Circuit cu cabana Prejba – 1 martie 2014

Iarasi sunt in pana de idei unde sa mai merg pe munte. Nu ca nu ar fi destui munti si trasee, dar eu vreau vara si primavara si acuma este nimic altceva decat fix iarna ! Bleah, toata iarna am incercat sa ma adaptez la prezenta zapezii, numai ca anul asta mi-a facut o bucurie: a nins putin si asta nu m-a afectat, ca daca vroiam schi, bagam scurt o Austrie ! Dar totusi sa pastram antrenamentul si sa clatim creierii spalati de calculator, doctorat si arhitectura, asa ca da, bagam o tura …. hai sa fie Prejba, nu prea aveam eu chef de Prejba, dar pe principiul “pofta vine mancand“, hai sa ma duc, ca poate imi vine cheful.

Ma chiombesc eu disperata pe harta, il intreb pe Cip poate dau de o poteca pe care n-am facut-o, sa am si eu naibii o satisfactie ca descopar ceva nou, ma imbarliga Cip cu tot felul de poteci ciobanesti la dreapta dupa copacul x … da bine, nu merge, oi avea eu simtul orientarii, dar nu chiar atat de precis precum pozitia copacului ala si nu alalalt. Dar cum stiam ca a facut AMC -ul remarcari asta vara si in muntii Lotrului, nadajduiesc cu mari sperante ca or mai fi marcat vreun nou traseu, sa fac si eu Prejba in circuit si nu pe acelasi drum dus-intors !

Victorieeeeeeeeee ! Vorbesc cu Florin Fratu pe FB si imi spune ca-s doua drumuri marcate spre cabana Prejba din Valea Sadului – unul pe la Masa Verde (clasic, borring) si inca unul pe la fosta cabana Valea Sadului (care dracu’ o mai fi si aia ?! las’ ca aflam, am si eu de lucru si ma simt mai bine !)

OLYMPUS DIGITAL CAMERASambata dimineata plecam asadar cu masinile spre Sadu si i-o dam in sus pe vale, iar dupa ce vedem marcajul de cruce rosie care urca spre Magura Cisnadiei, benoclez ochii bine ca sa ii vad continuarea proaspat marcata care trebuie sa urce spre Prejba.  Trecem de muzeul ala al hidrocentralei Sadu X pe stanga, la care nu am fost niciodata, si continuam pana nu vad un indicator, dar fiind pe faza, vad un marcaj cruce rosie care urca pe versantul spre Prejba. In dreptul marcajului este un pod de piatra/beton care duce spre o casa/cabana cu multi caini, care ne intampina evident.

Ne echipam si plecam la drum foarte linistiti ca stiam ca e traseul proaspat marcat si ca sigur nu ne pierdem ! Da, da, vezi sa nu ! Cica nu ai voie cu marcaje pe forestiere, chestie pe care eu nu o stiam si sa vezi ce ne-am imbarligat in sutele de forestiere de la exploatarile forestiere ! Dar deocamdata urmam marcajul si trecem glorios pe langa un izvor cu apa limpede si cristalina precum albastrul cerului (cred !? – asta era o metafora !) De la izvor cotim puternic stanga si mergem in sus in lungul acestuia pana ce drumul coteste aproape 120 de grade puternic la stanga, trecand firul apei si inscriindu-se pe versantul celalalalt (adica practic suntem pe culmea care pleca de deasupra cabanei cu caini din fata podului). Urcam pe versant pana incepem sa ne incarlingam in forestiere si forestiere, dar marcajul e bun, slava AMC-ului si lui Florin Fratu (ca ii fac acuma reclama sa ii vina lumea la remarcari – exclus eu !)

OLYMPUS DIGITAL CAMERADupa aceste nenumarate incarligaturi in forestiere (2-3, dar mie mi s-au parut 10), urcam printr-o chestie si iesim intr-un forestier baban la stanga pe care il continuam. Si continuam asa forestierul acesta pana ce o bifurcatie ne semnaleaza ca in sfarsit viram dreapta din forestier spre culmea Lacului (asta fiind cumva paralela cu vf. Prejba, daca consideram varful o linie).

OLYMPUS DIGITAL CAMERAViram dreapta pe culmea Lacului si incepem sa urcam ca pe casa pe alocuri. Urcam zdravan si eram convinsa ca ne va pune sa coboram pana in culmea Vacaretului, care urma sa ne scoata sub varful Prejba. Tocmai ce ii boscorodeam pe cei de la AMC ca nu au dat-o pe curba de nivel ca sa-mi scuteasca batranetile, cand descopar ca dupa varfuletul din culme mai urmeaza un varfulet si tot asa, pana ce intram pe un nou forestier care da, acela va urma o curba de nivel. Mergem pe forestier pana dam intr-o poiana cu observator pe dreapta in sensul nostru de urcare, acesta fiind reperul pe care mi-l daduse Florin pentru a stii ca ma apropii de culmea Vacaretului.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPoiana asta cu observator din culmea Lacului este foarte frumoasa, mai ales ca iti deschide primele privelisti spre varful Cindrel, saua Steflesti si varful omonim. Desi nu plecaseram demult, aici se declara pauza de masa. Adevarul este ca locul este foarte frumos si extraordinar de pus cortul, dar nu ai apa (cred ?!).

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPoza de grup in poiana cu observator de pe culmea Lacului (de la stanga la dreapta): Claudiu, Bea, Anca, Iuliana, Bucur si Mihaela

Plecam de la poiana, mergem tot pe drumul forestier si mai trecem pe langa un mic observatoras situat pe stanga drumului, fix inainte de o poienita unde se intra practic in culmea Vacaretelor.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAcuma in poienita asta din culmea Vacaretelor marcajul ne arata ca urcam in sus pe forestier ! Directia este buna, eh, banal, zic eu, doar ca drumul coteste puternic la dreapta si mergand pe el nu mai vedem nici un marcaj. Imi spusese Florin sa fiu atenta, dar nu imi imaginam ca ma pierd ca tuta pe traseu proaspat marcat, dar nici nu intelegeam de ce se raresc brusc marcajele (eu nu stiam ca nu au voie sa puna marcaje pe forestier). Ne departam de muchia pe care teoretic trebuie sa urcam, drumul pare sa mai mearga mult in dreapta, asa ca la prima intersectie cu alt forestier care face in stanga, decid sa orbecaim si noi in stanga sus pe forestierul asta pana dam in muchie, fiind convinsa ca acolo vom intalni marcajul pe care credeam eu ca il ratasem. Nu il ratasem, el mergea teoretic pe forestier, si abia mai incolo vira in stanga sus cumva paralel cu muchia, nu fix pe muchie, ci pe versantul din dreapta al culmii Vacaretelor.

Noi urcam insa pe culmea matematica a Vacaretelor, bine culmea asta fiind o chestie foarte lata, care eu tot astept sa se ingusteze, dar nu am nici o sansa pana nu urc o exploatare in gat si pana nu sar si niste busteni ca sa fie setul complet. Ajungem insa intr-un fel de inseuare unde vad si cateva naframe portocalii de KTM, semn ca nu suntem singurii nebuni pe aici, asa ca trag nadejde la marcaj.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAMarcajul nu se lasa asteptat dupa ce am urcat toata exploatarea forestiera, ci vine si el domol din dreapta, semn ca a mers oarecum paralel cu noi, dar cam cu 100-300 de metrii mai jos pe versant. Deci marcajul nu merge matematic pe muchie, ci matematic paralel putin pe sub muchie, asta ca sa clarificam harta care tindea sa ma faca sa inteleg ca se tine muchia matematica.

Dupa ce intalnim marcajul in scurt timp vedem si golul alpin printre crengile copacilor si o stana ne intampina privirile, soarele razbatand domol printre crengile brazilor.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAjungem la stana de sub vf. Prejba si ma bucur sa descopar un peisaj maiastru, cica cu zapada, dar care ma conecteaza brusc si subit la plaiurile mioritice.

OLYMPUS DIGITAL CAMERATrecem de stana de sub varful Prejba, aceasta fiind de fapt la o altitudine destul de joasa la iesirea din padurea de brazi, si in fata ochilor ni se dezvaluie un mare plai de urcat, cu o naframa in varf de bat pe post de stalp indicator. Acuma este soare si frumos, se vad toate zarile, orientarea nu este dificila, dar Florin mi-a spus ca daca prinzi ceata e cam greu de gasit drumul pe culmea asta, ca totul pare cam plat si daca prinzi si white-out e si mai si.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn poza de jos si cea de sus, urcarea pe culmea Vacaretelor – sectorul de gol alpin mai sus de stana de sub vf. Prejba (in fundal binenteles Magura Cisnadiei si muntii Cindrel)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAContinuam un fel de curba de nivel urcatoare la dreapta, dar vantul incepe sa bata naprasnic aici in golul alpin. Echipare totala, toate glugile pe cap si manusile in maini, adica sa nu uitam ca totusi ar mai fi inca iarna si frig. Mergem pe un drum mai evident pe curba de nivel la dreapta chiar pe sub varful Prejba pana ce dam de o cruce mare de lemn incrustata.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADe la crucea asta teoretic ar trebui sa mai mergem pe curba de nivel spre dreapta, sa intram in padure pe zapada (no way !), sa traversam de fapt varful Prejba pe dedesupt si apoi sa iesim in saua de deasupra cabanei omonime. Dar eu nu am chef sa merg prin zapada, si asa bate vantul ca la balamuc, de’ ma scoate din minti, asa ca declar noul traseu pe culme frumos pana in varf, ceea ce se dovedeste a fi o decizie inteleapta, ca am ajuns mai repede, nu am mers prin zapada si am vazut si Fagarasii care tocmai iesisera din caciula lor uzuala de nori.

Viram usor dreapta dupa directia culmii si vedem crucea de pe varful Prejba, sperand eu in sinea mea ca acolo vom face plaja, vom sta la soare, ne vom uita nestingheriti la panorame ! Da, da, vezi sa nu  ! Bate peste tot vantul ca dracu, si nu bate doar daca te bagi sub niste lespezi – adica stai la umbra in frig si nu vezi nimic ! Canci planuri si vise ! Toate hainele pe noi, eu ajungand la performanta de geaca de puf, geaca de holofibra si cred ca am pus si geaca de schi, dar nici o sansa, vantul era asa de rece ca imi ingheta instant mainile si de la maini inghetam si in rest si tot asa. Da, dar eram sincera ! 😛

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn poza de jos si poza de sus, de pe varful Prejba spre vf. Muma, in fundal vazandu-se creasta Fagarasilor

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIntre rafalele de vant care se mai potolesc cu totul intamplator, mai reusesc sa completez seria de panorame de pe varful Prejba

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere de pe varful Prejba spre muntii si vf. Cindrel si capatul crestei muntilor Lotrului dinspre saua si vf. Steflesti

OLYMPUS DIGITAL CAMERAVedere de pe varful Prejba spre creasta secundara a muntilor Lotrului (cea care se bifurca din cate stiu eu in saua Buceciu)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPoza de grup ep varful Prejba (de la stanga la dreapta): Claudiu, Bea, Anca si Mihaela, iar pe randul de jos Bucur si Iuliana (daca as mai fi avut o gluga sau o caciula mi-o puneam si p-aia pe cap, asa de tare vatea vantul si inghetasem monumental !)

OLYMPUS DIGITAL CAMERAFugariti de vantul naprasnic vom fi obligati sa coboram spre cabana Prejba, in speranta ca zona este mai ferita de crivatul primaverii, asa ca ne ingramadim val vartej pe peticul de soare care pare sa ne incalzeasca mai mult decat vantul de pe Prejba.

OLYMPUS DIGITAL CAMERACabana Prejba, momentan aflata intr-un fel de reconstructie amanata si sistata pe o perioada nedeterminata de timp

Dupa 2 h de lenevit la soare, timp  in care eu am dormit la propriu (ca eram si rupta de oboseala din timpul saptamanii), incercam sa ne punem in miscare spre coborarea pe la Masa Verde – coborare care nu-mi trezeste amintiri placute, prima oara am balaurit-o prin exploatari de’ n-am ajuns niciunde, dar a doua oara am avut noroc de urme batute in zapada de cabanier si am identificat astfel drumul corect … ca marcajul era canci pe vremea aia. Dar acuma marcajul stiu ca este refacut de AMC, asa ca nu imi fac probleme, plus ca suntem la vale, deci ajungem cumva jos.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADepasim stana de sub varful Prejba si ne pregatim sa intram in padure, urmarind cu ochii in departare ultimele vederi spre crestele inzapezite ale Fagarasilor. Adicatelea, se termina partea faina a traseului !

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPrin padure mergem ceva vreme pe asa zisul drum forestier de creasta, creasta care teoretic si practic iese mai departe jos in Talmacel, dar creasta pe care noi o vom parasi in bifurcatia de sub varful Grecilor, pentru a cobora pe drumul cel mai scurt spre Valea Sadului.

OLYMPUS DIGITAL CAMERADupa bifurcatia la stanga de sub vf. Grecilor (in sensul de coborare de la cabana Prejba spre Masa Verde), mergem iarasi prin padure, dar de data asta pe curba de nivel, paralel cu drumul de creasta, dar sub nivelul acestuia, si mergem asa mult si bine pana ajungem la izvorul premergator golului alpin de sub varful Muma. Intalnim in drum si un marcaj vechi sters cu punct rosu, a carui intrare este si marcata cu o momaie, dar neavand chef de balaureli prin padure, alegem totusi varianta cunoscuta.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAStana de sub varful Muma marcheaza de fapt ultimele portiuni pe care le vom parcurge pe la soare (si ce-as mai fi stat in poiana asta la soare !), dupa aceea traseul intra definitiv prin padure si va avea si nesimtirea de a deveni atat de urat, incat sa mearga si numai pe forestiere abrupte si aride.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAAsta era o poza miscata prin padure, dar care mi s-a parut simpatica

OLYMPUS DIGITAL CAMERAIn coborare de la cabana Prejba pe la Masa Verde, imortalizez acelasi bolovan din poteca, unde m-a pozat si Ratza anul trecut

Coboram, coboram, coboram, coboram, vedem si un cerb (bine, lumea vede un cerb, ca pana sa il vad eu astia chiuie atat de tare ca fuge cerbul, … dar cica era mare), se termina portiunea prin padure si incepe enervanta portiune pe forestiere, drumuri care se intretaie, se inmultesc exponential, se ramifica, se unesc, se amesteca si se burdusesc unul intr-altul, dar toata coboara jos evident si toate pare-se ca duc in aproximativ acelasi punct. Coboram abrupt, genunchii incep sa vocifereze la ultima curba de forestier, unde poteca mai intra pentru o scurta perioada pe o coborare si mai abrupta prin padure, ajungem in valea de final si nu se mai termina odata traseul asta, deja este aproape intuneric si nu mai imi place, desi oricum la forestierele astea nu avea ce sa iti placa nici pe soare si nici daca era aurora boreala. Ajungem in soseaua de valea Sadului si soferii fac un semn la ia-ma nene, ca nah sa ne lafaim si sa nu mergem 5 km pe jos. Restul ne punem in fund pe bordura ca aurolacii si asteptam sa regrupam echipele finale pe masini inspre Sibiu.

Si ca dovada ca primavara chiar a venit, avem prima brandusa gasita pe undeva prin culmea Lacului

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Advertisements

About AuthenticTravels

My life motto is simple yet comprehensive: “We live only to discover beauty. All else is a form of waiting” (Khalil Gibran, poem ‘The Prophet‘) Background in architecture, historic monuments, and cultural tourism Professionally, during the past 20 years, I’ve focused on issues of cultural heritage and resilience tourism, based on my specialization in historic monuments. I graduated Architecture, then I completed two master programs and a doctorate in the field of both cultural tourism and restoration of historic towns. I became a member of various cultural and touristic organizations, among which the International Council on Monuments and Sites (ICOMOS). Then, at a certain moment, I decided to change the course of my carrier and became a travel writer, editor, and planner (each step at a time). Working in an office was definitely not for me. I needed to have freedom and to be able to explore the beauties of the world (as my motto says, right?). Not only I started to travel more and for longer periods, but I started the travel of my life, through life. Travel writer, editor, and photographer I am part of Arrivedo’s expert travel writers and write neighborhood guides for different hotels worldwide. As part of my professional writing, I’ve produced travel articles in English for Much Better Adventures, Modern Trekker, Adventure Animals, Matador Network, Arrivedo, Inside Himalayas, Activity Fan, and Sonderers. Thus, here it is a list of my published articles in English (by Iuliana Marchian). Also, I have written in Romanian for the Rulotism, Greciadeweekend, LiterNet, Capital Cultural, and National Geographic journals. Thus, here it is a list of my published articles in Romanian (by Iuliana Marchian). Besides, I am part of the Much Better Adventures team and produce regular content on adventure experiences through the Balkans. Eventually, I have joined Arrivedo’s Editors team and I assist other writers in completing their Neighborhood Guides for hotels. Moreover, when writing is not enough and people want to hear more about my experiences, I’ve accepted the challenge of speaking in public about my travels. It was difficult at the beginning, but I’ve gotten used to it now. When you speak about your passions, there’s no limit. I share my experiences of traveling through my talks at Incubator107 and inspire people to discover themselves through travel. My Travel Style – slow, authentic, flexible During my travels, I get in touch with locals through different communities or simply while I am on the road. For the moment, I travel by myself at a slow pace and seek for authentic places, where tourism hasn’t yet commodified the features of the place. This is a reason why I love what traveling brings into my life. I believe that the people I meet aren’t a coincidence. This way I see how every day of traveling adds a brick to my self-development. I consider traveling the best way of personal development, accompanied by the classic cliché ‘out of the comfort zone‘. Through my travels, I want to bring to light human individuality. I consider that everyone has his or her own travel style, authentic, and free of any boundaries.
This entry was posted in Lotrului. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s