Rosia Montana mai altfel – 10-11 aprilie 2014

Imi doream de foarte mult timp sa ajung la Rosia Montana ! Pentru ca au fost atatea dispute acolo si pe tema mineritului in zona, pentru ca fusesem acum vreo doi ani la o intalnire tematica si cumparasem un ghid turistic al Rosiei Montane, pentru ca vazusem niste poze de acolo de’ ramasesem masca, pentru ca cel care scrisese despre arhitectura centrului istoric al Rosiei Montane mi-a fost coleg de facultate si i-am dat fituici la licenta ca sa faca acelasi subiect ca si mine, pentru ca … erau foarte multe motive pentru care vroiam sa ajung acolo de 2 ani, dar nu reuseam ! Era clar, trebuia sa pun piciorul in prag si la ambitia mea miscarea asta functioneaza din plin ! Si cel mai din plin a functionat cand tata a venit in vizita la mine si si-ar fi dorit sa mai mearga si el pe munte asa putin, cat o mai putea. In Fagaras si in Cindrel ploua, iar eu aveam alergie daca mai auzeam cuvantul Paltinis, asa ca ambitia de a ajunge la Rosia Montana si de a parcurge cateva din traseele din zona incepea sa infloreasca cu spor in capul meu. Pe deasupra, abia ma intorsesem din Cheile Turzii si nici macar nu venise celalalt week-end, dar cum puteam pleca mai devreme, zis si facut, ma documentez mai mult decat rapid, dau niste telefoane din gama networking si am garantia ca cineva de la Fundatia Culturala Rosia Montana o sa ma puna pe drumul cel bun cand ajungem acolo.

Ca urmare, joi dimineata plecam spre tinutul Trascaului din nou, fac ce fac si eu si tot in zona asta superba ajung. Trecem de Zlatna unde fusesem de curand, trecem de binecunoscutul pas Bucium si incepem sa coboram spre Abrud. Incepe zona asezarilor miniere din muntii Apuseni si peisajul parca este altfel: este variat, este pitoresc, este interesant si este provocator, invitandu-te la tot pasul sa il descoperi si sa ii cercetezi adancurile ! D-aia or fi cautat si aia dupa aur ?!

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere a orasului minier Abrud, inainte sa facem la dreapta spre Rosia Montana

Trecem de Abrud si in Gura Rosiei facem dreapta spre Rosia Montana, asa zice harta, precum si indicatoarele. Nimic special pana aici, doar ca incep sa apara ceva lozinci care mai de care in functie de tabara din care facea parte: “Vrem locuri de munca“, striga aliatii RMCG-ului sau “Salvati Rosia Montana“, striga aparatorii patriei. Pe masura ce ne apropiem de Rosia Montana pancardele agatate care mai de care te miri pe unde incep sa te introduca in atmosfera de camp de lupta pe care aveam sa o gasim in centrul micutului orasel.  Nu credeam ca am sa traiesc atat de intens aceasta lupta, dar interesele contradictorii, cat si atitudinea oamenilor de acolo te fac sa intri in joc fara sa vrei.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACentrul istoric al localitatii este superb, stiam de ce vroiam sa vin aici, pe o suprafata extrem de redusa se gasesc nu mai putin de 3 biserici (romano-catolica, calvina si unitariana), iesi pe usa uneia si intri in cealalta vorba aia, semn ca multe etnii si grupuri confesionale s-au plimbat pe aici. Piata centrala are un caracter urban destul de pronuntat, cu case insiruite si ingramadite unele intr-altele, iar pe masura ce te departezi de centru si mergi spre periferie te intampina case cu porti mari si gospodarii asemenea.

Din pacate, fenomenul provocat de RMCG – cumparam case de la localnici si pe urma le demolam, a dat nastere unui proces crancen pentru patrimoniul cultural al Rosiei Montane. In multe locuri se vad urmele fundatiilor unor case demolate, alte case sunt insa cumparate, dar nu au mai apucat sa fie daramate, dar sunt parasite (deci se darama singure), in cel mai fericit caz mai exista varianta in care localnicii s-au incapatanat sa ramana si si-au pus si o pancarda la poarta pe care scriu: “Aceasta proprietate nu este de vanzare”.

Printre picaturi, desi dezvoltarea turismului a fost interzisa prin lege, zona fiind declarata exclusiv pentru exloatare miniera (parca asa suna textul de lege), Galeria romana de la Orlea se poate vizita si are si un mic muzeu.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIntrarea in galeria romana de la Orlea

OLYMPUS DIGITAL CAMERASectorul de galerii romane din masivul Orlea – a se remarca formatul trapezoidal al sectiunilor de trecere

Galeriile romane erau unul din target-urile pe care le aveam la Rosia Montana, vroiam si eu sa calc pe unde au sapat romanii si vroiam si eu sa vad aurul din pereti, ma rog vorba vine, ca filonu de aur nu mai era de mult pe unde mergeam noi ca turistii, dar se mai vedea sclipind putin pe pereti. Mama ce mandra am fost ca am vazut eu asa ceva ! Jos palaria !

Alt target era in schimb sa vad ruinele romane scoase la iveala in urma sapaturilor arheologice. Il intreb pe domnul presedinte al fundatiei cum putem ajunge la ele, dar imi spune ca majoritatea au fost astupate la loc, ca nu cumva sa vina turistii sa le vada si sa se dezvolte localitatea altfel decat prin minerit. Totusi, totusi, mausoleul roman de la Hop Gauri a fost protejat si valorificat, dar este foarte greu de ajuns acolo, dar cu specialistii o sa ajung sa-l vad si p-asta. Doar am afirmat deja ca-s ambitioasa !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIesim din sat si viram in sus pe un drum forestier pe valea Cornei, urcam pe niste drumuri ca vai de ele, vedem si minunatiile de cartiere fantoma pe care le-au construit investitorii sperand ca se va deschide mineritul la Rosia Montana (case fara fundatie, pe piloni, ca sa nu trebuiasca autorizatie) si cand ajungem in varful unei sei incepem sa coboram spre Taul Gauri. In apropierea taului se afla si mausoleul roman – monument funerar circular de maxima importanta, care a fost inca bagat sub o structura de protectie oribila, care ii stirbeste tot farmecul. Evident ca este bine sa fie protejat, dar exista in literatura de specialitate sute de exemple de structuri de protectie inventive si adecvate unui astfel de context, care sa valorifice si sa protejeze in acelasi timp ruinele. Cica este in plan !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMausoleul roman de la Hop Gauri (denumire datorata faptului ca peste tot in zona erau si inca sunt gauri de la galerii de exploatare)

OLYMPUS DIGITAL CAMERATaul Gauri, aflat undeva mai jos de mausoleul funerar, avand deschidere spre satul Corna

Zona Cetate – Gauri are insa de aratat ceva mult mai interesant decat tot ceea ce am vazut pana acuma: nu numai nenumarate gauri de intrare si exploatare a masivului, dar galerii de pe vremea agatarsilor (sper ca am retinut bine denumirea).

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMasivul Cetate din zona Hop Gauri (se vad gaurile de la galeriile de exploatare)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAUna din galeriile de exploatare deschise pe filon de pe vremea agatarsilor, cu podetele de lemn in portiunea inferioara pentru a patrunde cu sapaturile cat mai in adancimea filonului (scarile de lemn nu mai sunt de pe vremea agatarsilor, sunt mai recente, dar cam atat de mare era “gaura”, nu am avut curajul sa ma duc pe scarile subrede ca sa dau scara umana locului)

Intorsi in Rosia Montana pornim spre un traseu usor, dar care avea sa se dovedeasca extrem de frumos si avea sa includa fara voia noastra foarte multe tauri, create artificial pentru a avea posibilitatea de a prelucra minereul aurifer. Cel mai aproape de asezare este Taul Brazi, urmand ca mai departe sa fie si celelate tauri, amplasate cumva de jur imprejurul sau roata Rosiei Montane.

OLYMPUS DIGITAL CAMERALocul de popas din vecinatatea taului Brazi

Mergem in sus pe drumul ce urca spre Piatra Corbului si care continuandu-se mai departe trebuie sa dea in soseaua Lupsa – Rosia Poieni – Corna – Gura Cornei. Sunt o groza de marcaje in zona, nu prea stii exact pe care trebuie sa mergi, dar nea zis noua dom’ presedinte ca daca urcam la dreapta pe muchie ajungem sus pe vf. Carnic, unde este si o cruce mare de lemn care se profileaza pe cer de jos din centrul Rosiei Montane.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIntersectie de patru drumuri: taul Brazi, taul Cornei, Piatra Corbului si niste cabane

Din aceasta mega-hiper intersectie de drumuri, viram la dreapta cum vii de jos din Rosia Montana si ne indreptam pe o poteca pe muchie spre rezervatia Piatra Corbului.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPiatra Corbului, cica din brecie dacitica, cica ar avea forma de cap de corb, si altfel de cica in zona sunt multi corbi

Partea cu corbii m-a interesat mai putin, dar m-a fascinat teribil relieful si climatul mediteranean pe care ti-l inspira, solul, vegetatia aferenta si probabil si culoarea stancilor.

OLYMPUS DIGITAL CAMERATaul Cornei vazut din urcarea pe langa Piatra Corbului spre varful Carnic

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPadure de conifere de toate tipurile, marimile si nuantele de verde

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere din varful Carnic spre zona carierei omonime si un pic din valea si satul Corna

OLYMPUS DIGITAL CAMERAZona somitala a masivului Carnic (p-acolo prin centru este crucea de pe asa-zisul varf)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPrecum spuneam, crucea de lemn de pe varful Carnic

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere de pe varful Carnic spre Rosia Montana care i se asterne la poale

Ne intoarcem inapoi la 4-furcatia de 4 drumuri evident de unde am urcat si continuam spre palcul de cateva cabanute care se gaseste mai incolo, pe un drum superb inflorit si cu iz de primavara !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPasarele ciripesc si copacii infloresc ! Nu ma gandeam sa fac rima, dar asa mi-a iesit !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere spre taul Corna din drumul spre cabanute, avand in fundal masivul si varful Carnic de unde venim noi

Mergem ce mergem pe o curba de nivel dand roata la marele damb cu numele de deal, ca munte este prea mult spus si uitandu-ma pe harta pot sa jur ca vom iesi in soseaua de Lupsa- Gura Cornei. Zis si facut, nici nu mergem mult ca suntem in sosea si vedem pana hat departe acolo unde deja ploua ! Sic, si la noi nu ploua, dar nici soare de facut plaja nu este !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere din soseaua de Lupsa – Gura Cornei spre satul Bisericani (recognoscibil dupa bisericuta alba care se profileaza perfect in fundul vaii)

Nu mergem mult si dam in drumul forestier care venea de la 4-furcatia lasata in urma (ca noi am facut un cerc) si iese in soseaua pe care veneam noi agale cativa kilometrii. Panorama din aceasta zona este incremenitoare spre Rosia Montana, acuma intelegi mai bine de ce s-au unit satenii ca sa lupte pentru tot ce au in jur, pentru ca intr-adevar au un patrimoniu natural si cultural de exceptie !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere spre Rosia Montana, in prim plan fiind taul Anghel

Fiind frig si viscolind un pic (nu ploua, da’ viscoleste) ma duc pe o crestulita pana pe un varf sa vad mai bine care este treaba. Si treaba este groaznic de frumoasa, atat de speciala, incat il incurajez si pe tata sa urce ca sa vada si el asa minunatie de panorame in toate zarile.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAsta e vederea naspa, spre constructiile miniere din spate de la Rosia Poieni

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere cu crestulita pe care urcam noi si cu drumurile de unde am venit

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere spre Taul Mare (chiar daca de aici se vede mic)

Stam putin sus, dar viscolul marunt ne goneste in jos, pe unde coboram nu stiu pe unde …. luam un fir de vale si i-o dam in jos spre taul Anghel, in functie de care ne ghidam in coborarea noastra.

OLYMPUS DIGITAL CAMERATaul Anghel, situat pe o terasa mai sus fata de taul Brazi

OLYMPUS DIGITAL CAMERATaul Brazi, vazut din coborarea de la taul Anghel

Ne intoarcem in Rosia Montana si suntem cazati la un nene care are magazinul din centru (am uitat cum il chema).  Soba cu foc de lemne, frig rau in camera daca stai pe loc si te racesti, drept pentru care ma bag in sac si nani mai mult decat perfect !

A doua zi ne mai plimbam prin Rosia Montana si apoi plecam ca sa parcurgem cu masina drumul de la manastirea Lupsa pana in Gura Cornei, trecand pe langa celebra cariera de la Rosia Poieni si satul Corna (deci pe unde fusesem cu o zi inainte in mini-plimbarica).

OLYMPUS DIGITAL CAMERATot felul de viaducturi industriale, miniere, de cariera, de extragere

Si cand ajungem sus la altitudinea cea mai mare a soselei, cand era sa vedem taul Mare din alt unghi decat in ziua precedenta, ninge, mah da’ cum ninge, cu fulgi mari detot, ca nu pot sa ii fentez in poza si nici in photoshop nu am sa stau sa ii scot !

OLYMPUS DIGITAL CAMERATaul Mare de la Rosia Montana (care se vede mica detot jos in vale in fundal) vazut din soseaua Lupsa – Gura Cornei

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVremea nu este extraordinara, asa ca mergem incet ca sa vedem ceva si sa nu ni se puna fulgii pe parbriz. Incepem sa coboram si dupa multe serpentine ajungem pe langa satul Corna.

OLYMPUS DIGITAL CAMERABisericile din satul Corna vazute din sosea (pe aici orice sat amarat are mai multe biserici !)

Ajungem in soseaua de Abrud si viram la stanga spre Zlatna – Alba Iulia, numai ca nu apucam sa mergem mult ca tata vede indicatorul cu Detunatele si vrea sa mergem si acolo, ca-si amintea el din copilarie ….. Bun, deci directia Detunatele ! Ajungem in satul Bucium si de acolo cica mai avem maxim o ora pana la Detunate, nu ploua (inca), asa ca ne punem in miscare.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOamenii prin satul Bucium inca ara cu boii si cu plugul si cu tot tacamul

Tinem un drum de caruta, care la un moment dat merge in fata, dar un alt drum mai abrupt coteste puternic in stanga avand marcajul miraculos. Pe aici cred ca toate drumurile merg la Detunate, dar cum nu suntem de-ai locului, urmam cu sfiintenie marcajul amarat.

OLYMPUS DIGITAL CAMERANu mergem mult, ca iesim intr-o muchie de deal unde mai vine un drum de jos din sat si cotim mult la dreapta ca sa mergem spre tinta noastra. Mergem ce mergem si dam de un popas, intitulat La Fefeleaga. Ma tem ca am copiat la BAC, asa ca nu comentez nimic !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPopasul la Fefeleaga are o sperietoare de ciori in curte si in primul rand este inchis, ca ploua si mai e si in timpul saptamanii, dar pastreaza un afis cu ce poate oferi: ceai, ciocolata calda ……… deja imi lasa gura apa avand in vedere ca burniteaza in jurul nostru si vremea asta nu te poate conecta decat la o bautura calda. Si noi avem numai apa !

Continuam pe drumul de culme si iesim la o padure de brazi, mai mergem pe drum, mai vine un drum din dreapta, mai intalnim tone de drumuri si tot ne indreptam spre Detunata Golasa (ca p-aia Flocoasa am lasat-o demult in dreapta in zare). Tinem directia si iesim intr-o poiana frumos amenajata cu banci cu acoperis. Deci i-a mai prins si pe altii ploaia pe aici, dar pe noi doar ne burniteaza.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADin stanga bancilor din poiana vad un marcaj care incepe sa urce in stanga, asa ca il continuam, ca vrem sa vedem si noi Detunata aia. Din poiana nu se vedea nimica, eram cumva in spatele ei. Mergem si ajungem cumva la baza ei, dar marcajul ne tot urca, si ne urca si ne urca si incepem sa urcam pe Detunata, si incepe sa ninga si viscoleste, si urcam pe Detunata ce mama ei, si ne trezim ca ajungem in varful Detunatei, desi nu ne propusesem acest lucru.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere de pe Detunata Golasa spre cariera de la Rosia Poieni

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere de pe Detunata Golasa spre Poienile Mogos

Coboram de pe Detunata Golasa si uitandu-ne cu atentie descoperim un alt marcaj care mergea chiar pe sub peretele de bazalt din care cad coloane. Tone de poze cu coloanele !

OLYMPUS DIGITAL CAMERALa baza Detunatei Golase s-a creat un fel de grohotis, dar cu bucati foarte mari bazaltice, un fel de mega-grohotis

OLYMPUS DIGITAL CAMERADe la grohotisul de sub Detunata Golasa continuam spre poiana cu bancute acoperite si traversam de cateva ori zone care trec pe deasupra unui ghetar (la popasul Fefeleaga era o sageata spre “ghetar”, dar eu am zis ca au innebunit astia, ei bine nu innebunisera, se vedea clar pe sub pietre zona de gheata, si se vedea inca in multe locuri !)

Revenim in satul Bucium si ne proptim in prima ciorba pe care o gasim la o pensiune, caci evident pe drumul de intoarcere ne-a prins ploaia destul de bine, dar asta nu a insemnat ca nu am cules urzici ca sa le gatim acasa.

OLYMPUS DIGITAL CAMERASi o pisica care statea cocotata pe masina in ploaie !!! Cred ca era beata, ca stapanul ei a iesit beat din casa sa ne intrebe de ce pozam pe acolo (din seria RMCG)

 

Advertisements

About AuthenticTravels

My life motto is simple yet comprehensive: “We live only to discover beauty. All else is a form of waiting” (Khalil Gibran, poem ‘The Prophet‘) Background in architecture, historic monuments, and cultural tourism Professionally, during the past 20 years, I’ve focused on issues of cultural heritage and resilience tourism, based on my specialization in historic monuments. I graduated Architecture, then I completed two master programs and a doctorate in the field of both cultural tourism and restoration of historic towns. I became a member of various cultural and touristic organizations, among which the International Council on Monuments and Sites (ICOMOS). Then, at a certain moment, I decided to change the course of my carrier and became a travel writer, editor, and planner (each step at a time). Working in an office was definitely not for me. I needed to have freedom and to be able to explore the beauties of the world (as my motto says, right?). Not only I started to travel more and for longer periods, but I started the travel of my life, through life. Travel writer, editor, and photographer I am part of Arrivedo’s expert travel writers and write neighborhood guides for different hotels worldwide. As part of my professional writing, I’ve produced travel articles in English for Much Better Adventures, Modern Trekker, Adventure Animals, Matador Network, Arrivedo, Inside Himalayas, Activity Fan, and Sonderers. Thus, here it is a list of my published articles in English (by Iuliana Marchian). Also, I have written in Romanian for the Rulotism, Greciadeweekend, LiterNet, Capital Cultural, and National Geographic journals. Thus, here it is a list of my published articles in Romanian (by Iuliana Marchian). Besides, I am part of the Much Better Adventures team and produce regular content on adventure experiences through the Balkans. Eventually, I have joined Arrivedo’s Editors team and I assist other writers in completing their Neighborhood Guides for hotels. Moreover, when writing is not enough and people want to hear more about my experiences, I’ve accepted the challenge of speaking in public about my travels. It was difficult at the beginning, but I’ve gotten used to it now. When you speak about your passions, there’s no limit. I share my experiences of traveling through my talks at Incubator107 and inspire people to discover themselves through travel. My Travel Style – slow, authentic, flexible During my travels, I get in touch with locals through different communities or simply while I am on the road. For the moment, I travel by myself at a slow pace and seek for authentic places, where tourism hasn’t yet commodified the features of the place. This is a reason why I love what traveling brings into my life. I believe that the people I meet aren’t a coincidence. This way I see how every day of traveling adds a brick to my self-development. I consider traveling the best way of personal development, accompanied by the classic cliché ‘out of the comfort zone‘. Through my travels, I want to bring to light human individuality. I consider that everyone has his or her own travel style, authentic, and free of any boundaries.
This entry was posted in Metaliferi. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s