Piatra Mare prin muchia Ciorga – 1 iunie 2014

Trebuia sa ma duc in tura de alpinism hibernal cu Ciprian Lolu, dar afara ploua cu galeata aproape tot week-end-ul, asa ca se anuleaza tura. Logic, ma asteptam ! Daca nu se anula tura, imi puneam strasnic problema ca nu stiu eu cum sa ma relationez cu muntele. Buuuuun, si eu acum ce dracu fac, ca sunt si la Brasov si mi-e ciuda sa fiu aproape de atatia munti dupa care am tanjit si sa nu merg nicaieri. Dar pune Florin o tura pe carpati in Piatra Mare, care culmea ma si atrage (desi pe vremea asta ploioasa ma atragea orice ma determina sa ies din casa), asa ca sa refac un nemarcat odata la 6 ani cred ca merge.

Plecam pe la 11.00 a.m. din Brasov, eu super fericita ca am putut sa-mi fac somnul de frumusete fara sa ma mai trezesc cu ochii scosi din orbite la ore imposibile organismului meu. Si chiar si asa mi-era somn ! :)) Ne intalnim cu restul lumii la gara din Timisul de Sus si purcedem la deal. Iesim in DN1 si tropaim cateva sute de metrii pe asfalt pana la primul pod pe stanga, trecem apa si cotim iarasi stanga spre valea Horvatca.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Drumul coteste firesc in lungul vaii Horvatca, iar noi vom urma la fel de firesc culmea ce pleaca chiar din fata noastra in stanga vaii, afland de la Mihai ca se numeste culmea Ciorga.

Urcam pe muchia abrupta rau, incerc sa-mi intru in ritmul meu de mers firesc, dar fiind multi nu prea este posibil, ca tot timpul ne roaga dom’ organizator sa ne oprim. La inceput poteca merge pe partea stanga a versantului de sub muchie, apoi intr-o sa un drum merge pe muchie si altul merge pe versantul drept de sub muchie. Dom’ organizator ma lasa sa o iau pe acolo ca sa testez terenul, in timp ce ei o iau pe muchie matematic. Eu cu Ema mergem pe poteca destul de clara, care mai intai merge pe curba de nivel, apoi coteste brusc stanga indreptandu-se vertiginos spre firul unei vai/valcel. Ajunsi in firul acestei vai, care nu este foarte abrupta, eu o iau pe versantul din stanga incercand sa ies in muchie, Ema o ia pe vale. La iesirea in muchie ma intalnesc cu cativa din colegii de tura care ramasesera mai in urma, in timp ce Ema continua pe firul vaii pe o poteca destul de evidenta. In portiunea superioara poteca de pe vale cotea la dreapta pe versantul drept al vaii si ajungea in poiana cu canton, noi am urmat culmea matematic si am ajuns in aceeasi poiana cu canton, unde ne intalnim si cu restul lumii care ne astepta si dadea telefoane disperate dupa noi.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Poiana cu canton silvic, unde nenea padurarul spera sa vina ursul. Ce urs frate ?! La cat am zbierat noi ca sa ne auzim unii pe altii prin toata padurea, nu mai vine nici pui de urs la slana padurarului. Ca eu dupa tipetele lui Mihai ma orientam la directie, s-au dus toti ursii pe o raza de la Timisu de Sus la Brasov !

OLYMPUS DIGITAL CAMERA La cantonul silvic din poiana de pe muchia Ciorga

De la canton continuam matematic pe muchia Ciorga, nefiind foarte clar pe unde merge, dar plecand de la canton un pic in stanga incepe sa se intrezareasca poteca si oarecum directia culmii. Poteca nu este foarte clara, se pierde de multe ori, dar noi incercam sa tinem culmea matematica si iese ceva pana la urma.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA In padure este ceata si atmosfera este mistica. Lumea este incantata, se pare ca numai pe mine nu ma atrage, dar imi amintesc ca pe o asa vreme, prea multe variante de traseu nu aveam. Asa ca strang din dinti la copacii pe care ii am de sarit si crengile pe care le iau in fata si mergem mai departe. Pana ajungem la un moment dat intr-o sa cu brusturet, unde chiar daca mai aveam destul pana pe varf, declaram pauza de masa. Sa mor eu, ceata asta face foame rau detot !

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Din saua asta o luam insa in directie gresita, de fapt total in directia opusa, crezand ca muchia pe care o avem de urmat merge in dreapta cum veneam noi de jos de la canton. Balaurim ce balaurim, pana ce descoperim ca muchia pe care suntem incepe sa coboare drastic si ceva nu este in regula. Mihai tot incearca sa bibileasca ceva pe harta lui de pe telefon, dar fiind ecranul mic eu nu reusesc sa vad in cadranul telefonului si varful Piatra Mare, care era in cu totul alta directie. Scoatem busole, nord, vest, sud, draci toate punctele cardinale le luam la rand, dar orice faceam rezulta ca suntem in directia total opusa. Isi pune si Florin in actiune GPS-ul de pe telefon si in sfarsit ne luminam. Coboram pe una din muchiile care duc din culmea Ciorga pe care fusesem spre zona Tamina. Deci, precum aratau si busolele, eram in directie total opusa. Din pacate nu ne puteam orienta nici dupa panoramele care se zareau fugitiv de prin padure, caci era ceata, asa ca vedeam acelasi peisaj pe geam in orice directie ne uitam, fara sanse de deslusire a unui munte cunoscut in fundal. Scot harta pe care o desenasem fugitiv dupa jurnalul de pe carpati, nu de alta, dar alta harta cu Piatra Mare nu aveam cu mine la Brasov si eu de regula nu plec fara harti la mine. Imi dau seama ca era desenat in traseu un viraj puternic la stanga, viraj pe care noi nu il facusem inca, asa ca avea toate sansele sa fie prin zona. Decidem sa ne intoarcem in saua cu picnic, cu brusturet si cu ceata, investigand acolo alte poteci, pentru ca cu siguranta trebuia sa fie o poteca si in sens opus, cel putin asa era desenat traseul pe harta desenata fugitiv de mine. Florin nu mai are insa baterie la telefon, asa ca aleluia GPS, moment in care regret iarasi amarnic ca nimeni nu are o harta sa vezi mare si clar unde e varful ala Piatra Mare fata de unde eram noi. La harta cel putin nu se duce bateria !

Ajunsi in saua cu poiana, cu brusturet si cu ceata ma tot uit dupa poteca … in directia in care era desenata poteca pe harta nu se vedea nici o poteca, dar, un mare DAR, daca te uitai bine detot in directia traseului desenat pe harta, puteai sa intuiesti vag detot o poteca printre brusturetul crescut din abundenta. Hmmm, poteca asta imi trezeste interesul, si incep sa ma uit mai atent sa vad unde naiba duce si atunci ma loveste ca un flash in moalele capului si imi amintesc un culoar plin de brusturet printre brazi de acuma 6 ani cand mai facusem acest traseu integral dupa GPS. Urmez poteca putin si este din ce in ce mai clara si cu siguranta la capatul culoarului prin padure va apare si foisorul mult asteptat ca punct de reper. Cel putin asa arata harta schitata fugitiv de mine si parca si memoria ma ajuta vag detot in confirmarea acestei informatii.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Mergam prin culoarul din padurea de brazi, poteca este clara, Mihai merge repede in fata ca sa descopere locurile, eu nu ma grabesc, cand este vorba de orientare rar ma insel, asa ca ii las lui bucuria sa gaseasca primul foisorul ! 🙂 Precum banuiam, foisorul se lasa dezvaluit pe partea stanga in capatul culoarului de brazi , in momentul in care acest culoar intalneste culmea din fundal care urca spre vf. Piatra Mare.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA 2x Mihai si Florin in foisorul mult asteptat

Din poiana cu foisor stiu doar ca mai trebuie urcat pe culme care iese chiar in varful Piatra Mare, dar cum ceata este la ea acasa, tinem muchia, care treptat se ingusteaza si incepe sa capate conturul si forma unei muchii care se respecta si iese intr-un varf montan. Ceata, ceata si iarasi ceata, asa ca nu vad decat ceva ceea ce cred ca sunt niste transee si multe floricele albe care imi atrag atentia.

(29) Vf. Piatra Mare - poza de grup Poza de grup pe varful Piatra Mare (nu-mi mai amintesc numele tuturor, dar stiu ca eu stateam cu mana pe sus ca sa sara catelul la mancare !)

De pe varful Piatra Mare coboram pe marcaj pe la Coada Pietrei si pe la Tamina. Ceata, stana, padure, noroi, canion, forestier, poteca si DN1 din nou pana la gara din Timisul de Sus, unde ne aliniem frumos fara dorinta de a pleca spre casa. Se pare ca numai catelul era cel mai obosit, zacea cu ochii dati peste cap, de parca noi l-am fi obligat sa vina cu noi.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Si la final floricelele care napadeau culmea pana in varful Piatra Mare

Advertisements

About AuthenticTravels

My life motto is simple yet comprehensive: “We live only to discover beauty. All else is a form of waiting” (Khalil Gibran, poem ‘The Prophet‘) Background in architecture, historic monuments, and cultural tourism Professionally, during the past 20 years, I’ve focused on issues of cultural heritage and resilience tourism, based on my specialization in historic monuments. I graduated Architecture, then I completed two master programs and a doctorate in the field of both cultural tourism and restoration of historic towns. I became a member of various cultural and touristic organizations, among which the International Council on Monuments and Sites (ICOMOS). Then, at a certain moment, I decided to change the course of my carrier and became a travel writer, editor, and planner (each step at a time). Working in an office was definitely not for me. I needed to have freedom and to be able to explore the beauties of the world (as my motto says, right?). Not only I started to travel more and for longer periods, but I started the travel of my life, through life. Travel writer, editor, and photographer I am part of Arrivedo’s expert travel writers and write neighborhood guides for different hotels worldwide. As part of my professional writing, I’ve produced travel articles in English for Much Better Adventures, Modern Trekker, Adventure Animals, Matador Network, Arrivedo, Inside Himalayas, Activity Fan, and Sonderers. Thus, here it is a list of my published articles in English (by Iuliana Marchian). Also, I have written in Romanian for the Rulotism, Greciadeweekend, LiterNet, Capital Cultural, and National Geographic journals. Thus, here it is a list of my published articles in Romanian (by Iuliana Marchian). Besides, I am part of the Much Better Adventures team and produce regular content on adventure experiences through the Balkans. Eventually, I have joined Arrivedo’s Editors team and I assist other writers in completing their Neighborhood Guides for hotels. Moreover, when writing is not enough and people want to hear more about my experiences, I’ve accepted the challenge of speaking in public about my travels. It was difficult at the beginning, but I’ve gotten used to it now. When you speak about your passions, there’s no limit. I share my experiences of traveling through my talks at Incubator107 and inspire people to discover themselves through travel. My Travel Style – slow, authentic, flexible During my travels, I get in touch with locals through different communities or simply while I am on the road. For the moment, I travel by myself at a slow pace and seek for authentic places, where tourism hasn’t yet commodified the features of the place. This is a reason why I love what traveling brings into my life. I believe that the people I meet aren’t a coincidence. This way I see how every day of traveling adds a brick to my self-development. I consider traveling the best way of personal development, accompanied by the classic cliché ‘out of the comfort zone‘. Through my travels, I want to bring to light human individuality. I consider that everyone has his or her own travel style, authentic, and free of any boundaries.
This entry was posted in Piatra Mare. Bookmark the permalink.

2 Responses to Piatra Mare prin muchia Ciorga – 1 iunie 2014

  1. un om says:

    Frumos tare, mi-ai facut o pofta de balaurit…
    (am vreo sansa sa pun mana pe un track al traseului sa-l pun si eu pe jepeseu?)
    Multumesc!

  2. Alpinclick says:

    Paul, nu a salvat nimeni vreun track pe GPS, dar cu atatea descrieri sunt convinsa ca nu dai tu gres !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s