Din nou voluntar la Maraton Apuseni 2014

Initial ziceam ca nu am timp sa merg trei zile ca voluntar la Maraton Apuseni, dar cum d-nul Dinu  s-a gandit el nu stiu cum si mi-a bagat soparla “ca vine Alexandra cu Cezar de la Bucuresti si trece prin Sibiu“, pam, m-a lovit parca in moalele capului ! Simteam in mine o dorinta din ce in ce mai mare de a veni si de a pune mana de la mana la tot ceea ce face clubul. Imi aminteam cat de impresionata fusesem acum 2 ani cand fusesem prima oara voluntar intr-un punct de alimentare. Cert este ca orice faceam, desi nu luasem decizia sa ma duc, faceam ca sa imi fac timp liber sa ma duc. Deci decizia mea era ca si luata in subconstientul meu ! Vroiam si trebuia sa ma duc din nou voluntar la Maraton Apuseni ! Nu puteam sa lipsesc de la acel sistem monstruos care se pune in miscare in fiecare an in ziua maratonului, desi in taina stiu foarte bine ca munca pentru anul urmator incepe imediat ce s-a terminat ultimul maraton.

Deci trece Alexandra si cu Cezar si cu Ilinca prin Sibiu si ne indreptam spre Rezervatia Scarita Belioara, deasupra careia alesesem sa stam in cel mai complex PA cu putinta, adica pe unde trec maratonistii de 2 ori, dupa 20 km si dupa inca 10 km, dupa ce au dat roata la toata rezervatia (o nimica toata evident ! :P). Pana sa ajungem noi sa ne facem tura de incalzire pe dealul Bradatel de la poalele rezervatiei mai sus amintite, poposim de pranz in Rimetea. Super sat, modesta activitatea de turism, admirabil restaurate casele (asta da exemplu pozitiv), buna mancarea, buna si berea lui Cezar ! 🙂

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Poza de grup la Rimetea (de la stanga la dreapta): Alexandra, Iuliana si Cezar

Initial trebuia sa mergem in Rezervatia Scarita Belioara, sa urcam pe Dealul Bradatel si sa admiram zarile, urmand ca abia pe seara sa mergem sa dormim in Sagagea si a doua zi dimineata sa urcam repede La Rascruce unde era PA-ul nostru cu nr. 3. Noi inversam din greseala ordinea, ajungem mai intai in Sagagea – un sat superb care m-a lasat masca prin arhitectura sa vernaculara. A trebuit insa se ne reintoarcem si sa viram corect pe valea Belioarei. Cand am ajuns in capatul vaii si in capatul drumului forestier aveam o frumusete neasemuita in fata ochilor (stiam eu de ce vrusesem sa fiu in PA-ul asta):

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Rezervatia Sesu Craiului – Scarita Belioara vazuta din capatul drumului forestier pe valea Belioarei

Mergem putin pe sub rezervatie, ca sa ma lamuresc si mai bine cat de atragatoare este, apoi viram brusc la dreapta prin padure spre culmea Dealului Bradatel, pe unde venea si traseul de maraton de altfel. Primele casute ne intampina timide, acesta fiind doar preludiul a ceea ce urma sa apara in fata ochilor nostri din varf de la cruce.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Din varful dealului Bradatel, de la cruce, se vede  inspre rezervatie, desi coroanele copacilor nu te lasa sa admiri pe-ndelete.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Chiar si asa totusi se vede o dita’ mai pesteroaia sus undeva printre cotloane de stanci

In partea opusa rezervatiei, pe poalele line sau chiar mai abrupte ale dealului Bradatel, casute micute si cochete se astern in fata peliculelor digitale de la aparatele noastre foto. Adica e paradisul pe pamant cand iese soarele si scalda cu razele soare acoperisurile inclinate si pline de fan ale colibelor.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA Totusi, la intoarcere, pentru a nu reveni pe acelasi drum, ochim noi jos valea Belioarei si ne gandim ca rau nu sade sa o taiem la plesneala pe unde vedem o poteca mai clara. In fond si la urma urmei se vede foarte clar jos valea si nu putem iesi departe de masina.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Balaurim noi ceva, luam niste craci in cap, ochi si gura, mai recit democratic cateva injuraturi la adresa lor si dupa o repriza binemeritata de balaureala, ne scuturam de scaieti la masina, asteptand (stiam) noi dupa Marlene pe care trebuia sa o ducem cu masina la Sagagea (ma rog, asta era planul initial). Tot asteptand dupa Marlene care nu stiam de ce nu mai apare, ne punem pe mancat, apoi punem cortul la Izvorul Belioarei, abia tarziu in noapte apare si d-nul Dinu si ne lamureste asupra situatiei …. nu vom mai merge la Sagagea, vom urca maine dimineata pe La Stanci sus La Rascruce in PA3.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Sambata dimineata plecam pe traseul marcat spre La Rascruce, traseu care merge pe La Stanci si prin poiana La Mateoaie (sper ca zic bine toate denumirile). Mergem oleaca pe un forestier care inainteaza inspre rezervatie, apoi ne bifrucam puternic la dreapta, facand practic un viraj de 180 pentru a urca pe un deal cu o panta mai mult decat abrupta. Urci ca-n gat frate, dar urci repede si eficient si cu atat mai eficient cu cat in spate cand intorci privirea se vede minunatie de Scarita Belioara.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Urcam panta ca in gat, admiram rezervatia din acest balcon natural, cica sunt cirese parca pe aici vara, apoi viram la dreapta pe poteca prin padure care va merge pe curba de nivel pe sub dealul Bilii. Apoi iesim treptat din padure si incepem sa urcam pe zona “dificila” a traseului de maraton, adevarul e ca daca te grabesti si nu ai experienta in catarare, ti-o cam furi pe aici, pe zona stancoasa.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Traversam apoi o poiana presarata numai de flori galbene si iarasi imi amintesc cata nevoie de natura aveam si cat de mult ma bucur ca m-am rupt de ale mele si am venit sa petrec timp cu oameni dragi prin niste locuri mai mult decat superbe.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Asta a fost preludiul cu floricelele galbene pe jos, ca ce aveam sa vad La Mateoaie avea sa ma incarce brusc cu toata energia pozitiva la maxim: era superb si pe deasupra poiana avea si casutele mele preferate cu acoperis de fan

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Plaiuri si orizonturi in toate zarile, de’ti doresti sa pleci hai hui prin munti, sa nu stii unde dormi, cand ajungi  undeva si cand te intorci, pur si simplu sa haladui fara grija prin munti si sa te incarci de toata energia naturii si a universului ! 🙂 Filozofie pura, nu ?!

In PA3 am stat vreo …. multe ore, ca au trecut maratonistii de 2 ori: la venire si la plecare, dupa 20 km si dupa 30 km, unii mai rupti ca altii, desi imi imaginam ca o sa-i vad mult mai desfigurati, dar avand in vedere ca se tineau toti pe picioare, a fost ok, chiar incurajator, dar nu suficient de motivant cat sa incerc inca aceasta experienta. Mai trebuie ceva motive, dar nush inca cum le cheama pe motivele alea, trebe’ sa apara ele intr-o buna zi aliniate cu restul astrelor din viata mea.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Cel mai mult ne-a impresionat MosIon, cel mai batran participant de la maraton, de numai 80 de ani, care nu mai participase decat la semimaratoane, dar isi dorea si el sa faca un maraton la viata lui. Asta da motivatie, deci poate la 80 de ani o sa incerc si eu ! 😛

Pana sa plecam spre Baisoara peste dealuri, m-am cocotat eu in varful dealului sa vad panoramele, ca nu se putea sa plec de acolo si sa le ratez.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Vedere spre valea Boului (sper ca am indentificat-o bine)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Vedere din varful dealului spre La Rascruce (in directie opusa rezervatiei Scarita Belioara)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Vedere din varful dealului spre ceea ce se vede de sus din rezervatia Scarita Belioara

Revin in PA3 si voi  pleca cu Cezar si cu inca doua fete peste munte indarat la Baisoara pe traseul de maraton, apoi ne vom suprapune dupa Stiolne cu traseul de semimaraton.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Vedere peste deal spre Scarita Belioara de unde venim

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Vedere spre valea Sagagea (la anu clar vreau sa stau acolo)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA In poza de jos si cea de sus, in fundal se vad Stiolnele spre care ne indreptam cu mare interes si cu speranta de raze de soare

OLYMPUS DIGITAL CAMERA De la Stiolne pana pe Dealul Boinic nu vom avea insa soare, exact pe portiunea cea mai pitoreasca de traseu pentru mine, asa ca am pozat si eu casutele cum am putut, nu au iesit prea bine, dar totusi reflecta bogatia arhitecturala a acestei zone care m-a fascinat clar.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA Cand ajungem pe la catunul Zapodie mai iese soarele fugitiv de cateva ori si mai impusc cateva culori faine, dar pana sa deschid aparatul, soarele tusti in nori ! 😦

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA Cand a iesit soarele ? Binenteles dupa ce am ajuns noi sus pe dealul Boinic si ne pregateam de coborare spre valea Vadului, ultima vale inainte de urcusul spre statiunea Baisoara.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA Si daaaaaaaaaaa, poza mea preferata de pe dealul Boinic !

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Casuta din povestea de pe dealul Boinic

De pe valea Vadului ne separam, ca Cezar trebuie sa se duca pana la Crucea Crencii sa culeaga semnele de prin copaci ale traseului voluntarilor. Eu cu fetele urcam pe o doboratura de copaci pe unde gasim insemne de la maraton, culegem toate foliile si ajungem pe-nserat la pensiunea Skiland unde este basecampul maratonului. Fix la premiere, fix cat sa mai prind un meniul zilei sa-mi pun si eu burta la cale. Apoi a urmat seara de folk cu chitare si tambale, iar pentru mine in sfarsit o noapte bine dormita dupa chinuiala din masina din seara precedenta (prietenii stiu de ce !:P)

Duminica dimineata am petrecut-o in familie. Acum am inteles si eu mai bine de ce mereu Cezar zicea de familia lui de la Cluj, la familia clubului se referea. Este greu de scris in cuvinte cum ma simt printre colegii de club, dar printre multiplele stari inaltatoare se pot numara fara probleme: acceptare, apartenenta, sustinere, deschidere (asta ce imi vine rapid in mine), ah si imbratisarile necontenite si indelungate ale lui Dinu si Marlene. La inceput am fost uimita si surprinsa, acuma mi-este dor de toate acestea si abia astept sa ma revad cat mai curand cu colegii mei de club. Sa ma mut la Cluj ? Aveam totusi in minte Brasovul, dar cine stie ce ne rezerva viitorul !?

La intoarcere spre casa ne oprim la cetatea de la Coltesti, obiectiv turistic demult vizat de mine, dar fara sansa de izbanda pana in momentul de fata

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Cica este un traseu marcat care urca pana sus, noi am luat-o pe niste drumuri asa mai la ochi si mai la azimut OLYMPUS DIGITAL CAMERA OLYMPUS DIGITAL CAMERA Apoi am coborat din cetate pe un valcel nemarcat, ca ne-a facut cu ochiul si nu ne-am putut abtine sa nu-l exploram

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Vedere spre Piatra Secuiului si satul Coltesti vazute de la cetatea omonima

Si pentru ca a fost una din putinele ture pe care le fac cu colegii de club, nu pot sa spun decat ca daca mi-as fi dorit un club cu atata activitate de munte, nu as fi gasit, daca as fi cautat oameni atat de faini, iarasi nu as fi gasit, daca as fi avut pretentii, cu siguranta as fi fost dezamagita. Am venit la club cu cele mai infime asteptari pe care le-am avut vreodata si am primit insutit mult mult mai mult decat as fi avut nevoie, nici macar nu se pune problema de cat mi-as fi dorit. Prin asta nu pot decat sa multumesc “providentei” ca mi-am luat o lectie buna de viata: sa nu mai am asteptari si sa iau lucrurile asa cum sunt, o sa am satisfactii si bucurii mult mai mari decat pot eu sa imi imaginez ! Si chiar daca nu am inca foarte multe experiente montane cu clubul, multumesc CAR Cluj Universitar si colegilor de club pentru experienta de viata deosebita pe care mi-o ofera necontenit. Ziceam ca nu am chef de scris si uite ca am reusit totusi sa spun ce simt, din gama pofta vine mancand !

Advertisements

About AuthenticTravels

My life motto is simple yet comprehensive: “We live only to discover beauty. All else is a form of waiting” (Khalil Gibran, poem ‘The Prophet‘) Background in architecture, historic monuments, and cultural tourism Professionally, during the past 20 years, I’ve focused on issues of cultural heritage and resilience tourism, based on my specialization in historic monuments. I graduated Architecture, then I completed two master programs and a doctorate in the field of both cultural tourism and restoration of historic towns. I became a member of various cultural and touristic organizations, among which the International Council on Monuments and Sites (ICOMOS). Then, at a certain moment, I decided to change the course of my carrier and became a travel writer, editor, and planner (each step at a time). Working in an office was definitely not for me. I needed to have freedom and to be able to explore the beauties of the world (as my motto says, right?). Not only I started to travel more and for longer periods, but I started the travel of my life, through life. Travel writer, editor, and photographer I am part of Arrivedo’s expert travel writers and write neighborhood guides for different hotels worldwide. As part of my professional writing, I’ve produced travel articles in English for Much Better Adventures, Modern Trekker, Adventure Animals, Matador Network, Arrivedo, Inside Himalayas, Activity Fan, and Sonderers. Thus, here it is a list of my published articles in English (by Iuliana Marchian). Also, I have written in Romanian for the Rulotism, Greciadeweekend, LiterNet, Capital Cultural, and National Geographic journals. Thus, here it is a list of my published articles in Romanian (by Iuliana Marchian). Besides, I am part of the Much Better Adventures team and produce regular content on adventure experiences through the Balkans. Eventually, I have joined Arrivedo’s Editors team and I assist other writers in completing their Neighborhood Guides for hotels. Moreover, when writing is not enough and people want to hear more about my experiences, I’ve accepted the challenge of speaking in public about my travels. It was difficult at the beginning, but I’ve gotten used to it now. When you speak about your passions, there’s no limit. I share my experiences of traveling through my talks at Incubator107 and inspire people to discover themselves through travel. My Travel Style – slow, authentic, flexible During my travels, I get in touch with locals through different communities or simply while I am on the road. For the moment, I travel by myself at a slow pace and seek for authentic places, where tourism hasn’t yet commodified the features of the place. This is a reason why I love what traveling brings into my life. I believe that the people I meet aren’t a coincidence. This way I see how every day of traveling adds a brick to my self-development. I consider traveling the best way of personal development, accompanied by the classic cliché ‘out of the comfort zone‘. Through my travels, I want to bring to light human individuality. I consider that everyone has his or her own travel style, authentic, and free of any boundaries.
This entry was posted in Apuseni. Bookmark the permalink.

One Response to Din nou voluntar la Maraton Apuseni 2014

  1. Eu zic sa te muti la Cluj!! 😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s