Combinatie de ski in Sureanu – 18 ian. 2014

Nu prea imi era mie clar ce ture sa mai fac, asa ca noroc ca vad ca pune Viorel o tura pe carpati in Sureanu – o combinatie de ski cu trekking. Eu teoretic ma inscrisesem in tura de ceai de la Curmatura, dar fiindca Claudiu si Bea m-au corupt sa merg mai devreme acolo, m-am inscris preventiv in Sureanu, apoi m-am retras din Curmatura … cert este ca am produs o adevarata tevatura, s-a ofticat dinac, i-am scris mesaje pe privat cu mii de scuze ca l-am incurcat, nah, ce sa zic, am cam calcat prin strachini.

Bun, gata, acuma daca tot m-am inscris in tura lui Viorel sa fac naibii sa nu intervina ceva, ca ma linseaza astia pe carpati. Ei ash, cand iti propui sa iasa totul bine, atunci te imbolnavesti, si ma apuca o virozo-racealo-combinato-boala cu muci si flegme, de’ pe joi seara fiind ametita complet luasem decizia sa nu mai merg daca nu imi reveneam vineri. Dar imi revin pe ultima suta de metrii ca-n filme, imi revine si glasul de primadona, asa ca sambata dimineata trece Viorel pe la fiecare cu microbuzul inchiriat si ne culege spre munte. Facem circuitul matinal al Sibiului, ba trecem si de vreo 2 ori prin unele locuri, nush de ce, asa a facut organizatorul programul – pentru aprofundare urbana, si pe la 7.00 a.m. plecam si noi din Sibiu.

Ajungem prin Luncile Prigoanei abia in jur de 10.00 a.m. si pan’ sa ajungem in Poarta Raiului derapeaza microbuzul. Logic, era gheata pe dedesupt ! Pana la urma ne dam toti jos din masina si ne chinuim sa punem crengi de brad la rotile din spate unde era tractiunea, dar degeaba. Am reusit sa trecem de acel pasaj abia cand ne-am suit toti in spatele microbuzului si am lasat toata greutatea pe rotile din spate, astfel ca au reusit sa prinda pe gheata ! Ca lanturi nu lua dom’ sofer, doamne fereste !

Din parcarea de la domeniul skiabil Sureanu, facem o mica incursiune pana la cabana omonima, in speranta ca macar de data aceasta sa vad si eu Iezerul Sureanu

Din pacate Iezerul Sureanu este inghetat si plin de zapada, asa arata fix ca o poiana … deci tot nu pot spune ca am vazut iezerul nici de data aceasta si deja am fost de 3 ori in Sureanu ! E clar, trebuie sa vin si a patra oara ca poate atunci aprofundez peisajul la maximul posibil.

Ne intoarcem de la cabana Sureanu pe acelasi drum forestier, dar nu pana la parcarea domeniului skiabil, ci numai pana la bifurcatia cu drumul forestier care duce in Curmatura Sureanu, la noul apreski.

Noul apreski (adica un bar-restaurant la care merg skiori dupa ski sau si in timpul skiului) arata ca o capita de fan supra-dimensionata. Cand l-am vazut acum 3 ani prima oara, am zis ca este hidos, acuma vazand macar ca au pus finisaje decente, ma gandesc ca este totusi ceva meritoriu pentru arhitectura romaneasca montana. Au incercat si ei cat au putut sa nu agreseze peisajul montan, nu le-a iesit in totalitate, dar macar pe jumatate s-au inscris in peisaj.

Din Curmatura Sureanu urcam in lungul partiei spre varful Ausel, eu pe schiuletele de tura, restul pe picioare.

Vedere spre varful Ausel (dreapta) si varful lui Patru (stanga)

Vedere spre Curmatura Sureanu vazuta din urcarea spre varful Ausel

Vedere spre Poarta Raiului si Luncile Prigoanei din urcarea pe varful Ausel

Eu fiind cu schiurile de tura nu ma afund, asa ca iau viteza detasat fata de restul si ajung pe varful Ausel, unde bate vantul. Moah, si sunt si uda si bate si adierea asta si mai este si ceata ! Bleah, ma bag inauntru in apreskiul de pe varf, asta fiind si mai reusit arhitectural decat capitoiul de fan de jos din Curmatura Sureanu. Scot termosul de ceai si incep sa sorb cu nesat din bautura fierbinte, ca mi-era o seteeeeeeeeeee de numa’. Vin si restul, ocupam vreo doua mese ca turcii si punem de un ospat. Saracii care vindeau acolo nici nu ne-am zis nimica de ospatul nostru, cred ca eram singurii care mancam de la pachet, dar nici oferta lor nu era prea bogata.

Si nu lipseste slana cu ceapa de la masa ! Mi-era si rusine s-o scot sa nu puta in toata sala de mese, dar la cat fum de tigara era m-am linistit !

Restul se duc pana pe varful lui Patru, eu nu am chef avand in vedere ca este ceata, asa ca ma voi da cu schiurile. Am coborat pana la telescaun, apoi m-am dat numai cu teleschiul, de’ frica ca nu o sa ma pot da jos din telescaun cu schiuletele scurte si nesigure in picioarele mele. Am facut 7 coborari intr-o ora de abonament cam pe undeva prin zona Curmaturii, vreo 3 partii am bifat. Foarte dragute, pe vremea aia se pretau bine la asa ceva. M-a durut putin genunchiul drept, dar noroc ca mi-a expirat abonamentul ! Jos la apreskiul de la teleski am mancat o ciorba, apoi am hranit un huski dragut cu restul de slanina.

Foarte frumos era cutu’ husky, a venit si si-a pus botul la mine pe genunchi ca sa ii dau … bine, mi-a lasat si bale pe pantaloni, dar avand ochii albastrii nu i-am putut rezista !

Vin si restul de pe varful lui Patru si plecam spre casa, cu o oprire la hotelul Sf. Petru din Poarta Raiului. S-au gandit mult astia pana sa ii dea numele, crestini mari ce sa zic ! Viorel agrease ideea de a ne opri sa mancam aici, ca stia de la nevasta-sa ca se manca bine. Ma rog, bine nu s-a mancat, comanda a durat foarte mult, Viorel se tot grabea dand vina pe Claudiu si Bea ca ei se grabesc, pe urma a inceput sa ma intrebe daca chiar mi-e foame, ca sa iau mancarea la pachet cand imi vine, ca nu mai are chef sa stea bla bla bla. Am inghitit snitalul cu sughituri in timp ce Viorel numara banii ca sa plateasca nota ! Plecam si ne intoarcem acasa prin Sebes, ca sa nu venim tot pe Jina.

Cam asa arata cica Raiul, sau ma rog, Sf. Petru din Poarta Raiului ! Daca asa arata, nici nu vreau sa ajung in rai ! :))
Advertisements

About AuthenticTravels

My life motto is simple yet comprehensive: “We live only to discover beauty. All else is a form of waiting” (Khalil Gibran, poem ‘The Prophet‘) Background in architecture, historic monuments, and cultural tourism Professionally, during the past 20 years, I’ve focused on issues of cultural heritage and resilience tourism, based on my specialization in historic monuments. I graduated Architecture, then I completed two master programs and a doctorate in the field of both cultural tourism and restoration of historic towns. I became a member of various cultural and touristic organizations, among which the International Council on Monuments and Sites (ICOMOS). Then, at a certain moment, I decided to change the course of my carrier and became a travel writer, editor, and planner (each step at a time). Working in an office was definitely not for me. I needed to have freedom and to be able to explore the beauties of the world (as my motto says, right?). Not only I started to travel more and for longer periods, but I started the travel of my life, through life. Travel writer, editor, and photographer I am part of Arrivedo’s expert travel writers and write neighborhood guides for different hotels worldwide. As part of my professional writing, I’ve produced travel articles in English for Much Better Adventures, Modern Trekker, Adventure Animals, Matador Network, Arrivedo, Inside Himalayas, Activity Fan, and Sonderers. Thus, here it is a list of my published articles in English (by Iuliana Marchian). Also, I have written in Romanian for the Rulotism, Greciadeweekend, LiterNet, Capital Cultural, and National Geographic journals. Thus, here it is a list of my published articles in Romanian (by Iuliana Marchian). Besides, I am part of the Much Better Adventures team and produce regular content on adventure experiences through the Balkans. Eventually, I have joined Arrivedo’s Editors team and I assist other writers in completing their Neighborhood Guides for hotels. Moreover, when writing is not enough and people want to hear more about my experiences, I’ve accepted the challenge of speaking in public about my travels. It was difficult at the beginning, but I’ve gotten used to it now. When you speak about your passions, there’s no limit. I share my experiences of traveling through my talks at Incubator107 and inspire people to discover themselves through travel. My Travel Style – slow, authentic, flexible During my travels, I get in touch with locals through different communities or simply while I am on the road. For the moment, I travel by myself at a slow pace and seek for authentic places, where tourism hasn’t yet commodified the features of the place. This is a reason why I love what traveling brings into my life. I believe that the people I meet aren’t a coincidence. This way I see how every day of traveling adds a brick to my self-development. I consider traveling the best way of personal development, accompanied by the classic cliché ‘out of the comfort zone‘. Through my travels, I want to bring to light human individuality. I consider that everyone has his or her own travel style, authentic, and free of any boundaries.
This entry was posted in Sureanu. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s