La catarat in Cheile Turzii – 5-6 aprilie 2014

Tabara de catarare a CAR-ului – sectia Universitara Cluj ! Pfuaf, una dintre putinele actiuni ale clubului din care  fac parte cu care ma pot sincroniza datorita faptului ca nu se pleaca dimineata foarte devreme si am si eu cum sa ajung si sa ma culeaga cineva de pe drum.  Deci problema numarul 1, numita sincronizare, era rezolvata ! In Cheile Turzii nu fusesem niciodata, dar auzisem atate despre ele, mai ales de renumita creasta Sanshil, incat le aveam pe lista de ceva vreme. Deci  problema numarul 2, numita catarat in Cheile Turzii era rezolvata ! Si ca sa nu ramana doar doua aspecte care ma atrageau la aceasta tabara de catarare, vorbind cu d-nul Mititeanu, isi exprima dorinta de a duce in trasee usoare de alpinism incepatori mai avansati (adica fix nivelul meu !). Deci problema numarul 3, numita trasee usoare de alpinism, era rezolvata fara ca macar sa fi apucat sa imi doresc serios acest lucru.

Nu mai facusem un traseu de mai multe lungimi de mult prea multi ani, sa fie vreo 10, nu se nimerise, nu se potrivise, nu avusesem incredere in coechipier etc, dar acuma se prevestea un inceput cu soare al sezonului de catarat si aveam de gand sa ma bucur din plin de aceasta oportunitate. Nu eram eu foarte convinsa cum voi reactiona in trasee de mai multe lungimi, dat fiindca multi ani m-am confruntat cu frica de inaltime, dar iarasi antrenamentele mentale pe care le practicasem pentru “terifiantele” Ace ale Morarului aveau sa se dovedeasca a fi avut un efect de lunga durata, iar acuma ma gandeam cu non-salanta ca este foarte firesc sa merg pe o creasta ingusta calare, pentru ca nu pot sa merg pe ea nici macar in picioare de lama de cutit ce este ! Noroc ca nu am stiut de jos ca o sa merg si cap pe aceasta portiune, ca atunci poate nu mai stateam atat de linistita, dar d-nul Dinu cu experienta sa vasta a stiut cum sa ma evalueze si m-a provocat sa merg cap exact atunci cand stia ca sunt pregatita si ca pot.

Ajungem de vineri seara in Cheile Turzii, ma culege Anca si cu Diana din Turda din autogara si langa cabanuta nou renovata este loc mare la terasa, de picnic, de montat cortul etc. Imi montez cortul in spate detot, sub niste copacei infloriti care miros demential si prin care dimineata ma trezesc ciripita de pasarele. Mah, asa sa te tot trezesti in fiecare dimineata, fain rau detot.

Sambata dimineata vine d-nul Dinu din Cluj si ma ia la catarat in Scoala Turdeana (grad 3A) si Creasta Sanshil (grad 3B). In acest sens vom avea de parcurs Cheile Turzii aproape pe toata lungimea lor, mergand ba prin padure, ba pe malul apei, ba pe langa cabluri (dar bune cablurile alea cand ploua !).

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Prognoza pentru ziua de sambata nu era insa imbucuratoare, pe la pranz trebuia sa inceapa sa ploua si asa avea sa fie. Asa ca ne indreptam rapid spre primul obiectiv: Scoala Turdeana.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Scoala Turdeana este creasta aia din centrul pozei, care incepe mai din stanga, apoi coteste spre dreapta, pentru a se inscrie mai departe in creasta finala care iese la iarba verde.

Pana la inceputul traseului se urca putin pe langa o pestera, apoi incepe traseul aparent drept in sus, practic o fata/creasta destul de cazuta.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Prima regrupare o va face d-nul Dinu nu foarte departe, ca sa ma poata vedea si vorbi cu mine in caz de nevoie. Catararea este foarte frumoasa si usoara, asa ca eu vin usor usor foarte incantata ca nu mai trebuie sa ma chinui pe trasee de grad de escalada.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Regruparea nu este foarte mare, dar nici foarte mica, asa ca dupa ce il filez pe d-nul Dinu mai stau sa fac niste poze (d-alea de tipul iola)  si plec si eu in a doua lungime care este un pic mai scurtuta (pentru ca am facut doua lungimi ca sa ne auzim in loc de una).

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Incantare maxima pe mine ca este traseul usor si frumos, un deliciu de catarare

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Mai urmeaza apoi un pasaj cu o placa orizontala pe care trebuie sa te ridici si ai peretele de stanca fara prize deasupra (sper ca nu le incurc ordinea). Aici am folosit genunchii la greu, ca daca la maini nu aveam nimic, aveam genunchi de folosit pe placa orizontala. Pana la a doua regrupare, creasta mai urca si mai coboara intr-o mini-seuta si acolo ma asteapta domnul Dinu.

A treia lungime de coarda pleaca putin in diagonal dreapta si d-nul Dinu pune si un anou pe post de scarita la o catarare unde nu prea sunt prize de picior si trebuie sa treaca pe un fel de fisura diagonala.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Binenteles ca voi folosi si eu cu mult interes anoul si buclele folosite, desi ma stradui sa nu ma trag in ele daca pot, mai ales ca vin secund, deci daca pic nu e cine stie ce tragedie, oricum sunt filata destul de strans.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Catar de zor, faina catararea, nu-mi mai amintesc pasaje deosebite, ci doar creasta care o las sub mine si care va incepe sa coteasca spre dreapta.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA In momentul in care ajunsesem pe unde are creasta cotitura, ii vad si pe colegii de club ca vin sa se dea numai pe prima lungime insa. Las creasta in jos si ma inscriu in traversare, dupa colt aflandu-se noua linie a crestei.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Ultima bucata este portiunea superioara a crestei care nu este nici foarte grea, dar nici foarte usoara, ma mai chinui eu in cateva pasaje, dar nu cine stie ce.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Colegii de club care sunt jos la catarat in mansa

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Domnul Dinu ma fileaza sus pe creasta, este ultima regrupare, iar ultima bucata de creasta este scurta si usoara si foarte putin expusa, asa ca ma duc mai departe pana ajung pe iarba unde ia final traseul.

Retragerea se face pe fete de iarba din stanga crestei cum cobori, avand la un moment dat un pasaj cu cabluri pe stanca pentru zilele ploioase. Totusi stanca este destul de spalata, asa ca eu folosesc cablul si daca nu ploua, ca sa nu mai stau sa caut 1001 prize.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Coboram la colegii de club si ne indreptam privirile spre urmatorul obiectiv: creasta Sanshil.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Creasta Sanshil este nu creasta din fundalul indepartat, ci cea din centrul imaginii, portiunea mai verticala si apoi portiunea orizontala pana la iesirea pe branele de iarba.

Ne intoarcem putin prin chei si apoi urcam in dreapta pe niste fete de iarba, o poteca clara cu cateva pasaje de catarare, pana ajungem la intrarea propriu-zisa in traseu.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA D-nul Dinu pleaca in prima lungime de coarda unde imi atrage atentia la un bolovan care a cazut si nu mai sunt prize si unde este mai greu de trecut. Vin destul de greu pe acel pasaj, pana la urma ma duc si merg la un fel de aderenta tinuta in coarda mai pe dreapta, nah, atata am putut eu.

Prima regrupare este destul de in aer, imi pun chiar doua asigurari ca ma simt foarte expusa si mi-e sa nu cedeze vreun piton. D-nul Dinu pleaca mai departe in a doua lungime care pare-se ca este un piculet mai usurica.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Plec si eu din regrupare si merg in sus pe asa zisa creasta, un fel de horno-fisura acuma, lasand in jos primele catarari. Din pacate in timp ce catar simt primii stropi de ploaie pe geaca, dar se opreste repede din picurat. Ma cam stresez putin si ma gandesc ca probabil va trebui sa ne retragem fortat din traseu. Dar cum d-nul Dinu stia bine traseul, daca a apreciat ca se poate continua, eu am avut incredere si am mers si eu. D-nul Dinu tocmai ii spusese lui Mihnea cand am plecat ca ne grabim sa intram in traseu pana nu incepe sa ploua: “Sa termini un traseu pe ploaie este maiestrie, sa intri intr-un traseu cand ploua este prostie.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA A doua regrupare este pe undeva pe dupa un colt in stanga, nu pot sa il vad pe d-nul Dinu decat cand ajung aproape sus.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA A doua regrupare este ceva mai comoda si nu atat de aeriana, adica este cat de cat o branita de iarba suspendata de unde pot sa filez si sa stau mult mai relaxata.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA A treia lungime de coarda ne va scoate sus in portiunea de creasta orizontala, traseul urmand cat de cat linia crestei, fara mari probleme tehnice de depasit, desi in unele puncte a simtit ca ma muncesc destul de tare.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Incepand si eu catararea, las in urma prima bucata de creasta si ma angajez in portiunea finala de catarat.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA A treia regrupare este pe undeva pe la finalul portiunii mai verticale de creasta, la inflexiunea cu portiunea mai orizontala.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Si cand ajung sus langa d-nul Dinu, ma trezesc ca imi spune ca de aici inainte sa merg eu cap, ca este usor. Draci, dar oare cum se pun buclele alea ? Niciodata nu am reusit sa inteleg cum se asigura prin bucle. Acuma imi fac ochii ca girofarele dupa pitoane si incerc sa ma gandesc cand bag coarda prin bucla cum este cel mai posibil sa cad ca sa nu se deschida clapeta de la bucla. Mental mi-e foarte greu sa imi imaginez, acolo mi s-a parut ca parca le-am pus bine. Mi s-a parut ….

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Urmeaza de catarat putin, apoi de mers pe creasta si depasit un mare bolovanoi pe stanga pe o brana expusa rau, apoi trec printr-un fel de strungulita unde pun si un anou, traversez pe partea dreapta a crestei unde merg la un fel de prize pe sub creasta. Domnul Dinu imi spusese sa merg pe partea stanga a crestei, deci nu ma sui sus chiar pe muchie, gasesc destul de usor prizele si tot inaintez, destul de greu, ca pana se trage coarda prin strunga aia …..

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Am de coborat o alta mica strungulita, apoi in fata pe o placa de stanca imi troneaza regruparea unde il asigur pe domnul Dinu, incercand sa aranjez frumoas coarda cat filez ca sa nu se duca in jos si sa se prinda in ceva sa nu mai putem sa o recuperam.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Vine si domnul Dinu si pleaca mai departe pe ultima lungime de coarda, care cica ar fi un pic mai grea, desi nu foarte grea, mai are doar cateva portiuni de catarat, apoi tarat pe fund pe creasta ingusta. Eu nu am putut sa merg in picioare pe creasta aia, era prea ingusta si nu garantam echilibrul, dar am calarit creasta si m-am tarat pe fund la marea arta pana s-a facut autostrada.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA Las in urma si ultima bucata de creasta orizontala si ajungem la ultimele portiuni ale crestei inainte sa se ajunga pe branele de iarba.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA In zare in spate mereu am vazut Turnul Ascutit unde intrasere in traseu Mihnea si Mihai. Oare este greu traseul ala ? Ca arata super fain !

Am coborat pe niste fete de iarba inapoi in chei si ne-am dus la pestera unde era toata lumea adapostita de ploaie. Eram deja uda si a plouat marunt pentru tot restul zilei, asa ca mare lucru nu se mai putea face. A doua zi am fost la catarat in peretele Cald, unde traseele erau mai grele, eu aveam o febra musculara de milioane de la ziua precedenta si nu vroiam sa-mi intinez imaginea traseelor superbe pe care le facusem. Asa ca nu am catarat, am stata la plaja si m-am gandit ce frumos a fost pe Sanshil pe creasta aia ingusta ! Si inca ma mai gandesc cat de frumos a fost ! 🙂 Cu multumiri domnului Mititeanu pentru ideea avuta de a ma duce in aceste trasee minunate ! 🙂

 

Advertisements

About AuthenticTravels

My life motto is simple yet comprehensive: “We live only to discover beauty. All else is a form of waiting” (Khalil Gibran, poem ‘The Prophet‘) Background in architecture, historic monuments, and cultural tourism Professionally, during the past 20 years, I’ve focused on issues of cultural heritage and resilience tourism, based on my specialization in historic monuments. I graduated Architecture, then I completed two master programs and a doctorate in the field of both cultural tourism and restoration of historic towns. I became a member of various cultural and touristic organizations, among which the International Council on Monuments and Sites (ICOMOS). Then, at a certain moment, I decided to change the course of my carrier and became a travel writer, editor, and planner (each step at a time). Working in an office was definitely not for me. I needed to have freedom and to be able to explore the beauties of the world (as my motto says, right?). Not only I started to travel more and for longer periods, but I started the travel of my life, through life. Travel writer, editor, and photographer I am part of Arrivedo’s expert travel writers and write neighborhood guides for different hotels worldwide. As part of my professional writing, I’ve produced travel articles in English for Much Better Adventures, Modern Trekker, Adventure Animals, Matador Network, Arrivedo, Inside Himalayas, Activity Fan, and Sonderers. Thus, here it is a list of my published articles in English (by Iuliana Marchian). Also, I have written in Romanian for the Rulotism, Greciadeweekend, LiterNet, Capital Cultural, and National Geographic journals. Thus, here it is a list of my published articles in Romanian (by Iuliana Marchian). Besides, I am part of the Much Better Adventures team and produce regular content on adventure experiences through the Balkans. Eventually, I have joined Arrivedo’s Editors team and I assist other writers in completing their Neighborhood Guides for hotels. Moreover, when writing is not enough and people want to hear more about my experiences, I’ve accepted the challenge of speaking in public about my travels. It was difficult at the beginning, but I’ve gotten used to it now. When you speak about your passions, there’s no limit. I share my experiences of traveling through my talks at Incubator107 and inspire people to discover themselves through travel. My Travel Style – slow, authentic, flexible During my travels, I get in touch with locals through different communities or simply while I am on the road. For the moment, I travel by myself at a slow pace and seek for authentic places, where tourism hasn’t yet commodified the features of the place. This is a reason why I love what traveling brings into my life. I believe that the people I meet aren’t a coincidence. This way I see how every day of traveling adds a brick to my self-development. I consider traveling the best way of personal development, accompanied by the classic cliché ‘out of the comfort zone‘. Through my travels, I want to bring to light human individuality. I consider that everyone has his or her own travel style, authentic, and free of any boundaries.
This entry was posted in Trascau. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s