Pe dealurile Rasinariului – 17 mai 2014

Se prevestea cica vreme naspa, desi in Sibiu era putin soare !? Nu mai imi planificasem sa plec nicaieri, una la mana ca as fi vrut tot cu bicla si Marius inca nu stia daca poate, doi la mana ca nu aveam chef sa ma trambalez prea tare pe drum si sa fie vreme urata, trei la mana ca vineri bolisem de o racealo-viroza si eram cam scoasa din functie. Ca urmare, sambata dimineata ma duc sa imi fac cumparaturile, chestii casnice bla bla pana colac peste pupaza imi trimite Viorel mesaj ca sa mergem sa facem un traseu pe langa Rasinari. Eu tocmai eram la micul dejun prelungit spre pranz, ma uit nitel pe harta, vad ca e ceva de mers, dar oricum nu aveam chef de scris jurnale pe blog, asa ca mai bine gasesc subiecte pentru alte jurnale. In juma’ de ora sunt cu bagajul facut si mancata, gata de plecare ! Am fost foarte prompta la datorie si trebuie sa recunosc ca e tare bine sa fi invitat si sa nu-ti bati capul cu traseul, sa te duci sa te relaxezi efectiv si sa nu fii mereu stresat sa nu ratacesti drumul. Avand in cap toate aceste ganduri, sunt foarte incantata ca Viorel are de gand sa ma alerge pe dealuri, ca si asa nu stiam eu cum sa-mi mai intremez conditia fizica si mi-era lene sa fac iara Insanity-ul prin casa zguduind lampa vecinei de dedesupt.

Cand ajungem si noi in Rasinari, ploua ! Ne echipam totusi, tot ploua ! Continui sa ma echipez, tot ploua ! Nu tare, dar marunt, enervant de marunt, semn ca nu se va opri in curand ! Dar totusi plecam: prin padure se simte mai putin ploaia, dar cand traversam vreo poiana ceva, ne cam uda, noroc ca pana iesim detot din padure se mai domoleste ploaia si avea sa vina doar in reprize scurte si marunte de acum incolo, eventual asezonate si cu grindina.

In ciuda vremii nefavorabile, dorinta de miscare este mare, asa ca tot continuam cu speranta ca ploaia se va opri pana vom iesi noi din padure pe portiunea care se urca din Rasinari.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Incepem sa urcam pe culme, ploua mai putin, sau chiar deloc, facem stanga pe culmea principala spre dealul Fraga. Trecem si pe langa coliba lui nenea batran care locuieste aici cu caprele si oile !

OLYMPUS DIGITAL CAMERA De data aceasta nu ne mai latra cainii, caci Viorel le da din start de mancare, dar latra totusi cateva tignaluri de bucurie, cat sa auda mosulica sa iasa sa ne salute si sa ne povesteasca una alta

OLYMPUS DIGITAL CAMERA De la coliba lui mosulica continuam pe dunga dealului, urcand abrupt, dar fara sa ne mai ploua. Cerul se lumineaza si in unele zone se vad si pete de raze de soare. Waw, poate imi folosesc totusi ochelarii de soare (speram eu in gandul meu pur optimist)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA Tot urcam pe culmea dealului si nu pot sa nu remarc ca aproape toate colibele din zona sunt acuma populate de turme de animale de tot felul

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Culmea care duce spre obarsia vaii Muntelui, acolo unde un sir diagonal de brazi taie transversal valea in sus spre stanga

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Valea Muntelui vazuta aproape de obarsia sa

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Drumul de pe culmea dealului la iesirea sa in obarsia vaii Muntelui

Inainte sa ajungem la troita din varful vaii, o turma de oi cu un cioban cu clop ne intampina pe drum. Stam de vorba cu ciobanul, apoi o luam la picior, ca nu se stie cand incepe urmatoarea rafala de ploaie.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Viorel si ciobanul de pe valea Muntelui

Ajungem si la troita de deasupra obarsiei Vaii Muntelui, dar de data aceasta vremea nefavorabila nu ne mai permite sa poposim aici ca data trecuta admirand zarile … zarile fiind acuma in nori de altfel.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Trecem de troita si continuam spre Apa Cumpanita, intersectand o noua turma de oi, cu un cioban mai putin prietenos de data aceasta.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Totusi oile sunt foarte distractive cand ne apropiem de ele si incep sa behaie care mai de care in toate directiile, iar cainii latra si ei in speranta ca primesc ceva de la Viorel.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Plaiuri autentice si pur mioritice, nu ?!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Nu mergem chiar pe drumul forestier care duce la Apa Cumpanita, ci o luam pe o potecuta in lungul drumului, care apoi se desparte firesc spre culmea ce duce prin Dosul Albului spre Magura Cisnadiei. Mancam sub streasina primei colibe pe care o intalnim in cale, taman la fix cand incepe si ploaia cu grindina. Pana infulec eu conserva de peste, se potoleste si grindina, asa ca numai bine continuam spre dealul Derjani.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA Drumul pe culmea care uneste Apa Cumpanita cu Magura Cisnadiei este foarte sinuos si are cateva suisuri si coborasuri, de-ti scot ochii din cap ca la melc, toate acestea asezonate si de cateva turme de oi cu cainii aferenti. Cainii sunt insa rapid imblanziti de Viorel care le da chiar bucatele de sunca si parizer aduse special pentru ei ! :))

Dupa seria de suisuri si coborasuri interminabile, completate si de noi stropi de ploaie, vedem in vale in poiana Trandafirilor si refugiul Rosengarten, prin al carui cos de pe acoperis iese fum.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA La refugiul Rosengarten erau niste baieti de la clubul Magura Cisnadiei, care venisera aici sa stea peste noapte. Refugiul arata destul de jalnic, cu prich-uri multe si vechi, dar macar este un loc de popas si de adapost peste noapte, cu soba care face foarte cald.

De la refugiul Rosengarten coboram pe drumul forestier spre catunul Prislop, traseu pe care eu nu il facusem niciodata, drept pentru care ma arat foarte interesata, fiind bun si de bicicleta si trecand printr-o padure pe care o cataloghez cel putin ca frumoasa (in conditiile in care eu nu sunt iubitoare foarte mare de paduri, ci mai mult de vai si creste).

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Izvorul de la intrarea in drumul forestier de la refugiul Rosengarten spre catunul Prislop

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Pe drumul asta Viorel reuseste sa ma alerge de-a binelea, nu ca nu tineam eu pasul cu el, dar fiind traseu nou ma mai chiombeam si eu ca tot omul la una alta si ramaneam mereu in urma, mai ales cand trebuia sa sar parleazul peste noroaie.

Pe masura ce ne apropiem de catunul Prislop drumul incepe sa fie marginit de conifere foarte interesante

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Pini pitici cu crengute ca lumanarelele strajuiesc drumul spre Prislop

Intram in catunul Prislop fix cand incepe ploaia torentiala si interminabila, care ne va tine pana la masina. Noroiul este la el acasa in acest catun plin de tigani, dar niste tigani de foarte mult bun simt, si in mod paradoxal asfaltul incepe cand se termina satul. Logic, nu ?!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Si cum tot ne afundam noi pana la genunchi prin glodul din Prislop, copilasii vin agale pe ulita de parca se plimbau ca domnisoarele pe Champs Elysees

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Draguti copii de tigani, i-am intrebat unde se duceau si au zis ca la o prietena sa se joace !

Din Prislop si pana in Rasinari mergem pe asfalt, pe ploaie si ne depasesc si niste biciclisti care fusesera probabil pe traseul cicloturistic Emil Cioran. In Rasinari noi iesim in centru fix unde ne lasaseram masina si suntem deja sub protectia metalica a carcasei de logan, dupa o alergatura destul de binemeritata de sambata dupamasa.

Advertisements

About AuthenticTravels

My life motto is simple yet comprehensive: “We live only to discover beauty. All else is a form of waiting” (Khalil Gibran, poem ‘The Prophet‘) Background in architecture, historic monuments, and cultural tourism Professionally, during the past 20 years, I’ve focused on issues of cultural heritage and resilience tourism, based on my specialization in historic monuments. I graduated Architecture, then I completed two master programs and a doctorate in the field of both cultural tourism and restoration of historic towns. I became a member of various cultural and touristic organizations, among which the International Council on Monuments and Sites (ICOMOS). Then, at a certain moment, I decided to change the course of my carrier and became a travel writer, editor, and planner (each step at a time). Working in an office was definitely not for me. I needed to have freedom and to be able to explore the beauties of the world (as my motto says, right?). Not only I started to travel more and for longer periods, but I started the travel of my life, through life. Travel writer, editor, and photographer I am part of Arrivedo’s expert travel writers and write neighborhood guides for different hotels worldwide. As part of my professional writing, I’ve produced travel articles in English for Much Better Adventures, Modern Trekker, Adventure Animals, Matador Network, Arrivedo, Inside Himalayas, Activity Fan, and Sonderers. Thus, here it is a list of my published articles in English (by Iuliana Marchian). Also, I have written in Romanian for the Rulotism, Greciadeweekend, LiterNet, Capital Cultural, and National Geographic journals. Thus, here it is a list of my published articles in Romanian (by Iuliana Marchian). Besides, I am part of the Much Better Adventures team and produce regular content on adventure experiences through the Balkans. Eventually, I have joined Arrivedo’s Editors team and I assist other writers in completing their Neighborhood Guides for hotels. Moreover, when writing is not enough and people want to hear more about my experiences, I’ve accepted the challenge of speaking in public about my travels. It was difficult at the beginning, but I’ve gotten used to it now. When you speak about your passions, there’s no limit. I share my experiences of traveling through my talks at Incubator107 and inspire people to discover themselves through travel. My Travel Style – slow, authentic, flexible During my travels, I get in touch with locals through different communities or simply while I am on the road. For the moment, I travel by myself at a slow pace and seek for authentic places, where tourism hasn’t yet commodified the features of the place. This is a reason why I love what traveling brings into my life. I believe that the people I meet aren’t a coincidence. This way I see how every day of traveling adds a brick to my self-development. I consider traveling the best way of personal development, accompanied by the classic cliché ‘out of the comfort zone‘. Through my travels, I want to bring to light human individuality. I consider that everyone has his or her own travel style, authentic, and free of any boundaries.
This entry was posted in Cindrel. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s