Nu mai fusesem de un cincinal in Bucegi, asa ca am zis ca daca tot sunt prin zona vara asta sa profit de oportunitate si sa imi revad dragii mei Bucegi. Nu conta ce traseu faceam, important era sa revad locuri dragi si sa imi amintesc cum erau, cam melancolic teoretic, dar practic atat de linistitor si reconfortant.
Reusesc sa ajung in Busteni cu un microbuz, ca trenul avea intarziere, bagam un taxi pana la Gura Diham, ca n-am chef de marsuri prelungite si matinale pe deasupra si urcam pe celebra “panta prostului“. Mie mi-e draga panta asta, marcheaza inceputul oricarui traseu montan spre culmile inalte, dar ce-i drept cam adesea o gasesti plina de pantofari cu burtile revarsandu-se peste tot … deci isi cam merita numele, fara suparare.
La Poiana Izvoarlor ajungem cat ai zice peste. Mi-era dor sa revad locuri dragi.
Cabana Poiana Izvoarelor este inca acolo (aia noua, ca aia veche parca era mai primitoare), de regula intram sa mancam iarna aici, dar acum am chef de antrenamente pe Bucsoiu ! Si pe deasupra este vara :))
Trecem de Pichetul Rosu si ne indreptam spre Prepeleac, trecand prin poiana Bucsoiului, unde a aparut si o bancuta in memoria lui Traian Murgilas (decedat in ultimii ani pe valea omonima). Sa ma mai intreb de ce am asa oroare de valea asta ?!
Ceata deasa coboara insa destul de jos, vorba aia pana aproape in poiana Bucsoiului (si eu care aveam chef de panorame de pe creasta Bucsoiu !)
Incet, dar sigur trecem de Prepeleac si o luam in sus pe monstrul adormit al Bucsoiului. Macar ca urc abrupt si castig altitudine repede, dar totusi este sinistru urcusul prin balariile alea. Nu prea am auzit pe cineva sa simpatizeze urcusul asta, desi daca ai avea vreo tentativa, perioada anului care iti ofera si rododendronii infloriti ar fi cea mai buna varianta.
Si chiar si cu urcusul asta ar fi fost simpatic daca era mai putina ceata !
Fete, braie, pante, creste, portite, nu tu o capra, un cerb ceva ! Macar o codita de ursulet !
Ajungem la bifurcatia cu Brana Caprelor, pe unde l-am dus si pe tata ! Poate cand mai duc pe cineva sa mai refac si eu traseul asta, ca e super, nu de alta !
Si de la Brana Caprelor pana pe vf. Bucsoiu nu am mai inteles nimic, adica am intrat in ceata si la propriu si la figurat. Acum 10 ani cand facusem prima oara acest traseu la fel a fost si acuma iar, bai, ceva e in neregula cu mine – numai ceata prin pe Bucsoiu ! :))
Si totusi, sa marchez momentul “io la munte” = io pe varful Bucsoiu
De pe Bucsoiu iarasi zburam spre Omu prin ceata, fara capre, fara panorame si fara chef. Ba da, mi-era foame, numai ciorbe visam !
Ne retragem pentru un ceai la statia Meteo de la Omu … si uite asa ciorbele mele s-au concretizat intr-o conserva de peste, ca muream de foame pana sa ajung la cabana si baietii se tot lungeau la vorba, ce sa le faci, si ei ca fetele la barfa.
Daca tot nu am intrat in cabana, trecem totusi sa ii fac poza clasica de varful Omu
Vedere de la varful Omu spre valea Morarului
Vedere de la varful Omu spre varful Costila
Vedere de la varful Omu spre valea Gaura
Coborarea o vom face pe partea cealalta spre Bran, prin Turnurile Tiganesti si rododendronii de pe Clincea. Cred ca este una dintre cele mai frumoase coborari care se pot face de la Omu inspre Bran, cu un traseu variat, combinat si plin de privelisti superbe.
Tropa tropa pana pe varful Scara, cu opririle de rigoare in saua Hornurilor Malaiesti
Asta este Hornul Mic, pe aici m-am dat cu schiurile acum 10 ani, acum nu stiu daca as mai face nebunia asta – nu nebunia sa ma dau pe hornuri, asta as face-o oricand, ci nebunia de a mai cara schiurile pana aici. Morala: trebe’ porter, ca si asa sunt in pregatiri cu Nepalul !
Varful Omu este in ceata, dar cam asa ar fi trebuit sa se vada dinspre varful Scara
Ajungem si pe varful Scara, totul este la superlativ ca de obicei, de cate ori revin pe aici sunt in al noualea cer. Acum cred ca ajunsesem intr-al zecelea deja ! Valea Ciubotei este superba, absolut mirifica !
Valea Ciubotea vazuta din zona varfului Scara
Incepem coborarea prin Turnurile Tiganesti, intotdeauna fascinante si pline de farmec. Eu una nu am fost vreodata pe aici (si am fost de destule ori) sa spun ca m-am plictisit. Si pe alte trasee ma mai si plictisesc, dar prin Turnurile Tiganesti niciodata.
Ajungem aproape de refugiul Tiganesti si incep campurile, ba nu lanurile de rododendroni.
Roz de rododendron spre valea Ciubotea
Roz de rododendron spre Clincea (bine, era nor si nu se vede atat de intens rozul, dar era plin frate)
Micutul mare refugiu din Tiganesti. Parca tot mai bine era cu cortul !
La refugiu stau sa imi pun tonele de genunchiere pentru coborarea care va sa vina. Avand in vedere ca am facut toata tura in vreo 10 h, am bagat ceva material la vale, dar nu ma dureau genunchii, cat ma dureau talpile.
Coborarea pe Clincea frumoasa insa ca de obicei, este special Bucegiul pe aceasta parte a Branului, este frumos si simplu, pe cand abruptul bucegean este intortocheat si complicat ! Depinde de starea de spirit care varianta o preferi, amandoua sunt interesante la un moment dat.
Tiganii au urcat pana aproape sus in creasta sa culeaga rododendron, asa ca nu suntem singurii care misunam pe acolo, e deja aglomeratie mare.
Clasica poza cocotata in portita Clincei – am si eu locurile mele fixe in care ma pozez de cate ori trec pe acolo
Abrupturi semete se suprapun si inspre varful Scara, care este hat in fundal
In fata noastra continuam sa coboram cu dragul de Crai in fundal
Ajungem intr-o poiana, care nu mai stiu cum se numeste, de unde niste nenii ne preiau si ne duc ei pe un nemarcat mai scurt fix jos in vale, de’ iesim aproape de unde iese strada Clincea din sat in padure. Cu ocazia asta am aflat si unde duce defrisatura aia care se vede ca urca in gat in fata ta la o bifurcatie de drumuri forestiere. Bine, noi nu am urcat-o in gat, dar am coborat-o la fel de in gat.
In Bran, prindem ultimul autobuz spre Brasov, si cel mai important este ca am inteles ca intuitia mea este inca o data foarte corecta. Mi s-au confirmat lucruri pe care le banuiam, dar care stateau ascunse sa mocneasca ele la un moment dat. Stie universul de ce ! 🙂
Alpinclick: Explorări Montane 