca naiba, nu pot sa zic ca pe valcelul urcat de noi era altfel, si iarasi imi dau seama cat de dificile sunt Lanturile, numai ca fiind traseu marcat le-a scazut din dificultate si au disparut prizele miscatoare, rulmentii si mare parte din pamantul negru.

OLYMPUS DIGITAL CAMERARadu coboara foarte repede, nu stiu cum de reuseste ca eu ma misc in reluare, Ana are si ea ceva viteza, numai eu am ramas la reflexul de probat toate prizele pe care descatar, chestiune care necesita ceva timp. Dar este soare, frumos, teoretic nu ne grabim, asa ca de ce sa ma stresez !? Macar mai fac ceva poze ca sa mi se para mai frumos traseul, traseul fiind de fapt foarte frumos dpdv estetic, doar ca imi ies mie bube de cate ori l-am facut ! La orice retragere de nemarcat, pac ne retragem pe Lanturi !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERATrec si de ultimele saritori cu lanturi, ma tin de lantul ala ca de nush ce, sunt obosita si ar fi culmea sa ma busesc pe un traseu marcat, dar este o certitudine faptul ca nu imi mai simt picioarele, pe undeva parca nu se face o legatura de la cap la genunchi !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUltimele cabluri si incep ultimele grohotisuri, Zaplazul surprinzator ca intotdeauna, apoi o coborare spre Spirlea.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAZaplazul vazut de jos, inca ma intreb daca este mai frumos sau nu vazut de sus

Coborarea spre refugiul Spirlea ne aduce pe taramuri mai putin terifiante decat urcarea de dimineata, nu eram in forma nicidecum, apoi coborarea lunga pe valea Spirlei se scurge neasteptat de repede intr-o discutie cu Radu, asa ca gratie comunicarii, Valea Spirlei s-a scurtat pret de un capitol de injuraturi. La bariera de la Tamasel ne ambalam in masini si visam la ciorba de la pensiunea Crailor (sau ceva de genul, ca Plaiul Foii este in renovare).

Concluzie: interesant sa explorezi ceva nou, demoralizant sa fie atat de friabil, mi-a fost mai frica decat in cel mai complicat traseu de alpinism al vietii mele !

Advertisements

About AuthenticTravels

My life motto is simple yet comprehensive: “We live only to discover beauty. All else is a form of waiting” (Khalil Gibran, poem ‘The Prophet‘) Background in architecture, historic monuments, and cultural tourism Professionally, during the past 20 years, I’ve focused on issues of cultural heritage and resilience tourism, based on my specialization in historic monuments. I graduated Architecture, then I completed two master programs and a doctorate in the field of both cultural tourism and restoration of historic towns. I became a member of various cultural and touristic organizations, among which the International Council on Monuments and Sites (ICOMOS). Then, at a certain moment, I decided to change the course of my carrier and became a travel writer, editor, and planner (each step at a time). Working in an office was definitely not for me. I needed to have freedom and to be able to explore the beauties of the world (as my motto says, right?). Not only I started to travel more and for longer periods, but I started the travel of my life, through life. Travel writer, editor, and photographer I am part of Arrivedo’s expert travel writers and write neighborhood guides for different hotels worldwide. As part of my professional writing, I’ve produced travel articles in English for Much Better Adventures, Modern Trekker, Adventure Animals, Matador Network, Arrivedo, Inside Himalayas, Activity Fan, and Sonderers. Thus, here it is a list of my published articles in English (by Iuliana Marchian). Also, I have written in Romanian for the Rulotism, Greciadeweekend, LiterNet, Capital Cultural, and National Geographic journals. Thus, here it is a list of my published articles in Romanian (by Iuliana Marchian). Besides, I am part of the Much Better Adventures team and produce regular content on adventure experiences through the Balkans. Eventually, I have joined Arrivedo’s Editors team and I assist other writers in completing their Neighborhood Guides for hotels. Moreover, when writing is not enough and people want to hear more about my experiences, I’ve accepted the challenge of speaking in public about my travels. It was difficult at the beginning, but I’ve gotten used to it now. When you speak about your passions, there’s no limit. I share my experiences of traveling through my talks at Incubator107 and inspire people to discover themselves through travel. My Travel Style – slow, authentic, flexible During my travels, I get in touch with locals through different communities or simply while I am on the road. For the moment, I travel by myself at a slow pace and seek for authentic places, where tourism hasn’t yet commodified the features of the place. This is a reason why I love what traveling brings into my life. I believe that the people I meet aren’t a coincidence. This way I see how every day of traveling adds a brick to my self-development. I consider traveling the best way of personal development, accompanied by the classic cliché ‘out of the comfort zone‘. Through my travels, I want to bring to light human individuality. I consider that everyone has his or her own travel style, authentic, and free of any boundaries.
This entry was posted in Piatra Craiului. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s